E o creatura stranie, facuta din petice de curcubeu
Lesne se observa, de cum paseste in empireu.
Are un fel de joc cu buzele si nasul
Un cor de trubaduri abia i-ar povesti glasul.
Rade mult, se enerveaza precum gerul de iarna. Orice gand rau nu aduce foloase,
Se inchide intre buclele din par soptind ironii cam taioase.
E o creatura creatoare de moda
De cum sa purtam ciorapul rosu, de cum sa ardem sutienele in semn de protest
Are nisip printre degetele de la picioare, chiar si cand, la birou, soarele apune si moare.
Se lauda in gura mare
Ca ar face dragoste c-o mare savoare.
Iti da peste nas daca o tragi de par
Si una peste bot daca o arzi in raspar.
E o creatura mestereasa
De obiecte neinsufletite carora le da viata
Sufla cu praf de corali posaci peste ele
Si inchide gura sugubetelor iele.
Nimeni nu stie de de pe taram tainic a sosit
Dar ce conteaza?!
Curcubeul a fost lingusit.
sa scrii mai des
cel mai mult imi place acest vers:”Are nisip printre degetele de la picioare, chiar si cand, la birou, soarele apune si moare.”