Arhivă pentru mai 2008

25th hour-romanian version

Urăsc blogării. Urăsc paginile lor bine aranjate în culori multicolore, bicolore, biplane, bipolare, cu lumea lor preţioasă în care sunt demiurgi de mucava, cu sfaturile lor dezinteresate către lume, cu părerile lor cool şi trimiterile uşor amuzante şi uşor debile către alte linkuri de căcat. Poluţii zilnice pe ghena asta a world wide web-ului. BĂ TERMINAŢILOR, ASEXUAŢI, MINŢI VIRGINE… cu voi se duce dracului orice urmă de valoare, relativi scriitori, relative laxative ale secolului vitezei. Vă miraţi de ce dracu valoarea este înlocuită cu non-valoarea şi vă vreţi toţi plecaţi AFARĂ. PLECAŢI, vă zic, şi luaţi-vă dracu crengile cu voi.

Urăsc ecologiştii. Urăsc bicicletele lor pe străzile bombardate ale Bucureştilor, atitudinile debile ale pungilor de hârtie cu care se umflă pe la cunoscuţi şi vânzătoare bătrâne ale centrului istoric. Urăsc hainele voastre eco friendly, din in şi cânepă, deloc material sintetic, guri de ozon pentru glandele sudoripare, călugări franciscani porniţi în cruciade verzi. Fir-aţi ai dracu de sfinţi postmoderni, de unde şi până unde vreţi voi să schimbaţi ceva mă mâncători de brânză tofu??? De unde impresiile ăstea buni samariteni ai Pământului? Vreţi să nu mai existe poluare? Vreţi verdeaţă şi reîntoarcerea speciile dispărute? Puneţi-o de un suicid în grup, faceţi prima la dreapă către Grădina Edenului şi lăsaţi-mă cu băşinile voastre inodore.

Urăsc emoleţii…. Urăsc figurile lor triste şi freza aia de geluită timp de o oră, dusă la hair stylist şi înnegrită cu huilă. Pe voi v-aş deporta în Gulag, futu-vă muma voastră care v-a lipsit de afecţiune. Faceţi umbră degeaba pe scări la TNB mici Hopa Mitică post-revoluţionari. Vă uitaţi puţin în oglindă sau deja e spartă pentru v-aţi enervat când nu aţi reuşit să vă încheiaţi la şireturi?? Doamneeee, nu vă e milă de părinţii voştri?? Nu vă e milă că stricaţi bucuria unor veseli bătrânei cărora nu le cedaţi locul în troleu?? Nu produceţi nimic în afară de imagini groteşti asezonate cu animeuri!!! Mergeţi dracu la ţară la prăşit pământul şi scos buruienile. Munciţi şi voi măcar o săptămână, copii râzgăiaţi de un simţ pervers al modei.

Urăsc toţi oamenii cool din publicitate, creativi, arhitecţi, artişti ai Noii Ordini Bucureştene. Pe voi vă dispreţuiesc sincer, profund şi neechivoc căci voi sunteţi standardul şi vă insinuaţi peste tot ca o răceală stupidă. Autentici până în măduva oaselor, până în lecturile voastre cu pif şi hercule citite la un joint în ota, acompaniaţi de dj rejectaţi. Tineri de „succesuri”, tineri trendy, tineri care reuşesc în viaţă, care merg la Sfântul Gheorghe să se roage Sfintei Alienări în compania Sfântului Liiceanu la anonimul festival de film. După ce aţi distrus Vama acu v-aţi mutat că hienele în Deltă să o defrişaţi şi pe aia cu impresiile voastre suficiente? În Balta Brăilei vă urez să ajungeţi, colţ cu Ostrov şi Gârlici, unde tronează înţelepciunea totalitară.

Urăsc stângiştii care nu au pus în viaţa lor mână pe Marx sau Makarenko, au abandonat tricourile cu che că nu mai sunt cool şi se fâţăie prin oraş cu papuci de pânză. Ce dracu aţi priceput voi, pionieri reconvertiţi dacă ieri făceaţi muncă patriotică şi astăzi deplângeţi ororile capitalismului lipsit de suflet? Vreţi Coreea de Nord? Vreţi Cuba? Ai cui sunteţi voi, măi mici Mitici? A trecut Revoluţia Culturală şi plângeţi că nu eraţi acolo? Un călduros „HUOOOOOOO” vă strig, ‘ţi-ai dracu de animale ierbivore! Donaţi un leu la Ateneu şi unul la cimitirul Ghencea să vă conversaţi face to face cu Împuşcatu’, donatori de organe stricate şi filosofii cretine ce sunteţi! Luaţi-vă de braţ şi stânga împrejur spre sperjur!!

Urăsc anarhiştii cu apucături huliganice care fac front comun cu spărgătorii de seminţe de pe stadioane, dând foc la maşini şi la propria lor traistă, bieţi golănaşi cu batice la bot. Ce vreţi să demonstraţi? Ce vreţi să puneţi în locul statului? Vreţi plecarea hai-hui prin jungla urbană? Nu vreţi constrângeri, vreţi libertate absolută? Sper să le aveţi într-o bună zi şi astfel să ajungeţi voi la putere, concept renegat dar la care salivaţi ca în faţa unei injecţii cu heroină.

Urăsc extremiştii, de dreapta de stânga, de sus sau de jos. Unii urlând la evrei, jidani, nenorociţi negustoraşi ce strică o promenadă în cartierele selecte. La ghetou urlaţi! Cu poponarii, ungurii, oblicii, graşii, înalţii, micii. Vreţi să curaţaţi totul… reîncarnari ale detergentului universal, să fim toţi ca unul, unul ca toţi, albi veşnici până la invazia Iisusului ortodox, căci nu aşa, catolicii, protestanţii, mozaicii, arabii, toţi vânduţi în rate Satanei, puşi la amanet de către rasa pură. Cu ce sunteţi mai breji ca fraţii comunişti, dacă voi urlaţi la rase şi ei la burgheji? Vă urăţi doar pentru că vă e teamă să nu vă iubiţi? Incest pervers între fratele roşu şi sora verde. Ohhh daaaa… România Mare, dodoloaţă, suculentă, Mamă a tuturor răniţilor, de la daci la romani, oooo tradiţie perenă a mioriţei, ţara mea de glorii, patriotism, răcnete sentimentale şi lacrimi tricolore.

Te urăsc şi pe tine, Adriane, cum te ascunzi tu în spatele frazei prost închegate, dezorientat, roboţel cu capul în nori, mediocru, fan al mizerei bine luminate, prea prost să înţelegi ce prea buni prieteni ai, culmi ale intelectualităţii, bărbaţi în toate firile. Nu îmi place de tine măi Adriane, măi Adiţă, măi copilaş netot că nu ai priceput nimic, că citeşti prostioare, că scrii slab când alţii scriu gras, că nu recunoşi genialitatea dar ţi se pare că eşti ingenuu. Burtică când nu se mai poartă, aluniţe când e soarele afară, incapabil, incorent, invidios, insipid, incongruent, indubitabil, in nuce, oh tu bufonule înţelept, şaormă mangaliotă, amestesc asezonat cu asperităţi, coate goale, poale’n brâu cum mai stai şi baţi apa în piuă sperând să te izbeşti de maree.

Reclame

Noaptea muzeelor sau gâlceva înţeleptului cu lumea

Şi în pofida plimbatului de-an boulea, fotografiilor cu substanţă moale, cozilor la bere, budă, lift, autobuz, bar, tequilla ş.a.m.d. nu a fost o noapte rea. O să vă detaliez episodul eroico-penibil din loft, şi să vă spun cum am evitat o cafteală de la nişte băieţi (autodenumiţi bărbaţi) prin vorbe şi prin aspectul meu de tocilar”programator” cu care am fost botezat. cherchez la femme căci datorită ei sunt şi titani şi păcălici, zmei şi bufoni. eu cu o domnişoară respectabilă, frumoasă sau bună (cum preferaţi) să ne dansăm, să bem ceva şi să mergem fiecare la trebile lui după aceea. un grup destul de numeros de „bărbaţi”, destul de dubioşi, mari şi alcoolizaţi cu chakrele încărcate a iz de scandal şi ochii uşor clipocind a pofte dionisiace. Ei: „e femeia ta?”. Eu: „da”. Ei: „ce aş fute-o, ce bună e” (subtext: cum dracu stă cu un netot ca tine?). Eu: „Priveşte cât vrei, dar nu pune mână” (subtext: am cam încurcat-o, eu sunt un ochelarist care nu ştie a da cu pumnul, ăştia sunt mulţi, răi şi cu chef de sânge”. Ei: „Frate, dar pleacă de aci, mută-te că tot mă uit la femeia ta şi nu e bine” (subtext: tocilarule să vezi ce omor îţi iei). Eu: „Eu nu mă mut de aci că îmi zici tu” (subtext: ooo boyyyy, now i’m in trouble). Ei: „E şi asta o atitudine” (subtext: ochelaristule îţi dau 3 secunde până muşti asfaltul”. Eu: „Gicule dacă mă tot tragi de mână să îmi zice poftele tale, până la urmă, putem ieşi afară să ne încărcăm” (subtext: oare cu e să iei bătaie? din liceu am cam uitat). Ei: „Hai, că şi aşa am mai călcat doi în seara asta” (subtext: cred că mai ciordesc o bere după ce termin cu labagiul ăsta). Eu: Heiiii… uite te-ai ridicat, stai dom’le pe scaun. Chill… nu vezi cât eşti? Nu inteţionez să îmi iau bătaie ca prostu’. (subtext: me and my big mouth). Ei: Cum mă vere, hai că am chef de bătaie şi cu tine termin repede. Suntem BĂRBAŢi. Asta facem noi, asta ne e meseria, chemarea, vocaţia, îndeletnicirea (subtext: Hrmmmmm. vorbele berilor, dansul paharelor, sarabanda sticlelor). Eu: Asta nu înseamna BĂRBĂŢIE. Ea, la mine, se traduce prin responsabilitate. Să ai o familie, să ştii să îţi creşti copiii, să îţi iubeşti nevasta (subtext: Ce îmi plac definiţiile prăfuite). Ei râzând: Tu treci în viaţă ca poştaşul. Familie, copil, moarte. Nu ai priceput nimic din existenţa asta (subtext: Ratatuleeee, nici bătaie nu meriţi să îţi iei). Eu: Poate aşa o fi, dar astea îmi sunt crezurile (subtext: Unii au murit pentru dogme, alţii pentru idealuri de libertate, majoritatea fără să ştie de ce, eu îmi iau bătaie din cauze de bună creştere şi cumiţi paradigme). Ei: Nu trebuie să procedezi aşa, este necesar să îţi manifeşti simţurile şi să laşi impulsurile să te ghideze. Fă-i perversiuni tipei, că între noi fie vorba cred că s-ar preta, domin-o, fă aia, fă aia… (subtext: asta nici nu cred că îi dă orgasme. Habar n-are să fută. La ce dracu mai trăieşte?). Eu, încercând să mă tirez deja: Da, da, da… Ai şi tu dreptatea ta, cum fiecare avem putinţa alegerilor proprii şi al propriilor noastre valori (subtext: din manechin la loft kombat am ajuns şi discipol al lui sade. Eu simt că sunt mai pervers ca nenea ăsta urât şi mare. Dar ce dracu să îi zic?! Şi aşa nu m-ar crede. Cât îmi pun în practica fanteziile? Poi cât este de acord respectiva. Să intru în texte subtile asupra posedării? Să bag botul la savarină… Habar n-are nenea:).

A venit taxiul, e timpul să plecăm. Cu capul jos, ca un băiat laş ce a refuzat confruntarea cu un bărbat. L-am făcut din vorbe:). Oare asta se pune la mostre de vitejie?
Mie mi-a plăcut noaptea muzeelor. Am vizitat personaje interesante şi mi-am descoperit talente de negociator în crize.:D

plictiseală şi pisicuţe în cartier

oricât am înjurat eu blogării sau cum se cheamă, cre’ că a fost un pas natural pentru mine: de la mirc, la mess, la hi5, la blog – sau cum au evoluat metodele de a te băga în seamă. aşa că… mă bag şi eu în seamă. nush ce o să scriu, dacă mă ţin de cestiunea asta… noi să fim sănătoşi! observaţi că nu mă pretez la justificări, scuze sau cauze. domnilor şi doamnelor, domnişoarelor şi domnişorilor e căldură mare în bucureşti şi eu am geamurile închise la sufragerie „să nu zboare pisicile”. ce vreţi mai mult de atât?

şi eu credeam că mă plictisesc… andrei şi cu bebe tocmai au trecut pe aci lăsând în urma lor nişte aşa zise pisici. să le ţin câteva ore pe balcon că nu ştiu ce se mută în apartamentul irinei. dacă ştiţi persoanjele în cauza bine, dacă nu, puteţi presupune ce vreţi. acum un an de zile aşa ceva nu ar fi fost posibil. timpul trece, oamenii trag spre suficienţă şi eu mă pomenesc cu neşte mâţze dubioase pe lângă sticlele de cognac din balcon. viaţa e plină de soare şi motanul Brutus începe deja să fie impertient.

daaaaa…. cine ar fi crezut că îmi voi face blog şi că voi posta mâtze? viaţa e minunatăăăăăăăă



%d blogeri au apreciat asta: