Arhivă pentru octombrie 2009



paradox de cap

Simt ca nu mai simt asa puternic frustrarea. E tare bizar 🙂 Nu ca n-as prefera starea asta de usoara lejeritate mentala, dar nu pot sa nu ma intreb ce se intampla daca imi pierd di tat unealta asta? Pt ca in veci n-as fi produs capodopere de stres si nervi ca aceasta sau aceasta 😛

Serios, ce se intampla daca o sa ma transform intr-o creatura solara, plina de bucurii si dorinte candide? :)) Eu n-as paria pe asa ceva, dar u can never know what u gonna get. Cre` ca e toamna. De asta zic ca nu risc sa ma transform intr-un frekozoid cu privire libidinoasa. Si pt ca e toamna imi place cand ceilalti par afectati cumva de atat de mult gri si atat de multa inghesuiala si noroi si „vai tu, ce oras infect”. I like it. Mai ales toamna, mai ales cand nu sunt vrabiute zglobii si ceru limpede, limpede, limpedeeee de iti vine, zau asa, sa te ia fioru poetic.

Nici cei afectati, asa pretentiosi si diafani nu ma enerveaza in perioada asta. I`m telling u, the shit got serious 🙂

Si maine, nebunie si scandal. Pica Boc, face poc? Intrebari serioase, dom`le. Deci toate motivele sa fiu zambaret.

dulce-amareala

Melancolia este o stare dulceag amaruie. nu pot s-o definesc altfel, s-o exprim mai clar. Limitare de vocabular si de perceptie. Ca atunci cand te retragi in coltisorul tau si iti regasesti spatiul. dupa mintea mea, atat cat o fi, melancolia nu are nimic malign in ea. tine de preferinta fiecaruia, dar mie imi place starea asta de dulce-amareala. Sunt mai senin, mai aerisit cand ma apuca 🙂

O data, pentru ca nu re-actionezi la ceva exterior ci la un ceva interior. Melancolia pleaca din aduceri aminte, generate de imagini si senzatii care rezida in tine, cumva inghesuite unele in altele, prafuite si ascultatoare. Controlabile. In al doilea rand, melancolia te face sa te refugiezi fara sa fugi, fara sa abandonezi brutal, propriul prezent. Nu este o imersiune completa, ci mai mult o scufundare controlata, in care ai si discernamant si uitare. Un melanj intre abandon si control, un dozaj echilibrat, aproape deloc patetic. O stare intima, caracteristica unor egoisti cuminti. In al treilea rand, melancolia te detaseaza, te extrage oferindu-ti un calm necesar si o seninatate care iti dau o cu totul alta optica. Melancolia, asa cum o pricep eu, e sanatoasa 🙂

E pana la urma si o cestiune estetica: mai bine sa te plimbi cu un zambet tamp si usor mirat, decat sa te plimbi tamp si usor mirat, pur si simplu 🙂

si o melodie, cum altfel?, dulce-amaruie 😛

cum sa iti gasesti zenul in piata moghioros

dupa cum ati auzit, m-am mutat. din nou. a treia oara in juma` de an. un mic voyageur, un tanar nomad, cu adevarat spirit liber si nealterat 🙂

fireste, in dr taberei. pe langa favorit. strada pravat. frumos loc. mai bizar este ca sunt doar la et 2 si ma trezesc dimineata. sau ca ma cam vad vecinii din blocu de vis a vis cand ma schimb. eee, noi sa fim sanatosi. zenul e in plina revenire si o semnificativa importanta o are faimoasa piata moghioros.

ca sa fim clar intelesi: Piata Moghioros rulz. Poi asa ma ia un drag sa ma plimb pe la toate tarabele pline de dracovenii. Sunt eu prea pui de Moromete, cred. Sunt puradei care iti cer un leu, sunt gogosi pline de e-uri, cam necoapte dar bune in draci, fructe, legume, carne, servete, oale, blide, cuie, cabluri, haine… Camm de toate gasesti in piata. I like it. Intre mall si piata, nu se discuta.

E atmosfera, e bucurestiul de azi, e harmalaia si combinatia de proaspat si kitsch care ma acopera de o multumire totala:) E chiar autenticitate, indiferent de forma sa. Saorma e saorma si strugurii (aia f f f dulci) sunt struguri. Ca sa nu mai vorbim de celebrele crasme din care te izbeste un miros de mici, moarte caprioarei.

Intru si zau ca m-as plimba ca un titirez pe acolo, doar ca sa casc ochii si sa ma amuz. Si cand dai si peste o tanti care te invata ea unde sa gasesti prosope de bucatarie si prelungitoare, iti dai seama ca Bucurestiul, daca stii sa-l vezi, nu e deloc neinteresant 🙂



%d blogeri au apreciat: