Arhivă pentru octombrie 2009

me vs myself

Salut. Am 27 de ani şi nu am niciun rost în viaţă. Este, fără îndoială, un început prost de roman, cam banal şi fără „cârlig”. Se pupă bine cu personalitatea mea, iar truismul care mi-a condus viaţă, impus de o minte sănătoasă este tocmai ăsta: u’re not that special. Deloc bun român o să încerc să scriu un roman despre viaţa mea de acum. Deviza în engleză este doar o altă formă de a pune în document ceea ce îmi vine în cap.Voinţa mea trebuie ajutată de un laxativ or somethin. Voinţa mea e cam de căcat. Nu am descoperit încă vreo specie de cafea care să-mi potenţeze calitatea asta sublimă. Toată lumea are bloguri, puţini îşi scriu romanul. Şi mai puţini şi-l termină.

Salut. Am 27 de ani şi sunt mai bun decât ceilalţi. Media inteligenţei pe care am întâlnit-o este sub nivelul meu. Fiinţele mai inteligente decât mine, mai culte şi mai elegante suferă de meschinărie acută şi debilism fără umor. Proşti şi proaste citite într-o cheia sol beată. O muzică stridentă de prea plin. Falşi şi prefăcute, gata să lingă orice scuipat pe care îl aruncă Celălalt. Doar pentru că este ceva de câştigat. Orice. Fără nume, fără cuvânt, fără un reper valoric. Nişte oameni mici şi înguşti. Turbaţi cu ifose de înţelegere. Mai rău… şi lipsiţi de cizelare culturală şi bombardaţi cu banalităţi pe care şi le asumă. Ignoranţi egoişti.

Reclame

Budistele de Bucuresti

Gata, am alungat zenul 😛 Sunt iesit de sub imperiul impacarii si iluminarii. Plus ca ma cam lua raceala, dar stati linistiti… ma tratez. Deci ma vindec. Despre cine nu are nevoie de vindecare, scriem in cele ce urmeaza.

Budistele de Bucuresti sunt exemplarele fericirii constante. Eternele impacate, recipiente vii ale zenului modern. Ele nu au fost trecut in tipologii/categorii/stoluri/etc. pentru ca ele transced plictiselile astea mundane. Un fel de elita fara ofensiva, un varf intelectual si cultural cam pasiv. Neinteresate de gri-ul cotidian, dar prestand la alb-negru. Respira arta proprie si inhaleaza aburi de cultura. Sunt enervante prin duiosia lor pozata. Pe de alta parte, exercita fascinatia speciei exotice. Ma uit tamp pentru ca sunt mereu vesele, dar ma uit mai siderat cand le vad tristetile care par cumva in continuarea hiperintelegerii de care dau dovada 🙂

Domnisoare cochete, nu prea sunt interesate de mizeriile vietii, par deloc frustrate. Nu le duce cine stie ce capsorul, dar nici nu sunt cretine. Isi dau cu parerea despre multe, si despre ce cunosc si despre ce nu. Sunt bine crescute. Nu au umor. Indubitabil, sunt pozare. Imi asum rautacismul si inclin sa cred ca pozeaza pentru ca nu stiu a scrie/a se exprima. Si cand o fac, sunt teribil de anoste. Cu toate astea, recunosc cu voiosie ca de departe budistele ma fascineaza al mai mult. Cu cat mai cuminti cu atat mai atragatoare 🙂

tipologii de dame fatale

tocmai mi-am luat pe nv un „imi pare rau, dar esti neinteresant”… eee, daca se zice ca nu te poti caca in gusturile oamenilor, eu sustin contrariul :), dar va asigur ca tipologia nu este construita plecand de la stari de iritare de moment. Am fost tentant sa scriu despre „femei fatale”, dar „femeia”… eu o conotez pozitiv.”barbatul”, nu. ata ete 🙂 sunt misandru :)) Asa ca scriem despre mai putin fericitele „dame”.

  • ambitioasele; sunt usor recognoscibile, pleaca din tocilarele din liceu. Tipele care au stat cu mana pe sus, „eu, eu doamna profesoara”, in clasa si dupa fiecare raspuns, in mod firesc, ca la carte se intoarcea mandre si sigure pe ele napoi in banca. Ceafa lor transmitea bucuria netarmuita de a fi fost, iar, printre fruntasi. Acum sunt peste tot, in mai toate domeniile. Adevarat, mai acre, mai stafidite putin si la fel de muncitoare. Daca sunt sefe delega multe din sarcini (ca doar n-au muncit ca proastele pana acum), daca sunt subordonate – sclav pan la moarte. Tinuta ingrijita, office sau banala, in functie de mediul in care se invart. Serioase si intepate, cu nasul ori pe sus, ori pe jos. Deloc proaste, dar mult meschine Factor de stres: mediu
  • pretioasele sau bamboo-istele (nume de alint, „tuta”). Tipul de dama care te enerveaza doar pentru ca arata bine si e de ajuns. Caprele mondene, care vor sa devina mondene, care stau pe post de bibelou iubirea nu-i de portelan ci de cai putere si cilindree geluite. Vorba cantecului, cele care manca supa cu pipeta. Mai nou, achiesand la trenduri underground, ca vezi doamne` e de fite, si fitele daca e prea multe adunate in putine locuri e de porc. deci tre cautate alte locuri. hop, si ele. Toala de firma, posete de mii de euroi ca daca tot sta pe post de breloc, macar sa fie complet echipata. Factor de stres: minim
  • zanele; sau artistele. Preferatele mele si ale multor altora. cam prea ale multor altora. atat de „cam prea”, incat de la o nisa ingusta, zanele au format un adevarat batalion socio-cultural. Ce mai incoace si`ncolo, mai tot mediul universitar umanist e populat de dansele. Apoi, trec in meseriile pentru care au muncit, au citit si au plecat la burse pe afara. Fetele cul ale momentului, cu preocupari cul, haine cul, cam slabe, naturiste, sans cul, ma rog… mai uscatele. Probabil, nu sunt foarte sigur, ele au plecat din postura de „neintelese”, dar au ajuns la oras si au vazut ca nu-s singure, mititelele, ca e si pentru sufletelu lor un univers, cacalau. Factor de stres: mediu
  • Straveziile, diafanele, glossy-istele sunt zanele duse in extrem. Aci deja discutam de sub-categorii, iar asta e atat de hard-core-shit incat minunatele reprezentate pot fi banuite de orice lipsa de umor si spirit. Un fel de mutante ale vietii cotidiene. Se muta dintr-un loc trendy intr-altul, o ard…gen… numai la petreceri private, in galerii de arta sau galere pline de artisti. cu fes in cap, dar fara prezervativ. atat de cul incat si-o trag langa o alta cul care isi da matele pe afara, ca na… se poarta 🙂 Haine cul, atat de cul incat baticu lu mamaia este hip/trendy, ba merge si cu neste pantofi pe neste dale de piatra: tronca, tronca. Sub-categorie rezervata exclusiv damelor sub 35 de kile, cu tot cu imbracaminte. Factor de stres: ridicat

PS: cele care nu-s dame fatale sunt domnisoare, iar domnisoarele care ajung sa priceapa/foloseasca feminitatea sunt femei. Parearea mea 😛

voyeurism muzical

Se intampla ceva cu locu asta 🙂  Am o puternic pitic si tot imi spune ca pentru ca nu am destul spatiu „al biroului” nu mai scriu bine. Sureee, laugh all u want, but i`m telling u 😀 Si nici nu vrea sa ma apuc sa mut pe aci mobila ca mi se pare ca se potriveste cu feng-shuiu` camerei. Inca nu m-am hotarat ce fac cu jesus, dar na… nu ma deranjeaza, ba tind sa imi imaginez ca taman de aia am si vise mai faine in ultima vreme. Apropos de superstitii si pitici si cum facem degeaba o facultate.

Daarrr, lasand extravagantele unei minti simple la o parte, in seara asta am primit o mostra ca „uite dom`le, tineretu nu e cu totul pierdut”. P-urile din dr tabarei au bucatariile foarte apropiate, asa ca admir babutele cum fac ele de mancare si mosulicii cum isi beu cafeaua. Pe langa astia, e si o grupa de tineri (facultate, probabil). Galagiosi, cu muzica tare si cu toate aparantele unor copii inteligenti. In seara asta i-am auzit cu… va vine sa credeti… cu asa ceva

Ceea ce mi se pare foarteee tareeee. Cum judec in tuse foarte groase, cred ca tinerii astia de la parter 😀 au ceva in cap. Surse bine informate mi-au zis ca asculta si alte muzici bune :), dar cu roxette… bai nene, jos palaria. Nu conteste daca era la calc, la radio cd sau caseta. Melodia a rulat, n-a fost schimbata, deci nu le-a displacut, deci e o speranta. Nu zic ca vai ce fani roxette or fi sau ce val al tinerei generatie se naste, dar fiindu`mi mintea atat de bizara, ma bucur cand nu este exclusa o alta era 🙂 i knowww, e fuckin sad sau naive sau cum vreti. Dar Roxette?!? Totally worth it 🙂

curiozitate despre trompete

ma intreb ce o sa mai comenteze basescofilii despre guv croitoru. daca o dau pe aia cu „primul ministru si-a facut echipa, el e singuru responsabil, intrebati`l pe el”, inseamna ca deja si-au insusit aroganta zeilor la care se roaga. e si un

nu ma mira sa aud, in zilele urmatoare, raspunsul asta. si nu ma refer la istericii de cotroceni, ci la oamenii cu un intelect deja probat, care din diferite motive il sustin pe baselu.

chiar is curios cum pot s-o intoarca 🙂 or evita subiectu, nu scriu, nu ies pe teveu sa vorbeasca ori… pana meaaa. am o imaginatie, imi place sa cred ca-i bogata, dar incerc sa ma pun in locul lor. ce sa zic astfel incat, baselu sa iasa bine si ceilalti rau. repet, daca o dau pe aia cu „decizia primului ministru” devin jenanti… inca o data. se golesc de ultima farama de personalitate si se transforma in trompete, in goarne electorale. ei sa fie sanatosi si cu plamani puternici.

cum sa sustii reforma statului, dupa miscarea asta fara sa ai greturi si dureri de cap? 🙂

Bucuresti, uusaa

Putinii cititori ai blogului stiu cu siguranta ca mosulica este fanu meu nr 1. Citeste ta pe fi`su in fiecare dimineata; ba il mai si apostrofeaza din cand in cand:”da` tu nu mai scrii la blog?”. Ce mai incoace si`ncolo, blogaru lu` tata si ziaristu` lu`mama. Un plod au, daca nici pe ala nu`l citesc, cine s-o faca? 🙂 Mai nou, si neamurile din afara cica ma citesc. Is faimos nevoie mare in clan; le-am zis alor mei, faima proaspat capatata nu-mi va schimba stilul, condeiul si modestia :))

Aceasta fiind spune, azi a venit nea` joe biden in bucuresti, romania. Mare mandrie. Mai ales pt nea` caisa care a spart conducta cu excavatoru. Va dati seama titluri de maine: „Nea` Gica l-a infundat pe nea joe”, „Biden: Sa vina Bechtelu` la pasaj”, „Axa Baselu-Biden-Baneasa” etc, etc. Eu scriu frumos, asa ca nu o sa fiu hain.

De bucurie, soferii incepusera sa claxoneze in trafic taman cand a trecut coloana oficiala. Nu sunt sigur, dar cred ca nea` biden le-a facut cu mana. Ai nostri soferi i-au facut cu degetu.

La intoarcere, in 41 lume multa, dom`le. Deh… se aglomerase traficu`, masini cochete pe sine ferate, intarziere, puhoi de lume, fani steaua, fani fener. Un baiat cam prostut, dar social nevoie mare, intr-o engleza de gradinita catre 2 turci: „Steaua, number 1!”, razand increzator. (n.r. 1-0 pt fener la momentu asta) 😀

Frumos dom`le, azi. Numa bun sa-ti verifici zenu. Wuusaaa

tipologii de masculi feroce

Cu mintea limpede si avand la bord un deliciu de ciorba pt care tin sa multumesc fanilor, familiei si neamurilor din Daeni am decis, ca urmare a unei atente observari a mediului de populatie masculina, sa va prezint structura socio-profesionalo-culturalo-vestimentara. Sunt date interpretabile si partiale 🙂

  • baietii de cartier: cocalarii care au crescut oleaca, au trecut de la manea la house cu sclipici. haine de la periferia… arcului vestimentar, un fel de emo in trening puma cu sapca si cercel in ureche, de ala micut. stil diversificat, cu mult gust si dibacie. factor de inteligenta variabil; baieti cretini, dar descurcareti. unde nu e nici Dumnezeu nu cere, deci factor de stres minim 🙂
  • artistii: descendentii indivizilor neintelesi din liceu, isteti in facultate s-au prins ca dudele pun botu la vrajeala si traiere profunda. tinuta cul, cica ii zice „hipster”. plm eu nu stiam ce inseamna, dar am cautat pe gugal si m-am dumirit. deci da, deci artistii. Haine trendy, atitudine degajata, minte lejera. Vantul bate cu putere, frezura nu se strica. Musai sapca, esarfa de hezbollah, ochelari cu rame colorate. Cretini, aparent neintelesi. factor de stres mediu
  • corporatienii, sau baietii descurcareti: ambitiosii fara scrupule: azi sclav, maine un sef mai mic, dar foarte al dracu. gata sa te combine la o afacere, „frate, ne scoatem 10 mii de euro lejer”. Cei care dau cate un mic tun si viseaza sa parasasesca metroul pentru o masina pizda luata in leasing. Outfit office, limbaj languros, geluiti si atent tunsi; cu barba ingrijita. metrosexuali cu pofte de marire pe scara sociala. „Barbatii bine”, la camasa si blugi, plovăr de firma. Ingrijiti si atenti la detalii. Plini de rahat, cu un ego mare cat o cladire de birouri. Factor de stres, mediu.
  • tocilarii (preferatii mei). Tipii care n-au avut parte de prea multe bucati bune si cand au, sunt mai preocupati de jocuri si seriale SF. Profund neintelesi de sociatate 🙂 dar fara pretentia de se cere priceputi. Linistiti si bizari. Ţoaele normale, fara nicio legatura cu trenduri si must-have-uri. Sensibili la brand, dar fara extravagante. Oameni cul dintr-o perspectiva a maniacilor star-wars-trek-istilor. Motive pentru lauda din partea populatiei muieresti de bine, aici. Cu un simt aparte al umorului. Factor de stres, zero.

PS: despre oamenii normali n-are rost sa scriu ca aia nu-s fun 😛 Data viitoare, scriem de don`soare



%d blogeri au apreciat asta: