dulce-amareala

Melancolia este o stare dulceag amaruie. nu pot s-o definesc altfel, s-o exprim mai clar. Limitare de vocabular si de perceptie. Ca atunci cand te retragi in coltisorul tau si iti regasesti spatiul. dupa mintea mea, atat cat o fi, melancolia nu are nimic malign in ea. tine de preferinta fiecaruia, dar mie imi place starea asta de dulce-amareala. Sunt mai senin, mai aerisit cand ma apuca 🙂

O data, pentru ca nu re-actionezi la ceva exterior ci la un ceva interior. Melancolia pleaca din aduceri aminte, generate de imagini si senzatii care rezida in tine, cumva inghesuite unele in altele, prafuite si ascultatoare. Controlabile. In al doilea rand, melancolia te face sa te refugiezi fara sa fugi, fara sa abandonezi brutal, propriul prezent. Nu este o imersiune completa, ci mai mult o scufundare controlata, in care ai si discernamant si uitare. Un melanj intre abandon si control, un dozaj echilibrat, aproape deloc patetic. O stare intima, caracteristica unor egoisti cuminti. In al treilea rand, melancolia te detaseaza, te extrage oferindu-ti un calm necesar si o seninatate care iti dau o cu totul alta optica. Melancolia, asa cum o pricep eu, e sanatoasa 🙂

E pana la urma si o cestiune estetica: mai bine sa te plimbi cu un zambet tamp si usor mirat, decat sa te plimbi tamp si usor mirat, pur si simplu 🙂

si o melodie, cum altfel?, dulce-amaruie 😛

Anunțuri

0 Responses to “dulce-amareala”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: