Arhivă pentru mai 2009

Sa ma uit, sa nu ma uit

Nu ca as vrea sa redevin cabotin si insidios, dar sa mor daca nu mi-am uitat cate-o particica din mine pe unde am trecut. La modul cel mai concret: uitat o farfurie neste furculite in dr taberei, vreo cratita in baicului, niste carti in titan, ceva agende vechi in dr taberei, vreo pereche de casti intr-un loc sau niste sosoni intr-altul.

Luati aminte ca nu exagerez, dar daca o sa continui pe linia asta de nomad cu ochi albastri si ochelarist, cu toata viata de bucuresti incapand intr-o masina (ce-i drept masina mica, dar plina ochi) o sa ma trezesc ca ma uit prin mii de locuri si vai mare mirare, o sa raman fara niciun bun material, cum ar veni intr-o filosofie utilitarista, ce vorbeam cu elfii, voi fi nevoit sa incetez a ma raporta la „eu sunt=eu am=eu detin”.Ba chiar o sa ma uit napoi sa nu uit vreun alt bun pretios. Trebuie sa te uiti sa nu te uiti… cred:)

Nu cred ca o sa se intample asta, dar uite asa dupa o cafea te izbeste banalitatea faptului ca te-ai cam pierdut pe drum si zeii doar stiu cand o sa ne vina mintea la cap si o sa prindem radacini. Eeeee… daca nu eram eu asa un pic conservator nu atingeam problema stabilitatii, dar acum imi permit. Sunt stabil. Pentru Momentul asta.

Reclame

Mary Jane EBA

Inca un motiv pentru ca oamenii sa mance o paine cinstita. Si nici pentru domnia sa nu este rau: awareness, „uite ce a mai zis mititica”, „frate, e misto gagica”. Da… ne referim la ultimele declaratii ale celei mai mici dintre fetele celui mai mare om in stat – pe numele de alint, eba.

„probabil ca as fi de acord cu legalizarea marijuanei” – pai… a fi sau a nu fi??!!:)

personal ar fi de acord – atunci impersonal n-ar fi?

ma rog, astea sunt detalii. Ce trebuie sa invatam noi din tarasenia asta: eba vrea sa isi atraga alte segmente de electori: pe clubari deja ii are in buzunarul mic al posetei trendy (altfel cre ca ar fi declarat ca „personal sunt de acord cu legalizarea cocainei sau a extazy-ului”. Dar nu e cazul (s-ar fi gandit consilierii de inhalare). Nu… hai sa ii bagam si pe astia cul, intelectualii care o ard pe substante usoare. Stiti voi… artistii, oamenii de bine, indie-enii, etc etc.

Eu sper ca sa nu se trezeasca vreun rasarit din grupul fugar descris sa zica, „mai, pana la urma nu e o fata rea”. Ca ma astept:). Personal, deci mie… personal, domnita mi-a dat tema de scriitura ca si asa nu aveam inspiratie. Altora, cum ziceam, o bucata de paine. Celor mai multi, niste vorbe high. Pare rau ca nu am vazut emisiunea, dar o s-o caut cumva pe net: vreau sa vad daca avea ceva fumuri in capsor.

Pana una alta: felicitari mary jane eba pentru pastila de dimineata. Sau jointul… cum prefera lumea.

PS: eu vreau o posta cu eba. Cine se mai baga?

pauza de masa

daca nu ar fi existat, ar fi trebuit inventata. de catre firmele de catering, de catre sclavii urlatori dupa repaos sau de alti jucatori relevanti in piata.

in pauza de masa lumea este mai buna si aerul mai usor respirabil. efectele chimice ale ingurgitarii unui sandvis sunt mai benefice decat orice bere luata pe strase. o nevoie acuta produce calmare binevenita. sigur, in functie de starea bucala se poate mesteca cu injuraturi printre dinti sau cu rasete de „mai bine sa ne radem ca totu se indreapta in rahat”. totu e bine cand se haleste papica pe repede-nainte, savurand sosul care mai ramane pe servetel si cartoful prajit de pe fundu pungii.

imi astept si eu sandvisu` intre timp si alte lucruri cuvenite.

PS: Dupa blocuri suntem noi, care te mancam pe tine:D

Hai sictir

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi cam vine s-o dau pe old school shit. Femeile trecute de o varsta o sa ridice iar din umeri  a nepasare. Fetele cochete o sa ignore iar mesajele deloc cul. Apropos: sunteti cam tute! Chiar daca va imbracati trendy si aveti ifose intelectuale. Seriously – tuta power.

Mers la tara de mic, obisnuit cu praf si pepeni de pe camp, cu bere la bidon si balacit in balta… daaa…  ma trag si de langa Dunare, am ceva habar despre „viata desculta”. M-am uitat, exista apatenta pentru asa ceva. Refugiul de asfalt, alergatul in directia opusa betoanelor. Da, da, stiti ca la voi ma refer. Well, cum nu prea m-am trezit bine in dimineata asta, va spun un „hai sictir” sincer.

Nu ca as avea ceva cu voi. Ca n-am, nu va stiu si nu prea imi pasa de domniile voastre. Dar ma freaca la pipota ca voi vedeti refugiul boem in locul saraciei permanente. Voi va incadrati in tablou ca niste intrusi, va bucurati, va platiti consumatia, dar nu aveti habar (in ciuda varstei voastre inaintate) de futerea de viata care persista dupa ce plecati napoi la birou. Cu ce drept va spun eu asta? Well, cu cel al copilului care a vazut ca la Dunare nu e apa curenta si trebuie sa mergi kilometri pe jos prin praf sa ajungi la strada. Cu dreptul celui care a copilarit in Vama si iarna cand e pustiu si barcile abia abia ies in larg.

Pe mine nu ma deranjeaza ca veniti si va bucurati de liniste. Pe mine ma deranjeaza consumerismul vostru cu pretentie de intelegere a lucrurilor. Eee, o sa ridicati din umeri si o sa va vedeti de ale voastre. Fair enough. Nu aveti insa pretentia sa jucati rolul detasatului permanent. Nu sunteti decat niste temporari, in ciuda maretelor voastre realizari si experiente. Nu va erijati in dor de duca, pentru ca nu sunteti decat niste doru lelii. Pe mine asta ma freaca la voi: impostura.

Si nu v-as zice asta daca nu v-as acorda prezumtia de inteligenta. Ca ma gandesc ca sunteti succesuri garantate.

The eye of FB-uron

Si eu care ma gandeam eu asa ca un fel de ganditor ce sunt, care mai si scrie posturi din cand in cand. unele bune altele nu, ca fb-ul e un sat fara caine, in care tot omu care este el fiinta umana se poate baga in seama cu cine doreste el, caci nu-i asa, dorinta ne calauzeste. cum ar veni niste hedonisti. nu ma refer la dubiosi. aia au alt purtator de cuvant.

deci imi apare asa ceva:

„Warning! You are engaging in behavior that may be considered annoying or abusive by other users.Sometimes people get these warnings for simply misusing one of our features”.

pana mea… euuuu? annoyinggg? oi fi… nu zic nu… ca ce? cine s-a mai pomenit interesant pt toataaa lumeaaa… dar de unde stie fb-ul? deci, cum ar veni, cine e nazgul pt fb-uron? baaa…. deci nu le dau avertismente alora cu mii de preteni si imi dau mie?:( sau aia cu marketing… veniti, vedeti, dati banu, aruncati banu, jucati, dansati, consumati…

si imi dau mieeee? un mic elf nevinovat si cumintee…? huooo la nenea facebook. ce fata coelho ai sa iti mazgalesc eu paginili cu markeru.

deci… m`am mutat. si mutatul mi`a fost observat de intunecimea sa fb-uron, za one… i must get the precioussss….

fb-uronnn, i`m your friend… dont hurt mi cuz i`m oleac bovaric si cu buzunarele sparte ca`mi pierd timpul:)

Comunicare non-verbala

O clipire din ochi si Ana intelesese ce a vrut sa spuna. Asa se intelegeau, de cand se mutasera impreuna. O chestiune banala, el fara capatai, ea vrand sa experimenteze se finaliza in dialog non-verbal. Se intelegeau din gesturi, din felul in care buzele ei se bosumflau sau degetele lui bateau ritmat pe birou.

Nu isi vorbisera, decat putin, la inceput. Glasurile deja fusesera uitate, iar acum isi vorbeau doar din trup. Nu erau nici mistici, nici cine stie ce bizare personalitati. Ana – studenta la Conservator (da, un fel de artista, dar cu simtul umorului), Matei – un jurnalist cu ifose de scriitor.

Cand el era nervos, ea venea incet si ii baga mana in par. Stia ca gestul il calmeaza, ca nervurile din varfurile degetelor comunicau cumva cu parul sau. Stiau ca parul e mort, ca nu simte, iar mana acopera tot dex-ul corpului.

Cand ea era suparata, el ii atingea gatul, aceleasi degete, aceiasi receptori de spirit conectati la viata care ii pulsa in vena. Ea lasa capul pe spate, ii scotea limba cu dezinteres si dadea ochii rotocol a uimire.

Aproape ca isi uitasera numele, isi alienasera istoria si acum doar se privau, in fiecare dimineata, a mirare. Nu-si declarau eterninati, nici macar nu isi schimbasera numerele de telefon.

Se pare ca povestea lor incepuse dupa ce s-au ciocnit la Unirii la iesirea din metrou si s-au apucat de mana. Degetele s-au recunoscut si ei doar le-au ascultat.

Tramvai cu scutec

Aseara: adormit devreme (raportat la primul trimestru al anului predecent, gen ora 00 si putin). Azi dimineata: trezit, cafea in botic, dusat+plecat spre berou. Berou la Unirii.

Still adormit. Iesit din metrou, venit spre cladire, trecut prin rondul ala unde intorc vatmanii ca sa ridice populatiunea. Rond renovat+bancute+batranei la umbra.

Eu inca semi-adormit. Trecut pe verde (ca asa e legal), indreptat spre rond s-o iau pe la trecerea de pietoni. Venit tramvai+un nene care uda cu furtnu (ca sa: faca mocirla ca exista pamant/racoreasca plantele). Tramvaiu ia curba.

Imaginea care mi s-a declansat in cap datorita pozitionarii mijlocului de transport in comun+nenea care uda = tramvai care face pipi.

Sunt in galben azi. Poate de aici lipsa de spiritualitate:D



%d blogeri au apreciat asta: