Povestea vistiernicului Vladescu si birul pe snoave

De la o vreme ţara Valahiei suferea crunt, iar împaratiile Apusului, în mărinimia lor, trimisesera soli să vază pricina pentru care prea bunii boieri, Dumnezeu să-i aibe în pază, şopteau pe la colţuri că prostimea trebuie a da mai multe biruri la vistierie. Ţara era în mare primejdie pricină pentru care divanul boieresc mersese cu jalba în Apus să ia cu împrumut galbini pentru a da de mâncare la netrebnici şi a avea grijă ca trebile ţinutului să fie aprig făptuite. Nu mai era ceas de hodină, acum când cinstitii boieri luaseră aminte că traista se cam golise, iar împărăţiile de la vest cam îşi cereau tainul.

Iaca aşa, zapciii lui Voda purced să aducă la vistierie mai mulţi gălbini, precum le fusese dat ordin de la stăpânire. După birurile la moară şi la vie logofatul Boc dinpreună cu vistiernicul Vlădescu se gândiră sa puie un bir pe snoave si cântece. Sfetnicii lui aga Vladescuse se chitiră să mai dea un bir la nebunii din târguri ca şi aşa nu aveau minţile sănătoase. Şi cum spinarea scriitoraşilor de ocazie nu fusese împovărată, în neţărmuita lor întelepciune, boerii au zis că nu-i pagubă dacă plătesc şi ei, ca tot poporu. Vlădescu, bărbat dârz şi om învăţat, dar fără iubire de conţopişti, se gândi că toată gura mai acătări e musai să plătească ce spuie. Cine a pomenit şcoală fără popi şi scriitori întregi la minte?! Aşa îi pusese Dumnezeu pa pământ pe conţopiştii ăştia… mulţi şi netrebnici, ba chiar unii mai glăsuiau împotriva stăpânirii, hulind la Vodă. „Las, că`i pun eu cu botu pe labe pe mişei”, îşi spuse în barbă, Vlădescu.

Pentru mănţinerea ordinii fuseră aduşi mai mulţi zapcii la drum, iar tâlharii de ocazie fuseră alungaţi, cu suliţa în coaste, de oamenii stăpânirii.

Ispravincii ţinuturilor strânseră pe bieţii povestitori în târguri şi le spuseieră că vorba de la stăpânire zice că nu mai e pricină să se glăsuiasca snoave fără să arunce un galbin în vistierie. Mulţi dintre nemernici erau cu inima frântă şi amară, căci urgia din ţară îi ajunse şi pă ei, iar la hanuri nu primeau ospeţie ca în alte dăţi. Ba chiar unii hangii, mai răi de la Dumnezeu, îi aruncaseră de sub streaşină şi nici în grajd nu`i mai primeau să înnopteze. Amărâţi şi plouaţi ca nişte curci bete, scriitoraşii ascultau cu privirea în ţarină ce le zicea dregătorul.

„Oameni buni, ca şi Mântuitorul nostru, trebuie să ne sacrificăm pentru propăşirea neamului. Vodă zice că are să fie mai rău, până la mai bine şi noi trebuie să-i dăm ascultare căci aşa e de la ziderea lumii. Ăi mai proşti ascultă pe ăi mai luminaţi. Oameni buni, snovele nu vă bagă pâine în burdihan, aşa că aţi face bine să le lăsaţi pentru alte vremi. Fiţi liniştiţi că Vodă veghează şi nu ne lasă de izbelişte. Puneţi şi voi osu la muncă serioasă şi încetaţi cu netrăbniciile”.

Copiştii şi scriitorii au făcut ochii mari, dar n-au şoptit nimic. Zvonurile că ţăranii se adună în pădure să se răscoale ajunseseră şi la urechile lor, aşa că unu mai răsărit între ei le spuse, „Băi fraţilor, eu vă sfătuiesc să merem cu talpa ţării să le dăm idei şi sfaturi”.

Şi uite aşa, din pricină de foame şi bir pe snoave, apărură şi cei dintâi ai intelighenţiei române, care se dădu ba cu stăpânirea, ba contra ei. Ba cu vorbe dulci, ba cu vorbe aprige, după cum era biru, morvocu şi biciul lu Vodă.

Anunțuri

4 Responses to “Povestea vistiernicului Vladescu si birul pe snoave”


  1. 1 jeni Ianuarie 13, 2010 la 4:03 pm

    Tare multe greşeli în textele tale! Păcat!
    Virgulele lisesc cu desăvîrşire din locurile unde ar trebui să fie musai prezente etc.
    Adverbul acătării, după cum vezi, se scrie, întotdeauna, cu doi de i, zapciu face, la pluralul articulat, zapciii etc. Mai departe n-am mai citit, sorry…

  2. 3 melting22pot Ianuarie 13, 2010 la 9:40 pm

    duduia Jeni! Psssttt, dă-te mai aproape oleacă: Elful e leneș tare 😛 așa că vreo 69% din greșeli sunt cauzate de ce-ți spusei adineaori: lene! dar matale de ce zici „doi de i”??? în metalimbaj „i” e și el, săracul, un substantiv și nu cred că spui vreodată „un pom, doi de pomi etc”. și mai clar: varianta corectă este „doi i”!!! noroc că scriseși puțin că altfel poate mă plictiseam și nu mai citeam 😛

    • 4 i.sygma Iunie 23, 2010 la 9:48 pm

      I-ai tras-o, zici tu, lu’ tanti jeni. Da’ sa stii ca pe fond are dreptate. Si sa mai stii ca nici cu tine nu mi-e… jena. Asta ‘finca’ veni vorba de metalimbaj: ‘scriseși puțin că altfel’. Inteleg ca eludezi – ca cum ar fi colocvial – un ‘pentru’, dar ar fi musai sa pui o virgulita dupa ‘putin’. In rest, iti doresc toate ‘celelante’!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: