Arhivă pentru aprilie 2009

Interviu cu un bufon

P.S: Hi, hi, hi

Vocea 1: eu zic sa stai cuminte.
Vocea 2: eu stau mai mult nebun. aşa păcălesc pe ăştia. am şi tichie de bufon, cu zurgălai de argint viu.
Vocea 1: şi încă nu te-au inchis?
Vocea 2: nuuuu. zburd nestingherit. mă joc în traficul seriozităţii cu trenuleţe neserioase. vin deasupra semafoarelor cu botoşei înzăpeziţi. vezi că nu am de ce sa fiu modest?
Vocea 1: corect.
Vocea 2: scriem la un cenaclu. am trăiri scriitoriceşti. mă adun cu intelectuali şi le râd în nas, gură, ochi si urechi.
Vocea 1: asta e … „greu de observat”.
Vocea 2: nu ştii cum sunt nebunii? îşi anunţă singuri apariţia? cu zurle şi zglobii zumzete.
Vocea 1: depinde…
Vocea 2: eu aşa fac. am talgerul veseliei şi al nebuniei. cântăresc cât costă un zambet.
Vocea 1: nebunii nu cred că mai trebuie să îşi anunţe apariţia… că se remarcă uşor.
Vocea 2: poi eu sunt Regele Nebunilor. îmi pronunţ de 2 ori numele şi de 3 ori. porecla. se fac incantaţii când intru pe scenă şi babele sfioasa îşi scuipă in sân.
Vocea 1: şi dau acatiste.
Vocea 2: dau şi ocheade hoaţe căci o baba tot o femeie este. vrea dar nu mai poate.
Vocea 1: săracele…
Vocea 2: aşa le zic şi eu. Săracii de voi căci nu mai ştiţi a vă bucura. EU, săracul de suflet vă arunc un galben şi voi ma răsplătiţi cu ropote. Vă codiţi pe lângă al meu alai, căci ştiţi că doar prin mine vă puteţi minuna la porţile Raiului, căci eu sunt deschizatorul de conserve şi prinţul hamsiilor cu mămăliguţă şi muşdei, desigur.
Vocea 1: dacă trebuia să înţeleg ceva, află că îţi spun sincer: nu am înţeles nimic.
Vocea 2: ce sa inţelegi? eu sunt un biet nebun. vorbesc în dodii şi dau in bobi. mă mir şi de adulter cum mă mir şi de onestitate. şi de cel care inşeală şi de cel înşelat. eu sunt mirarea? sau miicimea?
Vocea 1: eşti miratul. superlativ!
Vocea 2: săltatul, alergatul, jucatul – trinitatea schizofreniilor motrice de bine!
Vocea 1: tu aşa te-ai „trezit”?
Vocea 2: m-am trezit cuminte. când eram prunc am stat într-un lan de trandafiri fără să scot un cuvinţel sau scâncet. prea mic să vorbesc şi prea mare să plâng.

Manipulare meteo

De 1 mai o sa ploua. Si de 2. Si de 3… Si alta dataaaaa… o s-o faaaaceeemmm si mai… si mai… lataaaa:D

Fatalitatea se produce. Seninatatea se muta in Vest (conform meteorologului de servici`). In sud, sud-est o sa fie instabilitate. EEE…. asta stiam si eu ca na… oleaca istorie am mai cetit. Butoiul de pulbere al Balcanilor, Marea Neagrea cel mai bun vecin al Romanicai… Pontus Euxin… Wow! Domnita de la vreme has some huge boobs.

Oricummm… ce va ziceam ieri ar ramane valabil. Haine Groase! Mai bine tarie (nu excesiva) decat bere. Mai bine niste frig de mare decat niste cald de Bucuresti:).

In vorbele nemuritorului Eric, „screw u guys, i`m going home!”.

Sfaturile unui elf arogant catre roboteii din Vama

Pe fast forward pentru 1 mai:

  • nu va imbatati ca porcii (rili). Stiu ca e cul, ca veniti sa defulati, sa prindeti marea de un picior… dar nu trebe sa adormiti pe nisip ca ati bagat tone de alcool in voi (mai ales ca o sa fie al dracu de frig)
  • nu va luati la bataie. (mai ales nu cu „bastinasii”). Rili!!!! Stiu ca vreti sporturi extreme, ca aveti sangele „latin”:D, dar nu trebuie sa demonstrati grupului ca sunteti masculi feroce. O sa ajungeti sa dati un pumn, dar cel mai probabil la spital in Mangalia. Si cum am somnul usor se aude sirena de la ambulanta!! Daca nu pentru voi, macar pentru somnul unui elf ochelarist
  • aduceti-va haine groase! Ok, asta stiti, dar va repet!!! Aduceti-va haine groase!!!!! Chiar caciuli/infamele batice (apropos: cunoasteti, macar superficial, istoria recenta a Orientului Mijlociu?)
  • nu faceti sex pe plaja! Nu in perioada asta!!! Pe langa faptul ca e frig, se mai uita si lumea la voi. Stiu ca unii sunt exhibitionisti, dar in mod cert o sa abuzati de o gagica beata! Macar abuzati de ea intre 4 ochi, nu intre 100.
  • faceti consumatie la „club”, dar nu exagerati. De aia s-a inventat alimentaraaaaaaaa!
  • daca o tipa va baga in seama, bagati-va napoi. Stiintific s-a demonstrat ca Vama este un afrodisiac natural. Cre ca e de la alge, or somethin:D
  • 1 mai-ul e sarbatoarea muncii. Faceti un bine si incercati sa nu aruncati ca idiotii toate gunoaiele. Eu stiu ca mai sunt unii/unele care aduna gunoiul dupa… dar nu se face, ba!!!!
  • daca dansati pe mese, nu se supara cineva daca se rupe (adik nu prea tare). O sa aibe vanzare CACALAU!
  • nu va parfumati si nu va gatiti excesiv, dar nici nu dati in tinuta de vamaiot, „mhuaaa ce misto e sa port toale trash”.
  • Apropos de curatenie: alegeti dusul, unui scaldat in mare. Aveti mai multe sanse sa supravietuiti. (sfatu asta nu se aplica pt emo)
  • Veniti cu prezervative!!! (asta trebuia s-o pun prima)
  • Daca stati la coada mai mult de 15 min pt o gogoasa/placinta/saorma etc… sunteti cam idiotei. SUNT MAI MULTE PUNCTE DE VANZARE A MANCARII!!

Cam atat… daca imi mai bubuie ceva, va zic:)

Scrieri feminine

Nu mai este niciun secret ca adorm mai greu. E deja 1.22 am si inca bantui prin spatii claustrofobe. Da, chiar pe net. Il colind intr-un cerc mic, chiar plictisitor. Sunt si alte pasari de noapte, alte figuri mai mult sau mai putin interesante la ora asta. As minti daca v-as zice ca nu ma intereseaza povestea lor, dar dupa o ora devin si eu timid:) (daca va puteti imagina asa ceva?!). E un fel de complicitate cu personajul nocturn. Se delimiteaza spatiile si dupa 12 noaptea se declara sfiosenia.

Pana si „cerneala” este mai diluata. Nu mai am chef nici de ironie, nici sa surprind vreo mostra de inteligenta sclipitoare. Dehh… mai greu noaptea, nu avem combustibili luminosi. Cum ar fi sa scriem la lumina licuricilor?:) M-am dat dracu, devin si poetic:)). Dar imi vine usor la ora asta. Ma simt mai mult femela decat mascul. Zau:). Nu mi-au cazut, nu am fost deposedat:) Doar ca sunt mai impacat. In capul meu, o femeie este/ar trebui sa fie apriori mai impacata. Cu sine, cu ceilalti. Mda… dupa o anumita ora o dau pe sf-uri rau de tot:)

Vorbesc cu o necunoscuta (cre ca o sa postez si materialul despre necunoscut spre disperarea elfilor:D), dar rimtul imi este domol. Ea cu ale sale trebi, eu cu o seninatate improprie orei. „ma simt mai senin noaptea”. Stau sa imi aduc aminte cand am fost furios noaptea… Da, noaptea se doarme (stiu asta). Sa fie doar lipsa de agitatie de peste zi? Nu imi trebuie prea multi factori exteriori ca sa ma crizez. As prefera, la ora asta, o explicatie un pic mistica, un pic glossy, un pic banuita, un pic sugerata, un pic dezinteresata, ba chiar un pic frivola:)

Mda… nu ma pot abtine: daca maine dimineata ma trezesc femeie, va promit ca nu o sa port sutien la munca:D

Erectie intelectuala

O sa ziceti ca nu-s prea constant: ba urasc blogarii, ba incep sa ma bloguiesc si eu. ba ma enerveaza duditele postmo, ba ce le-as face de le-as prinde. ba sunt conservator, ba sunt stangist. Inca o portie de incongruenta: nu pricep pe astia care citesc in metrou, darrrr… azi mi-am tras prima carte de metrou: „Ati spus cumva totalitarism?” by Slavoj Zizek. Multumiri lui noiembrie si cristinei. Cert este ca pe amandoua va vad goale (daps, sunt un elf  cu libidou deloc in criza).

Nu chiar o carte de metrou, lui the dude tre sa ii fie acordata o atentie sporita cuz nenea (barbos) scrie hard core shit. Pt je, cel putin… ca na… mie imi plac elfii si am o minte odihinita.

Nu despre aista discutam acu… discutam despre senzatia pe care nu o banuiam: reaparitia microuniversului dintre cele doua coperti ale cartii, chiar si in metrou. Rili. Nush altii cum sunt in metrou sau oriunde altundeva, dar mie imi trebe spatiu vital, a.k.a., Lebensraum. Tre sa ma guduresc ca un elf pe langa o carte, sa am chakrele upgradate, tre za starea de cetit. Nu a fost chiar ca la mine acas, dar nici atat flasc pe cat credeam. Erectia intelectuala apare si in metrou. Pretty cul, zic je.

Daaa… veti zice: „Pai cum, ma? Tu care cetesti numa tampenii, te dai mari cu orgasme din astea de intelectual?? Ai avut, pt ca ai cetit si tu ceva de doamne ajuta/domne ajuta pt ca e cam smecheras – hi hi hi trimitere pt astia care l-au cetit pe Zizek:P. Nu-i chiar asa domnii mei. Inutil sa va spun ca am cetit si altceva ca stiti. Dar erectie intelectuala apare si in poveste, in primu rand pt ca nu avem cum sa disociam imaginatia de intelect. In al doilea rand, pt ca nu o fi martin ca hegel, dar da-l in ma`sa, ataca si el ceva mai subtil. Si in al treilea rand… pt ca… eu sunt intelectual, ti`ai dracu de intelectuali care sunteti voi trendy ca mi-am dus notorietatea in spatiul public :D.

Hai ca sunteti atat de inteligenti ca v-ati prins de smecherie, asa-i?:). Si oricum nu prea stiu eu sa va explica. Poa o sa va arat cu degetu:P (Nu ma luati in seriosss… azi mi-e bine si fac glumeeee:P)

GOL, by Elsa

Este cea mai frumoasa descriere pe care mi-am auzit-o si Elsa este Mozart-ul… poeziei:P

„Mă uit în gol şi golul se uită la mine
Sunt parcă mai vesel ca el
Mai lichifiat dintr-o non-stare în alta.
N-avem imagini, nici tăceri
Oraşul nostru şi-a păpat amintirile.
Peste noi ard totuşi fulgi cu dorinţe
Şi fete împing căruţe de vise,
Dar eu sunt gol şi el mai trist decât mine.”

Elsa Leist, intr-o citire la Casele Elfilor.

cutremur de papagal

Prea tare sa nu scriu… prea tareee…. :)))

„Cum ai resimtit cutremurul” , „Care este starea de spirit”?:)))… wtf… eu eram pe balcon. aveam doar boxerii pe mine… ma pregateam sa fac dus. ca nu facusem. cam miroseam. am dat dovada de un curaj nebun. sau era prea puternic mirosu. ma scuzati de nedelicatete:(. recomandarea mea pt cei care vor sa evite cutremurele… evitati pt 15, 16 ore sa faceti dus:))

deci… :)))

„papagalii sunt cei care avertizeaza cutremurele”:))))))…. realitatea tv… rad ca vaca singur:))… victorieee… sunt bine mirositor. vreau replica sa il simt si eu:)))

vreau sa raportez un elf nesimtit!:D

carei autoritati sa ma adresez???…

cata prostie si criza pe teveu:)))… rad in lacrimi:))))

Înmormântarea bufonului(piesă scrisă de un amator cu personaje reale şi dialog imaginat)

Intro

Personaje: Corul Bufonilor

Decor: Cortina se trage, scena este întunecată. Bufonii sunt ca într-o procesiune religioasă. Au costumaţia lor, unul dintre ei are o cadelnita se poarta poza bufonului mort. Corul este sobru, serios. În locul crucii, un membru al corului poarta sceptrul „bufonal”.

Corul Bufonilor: Veniţi, veniţi să vă plecaţi urechea la jalea celui dintâi dintre bufoni şi să ascultaţi trista lui poveste aşa cum ne-a lăsat-o prin al său tesament. Nu vă temeţi de răutaţi, prea cinstiţi şi nu vă speriaţi obrazul cu lacrimi. Aflaţi că şi măştile mai cad uneori şi luaţi aminte la slăbiciunea râsului. Plecaţi pleopele şi visaţi cu noi moartea sa.

Actul I

Personaje: Scriitorul, Seniorul Castelului,

Cortegiu funerar în care copiii plâng şi babele râd.

Scriitorul către public (ţinută sobră cu un pahar de băutură în mână): Îl ştiam de atâta amar de vreme. Şi acu doar îmi înnec amarul. Ştiţi voi oare ce clipe minunate am avut? Ba chiar am lucrat împreună la tezele noastre din Universitate. Credeaţi ca a fost doar un biet bufon? Poate un biet înţelept. Şcolit, păcălit şi acu prea devreme uitat. Nu însă cât mai am ambrozia talentului în mâna mea. (zâmbind cu apropos). Nu era totuşi atât de mult precum se credea. Şcolit da, păcălit da. Şi paharul repede se goleşte. Parcă îi seamănă. Şi el vedea partea goală a paharului. Mi-a fost un prieten cam trist, mereu îmi spunea una alta, eu nu îi dădea crezare, mereu îmi şoptea despre tristeţile celorlalţi, ba chiar le cuvânta şi pe ale mele, mereu se acoperea de zâmbete drăceşti. Ciudat cum mereu folosim „mereu” când bufonul a trecut în eternitate. Până când se va goli paharul şi poate atunci vom uita.

Mânuitor iscuist ale cernelurilor, scriitorul zăreşte în spatele cortegiului, seniorul castelului unde bufonul îşi petrecuse ultimele luni. Timid, se apropie de el. Dacă un bufon şi-a găsit locul la curtea sa, de ce un scriitor, mânuitor de stihuri alese nu s-ar găsi acolo?

Scriitorul: Luminaţia ta, ocrotitor al artelor şi patron al spiritului, îmi veţi îngădui câteva clipe? Mai avem pâna să trecem podul şi vă văd prea tăcut. Prietenul nostru, bufonul, mereu alunga liniştea.

Seniorul (încruntat, relativ deranjat de apariţia bruscă a scriitorului): Spuneţi ce aveţi de spus, căci vorbele de duh în astfel de ceasuri nu îşi au rostul.

Scriitorul (puţin alarmat): Luminaţia ta… îmi veţi ierta îndrăzneala. Aşa cum marele Ahile a fost iertat de tatăl glorioasei Troia…

Seniorul: Troia a ars…

Scriitorul: Dar gândiţi-vă cum a renăscut pe malurile Tibrului. O dispariţie întotdeauna antrenează o posibilă, chiar probabilă şi mai nobilă apariţie. Fără nici o concluzie, doar lăsând limbajul să îşi facă cinstita datorie către prea sensibilele Voastre urechi, nu pot decât să constat cu amărăciune golul din curte. Hăul din noi poate fi acoperit doar de frumuseţea cuvintelor. Nu vă uitaţi aşa neîncrezător, vă conjur! Ştiţi la fel de bine ca şi mine că al nostru comun priten, ba chiar frate prea devreme adormit cu surâsul pe buze, a fost Doar Troia. Slăvite! Vă implor. Lasaţi cetăţile apărate de zei şi îndreptaţi-vă privirea spre Imperiu. Ştiu că gustaţi din înţelepciunea clasicilor precum o gust şi eu.

Seniorul: Daaaa… întotdeauna am crezut în ştiinţa celor vechi. Păcat doar că prea puţin s-a păstrat, prea puţini au cunoscut.

Scriitorul: Mărite, şi eu am cugetat la această delicată problemă. Cum să atingem sacrosantele scrieri. Dacă aţi ştii parfumul vechi al cărţii. Ce miros. Ce buchet!

Seniorul, zâmbind. Vorbeşti într-un fel ales domnul meu. Poate că nu este o coincidenţă că ne-am întâlnit în aceste clipe dureroase.

Scriitorul: Umbrele întotdeauna anunţă prezenţa discretă a luminii, Slăvite. Luaţi-mă în găzduire. Nu cer decât un acoperiş şi ceva de-ale gurii. Nu mult. Multul ca şi puţinul nu apar decât în lipsa paharului. Mă veţi înţelge că nu pot să fiu mai coerent. Sunt încă apăsat de aceeată prea groaznică veste. Închin această ultimă sorbitură de ambrozie clasicilor, Mărite! A luminatei voastre minţi, a minţilor de pe urmă, a mincinoşilor voioşi şi bufonilor mucoşi. (Tuşind discret): Când pot trece al vostru prag? Nu aş vrea să devin necuviincios dar punga mi-e goală şi vorba mi-e plină.

Actul II

Personaje: Tânărul prelat, Curtezana

Aceeaşi procesiune. Copiii au părăsit coretegiul, babele au rămas. În plus, ajunşi în piaţa oraşului, preotul oficiază o scurtă slujbă. Lumea este atentă, se aud murmure şi râs înfundat.

Prelatul: Vă rog linişte! Vă rog! Puţină decenţă.

Voci din cortegiu: Iertare Sfinte. Am crezut că îngropăm un Nebun!

Curtezana (cipindu-l discret de fund): Ai venit şi tu la slujba sfinţilor? Credeam că mă aştepţi pe la han.

Prelatul (roşind uşor dar cu îndrăzneală în glas): O tu pact carnal. Cât vei mai trebui consumat pentru a mă izbăvi? Ce suplicii ale trupului mai trebuie oare să îndur pentru a mă curăţa la Judecată? Tu ştii că fac toate aceste netrebănicii, ba chiar şi unele samavolnicii doar ca tu, Magdalenă a mea, să fii cu mine când ceasul îţi va anunţa trecerea. Cel păcătos va gusta fructele raiului căci el este instrumentul Duhului.

Curtezana, uşor mirată: Ce tot îndrugi acolo? Am crezut că îţi face plăcere să mă pupi acolo jos. Îmi amintesc că tu mi-ai cerut chiar să-mi speli dosul. Nu vreau să-ţi reamintesc cu ce. Îmi dezmierzi auzul cu numele sfintei Păcătoase dar nici cu părul nu ţi-am curăţat tălpile căci erai prea ocupat să îţi înfigi degetele în el când mă luai prin spate. E adevărat că mi-ai admirat chipul dar asta nu te-a impiedicat să mă pălmuieşti ba chiar atunci când mi-ai pus cerut să îţi satisfac toate poftele cărnii. Scopul scuză mijloacele sau îţi surâde doar mijlocelul meu? Hai, hai nu mai arunca priviri pierdute. Doar ştii ce vrei de la mine. Ai ştiut de când tu mi te-ai confesat, în loc să imi asculţi mie păcatele mi-ai ascultat forma sânilor şi mi-ai tăcut buzele cu ale tale. Îngropăm un nebun şi un nebun vrea să mă izbăvească. Dar nu te teme, îmi face plăcere să-ţi urmez tainele. Îţi port şi crucea dacă mi-o ceri căci sunt fecioara păcatelor tale.

Prelatul: Taci femeie! Şi în şoaptă este păcat să îţi dai glas poftelor. (uşor trist): Ţi-am spus că bufonul îmi ştia pieirea. Cui să se spovedească un păcătos ca mine dacă nu unui nebun ca el? Erau momente când părea că râde de mine ca şi cum totul avea un sens în cugetul său. Îmi spunea că ăsta e rostul lumii: sfinţii să asculte sfaturile nebunilor şi nebunii să fie proclamaţi sfinţi. Avea cumva dreptate… cine aşteapta venirea Judecăţii riscă să uite trecerea vieţii.

Curtezana: Acum te comporţi de parcă tu ai fi cel cu veşmintele caraghioase.

Prelatul: Şi nu este aşa? Ce poate să fie mai absurd decât un om al Bisericii mergând în haine brodate cu aur? Nu mă asculta, vorbeşte doar nepăsarea. Mi-a murit conştiinţa dar mi-a rămas uitarea… (zâmbind către ea): Mi-a spus chiar că ai încercat şi pe el să-l prinzi în pofte.

Curtezana: Nu neg, am vut să-l seduc. Părea singur şi ştii doar că mă dau în vânt după cei pierduţi. Am început prin a ne săruta şi am sfârşit prin a râde de noi. Un nebun şi o curvă nu ar naşte decât sfinţi şi regine. Mi-a zis că nu doreşte să spargă cutumele lumii şi să facă din cei puţini mulţi şi din cei aleşi – nemernici. Poate că fac cu tine ce n-am cutezat cu el. Nu m-am gândit până acum la acel sărut. Mi-au rămăs zâmbetele dar uitasem gustul său. (brusc întristată): Să mergem. Aici miroase doar a moarte acum.

Prelatul: Nu putem încă. Îi suntem datori cu un ultim drum. Trebuie să aşteptăm până când slujba se termină, până când este pus în groapă, până când zâmbetul îi dispare, până când lumea îşi vină în simţiri. Nu mai este mult până la criptă. Vom rămâne.

Curtezana, fluierând mirată. Heii, pleacă cu onoruri. Criptă… Acum am văzut şi pe măritul nostru senior. Nu ştiam că au fost apropiaţi. Venise recent în castel. Mă întreb ce poveşti i-a strecurat şi lui. Un minicinos viclean, bufonul nostru dar nu a reuşit să păcălească moartea. Păcat. Am crezut mereu că a fost un fricos neatent dar cum să te impiedici şi să mori? Asta chiar e o nebunie.

Prelatul: Aşa au spus că s-a întâmplat?

Marketing elfesc

De la Ioana citire si de la elf intarire. Zen=Profit. Za dark side of the force=criza. Pe de alta parte, (nush ce imi vine ca tot o dau cu „alta parte” – pana de limbi?) trebuie sa fac ceva. Asa ca de ce sa nu imi bag reclama pe acilea? Daa… e un gand netot. Cine ar vrea? Habar n-am. Dar din cata lume multaaa esteee pe planeta pamant nu or fi cativa care sa bage in seama pe je?

Se naste o intrebare logica: cine sa isi faca reclama aici? Pai… fiind fudul as prefera brand-uri cul: napolitana frunzelor usor tomnatice, incaltari magice ce iti maseaza talpa, apa vie din Eviandar, camasi cu zale din solzi de dragoni slim, rimel pentru gene ca ale unui „drone”/ dark-elfite… that shit… suna kinki? Or fi branduri de gen? Investitori strategici din lumea fantastica?

Daca sunt si stiti, dati un semn. Nush… infigeti un cutit la rascruce de drum, eu il vad… daca e ruginit nu ma tai pe mana ca nu-s elf emo (cu toate ca… nu e asa simplu cum pare… uite acum mi-a venit o idee), ci il iau drept semn al zeilor din Crizar (asta e taramul mitic din care vin toti elfii crizati… sa nu strambati din buze a fitosenie… ca asa eee).

PS: Fiindca am urechile lungi aud ce ganditi. Asa ca fiti decenti in injuraturi/ironii. Mkayy?

Cine as vrea sa fiu II

M-am trezit devreme azi. Fiind ecologist ma trezesc dupa miscarile agitate ale soarelui, iar cu bucurie in suflet si simtire astazi a rasarit devreme. Nu sunt prea vesel totusi. Am auzit undeva ca soarele mai are de trait doar 4,3 miliarde de ani:(  Calota glaciara se topeste tocmai pentru ca soarele rasare atat de devreme… Na ca pana la urma tot nu am reusit sa ma impac cu lumea asta atat de ignoranta la suferintele planetei. Trebuia naiba, Of la naiba, sa ramanem pe calendarul vechi. Ma cam deruteaza ora de iarna, ora de vara… Este numai Ora Pamantului, in fiecare ora… daa?!?

Dupa ce am facut treaba mare afara (nu fac nicio treaba in casa pentru ca nu vreau sa irosesc intr-un mod absurd apa) si m-am sters cu frunzele… atat de verzi… si frumoase… m-am spalat. Putin, nu mult… atentie la apa consumata, mereu le spun prietenilor mei. Eu oricum am un secret pe care vi-l spun si voua. Atunci cand ploua (acest dar minunat al Mamei Pamant) eu colectez apa in vase special impletite din crengutele moarte ale copacilor majestuosi de prin parcuri.

M-am imbracat in hainele spalate in rau. Mi-a fost cam rusine ca pe langa mine erau si niste rromi. Probabil tot ecologisti, dar nu am indraznit sa ii deranjez. Am mers pe jos pana in prima statie de ratb, i-am apostrofat pe incuiatii astia care mananca ozonul de parca ar fi in fiecare zi sarbatoare (hulpave fiinte). Incet incet am ajuns la destinatie. Pe drum am vazut biciclisti. Ce ipocriti sensibili. Le-as fi zis ca acel cauciuc a fost fabricat cu atat de multe noxe incat s-ar indoi bara de rusine daca ar cunoaste Adevarata lor preocupare. E… oricum e mai bine decat nimic. Nu sunt rau cu ei. Binee… bine ar fi sa nu mai citeasca de pe hartie. Atatea carti care au devorat hectare de padure… Asta chiar n-o inteleg!! De ce sa citesti de pe hartie?? Cititi si voi de pe alte formatee…  Am cumparat cu monede (ce-i drept cam toxice) niste lumanari pentru mai pe seara. Este o incantare a simturilor olfactive+vizuale sa stai la lumina lumanarii.

Gata, v-am lasat. Trebuie sa ma duc la metrou sa le atrag atentia jandarmilor sa-si schimbe pulanele intr-unele eco, din lemn reciclat. Ne vedem la intrareee….



%d blogeri au apreciat: