Experienta inchisorilor comuniste

Coloniile de munca din Delta

Nimeni n-a putut să spună unde suntem. Eram undeva pe un grind, pe un canal din ăsta în Deltă. După puţin timp, am ajuns să doresc Gherla, aşa cum era ea. Am înţeles că suntem duşi pentru exterminare, că nu se poate rezista acolo. Trebuie să găseşti soluţiile să rezişti, şi soluţiile erau foarte puţine. Acolo ne-au dus la recoltat stuf. Aveam normă, şi dacă nu făceai norma erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu… Norma era de 20 de snopi… cu circumferinţa de un metru, de persoană. Dar în ce condiţii? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine şi te udai. Când stăteai… îngheţa. Jos erau cioatele care rămâneau după tăiere şi care-ţi forfecau picioarele, şi mai erau şi locuri cu smârcuri, unde gheaţa se spărgea şi intrai în apă. Am ajuns la soluţia la care ajung cei disperaţi, dar care mai caută, totuşi, un mijloc de salvare. Ne-au împărţit în grupe… Eram 51 în brigadă, şi al 51-lea era brigadierul, însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: Ăsta este brigadier. Şi s-a nimerit că la noi era un constănţean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales în grupă cei 10 tineri, în parte nominalizaţi deja de mine mai devreme.

Mi-am dat seama la puţin timp că ori găsim soluţii ori murim acolo… Eu trebuie să-i mulţumesc tatălui meu că de mic m-a pus să muncesc şi ştiam de toate, inclusiv să tai coceni de porumb pentru că se tăiau manual, se făceau snopi şi se foloseau ca furaj pentru vite. Şi eu ştiam să tai de la vârsta de 7-8 ani, că învăţasem de la cei care îi angaja tata.
Şi au adus un maistru civil să ne arate cum se taie… Aveam nişte tarpane care erau ca o seceră, cu diferenţa că aveau coada de câteva ori mai lungă, cam de 60-70 de centimetri. Mie mi-a fost uşor să mă acomodez, şi mi-am dat seama că 20 de snopi îi fac cu uşurinţă. La fel stăteau lucrurile pentru ceilalţi colegi. Ş-atunci am găsit soluţiile. L-am chemat pe brigadier şi i-am spus: Domnule, ştim pentru ce suntem aici, dar noi trebuie să rezistăm. Dar atenţie, dacă ne-ai turnat că nu ne facem norma, dacă ai spus cel mai mic lucru şi nu ne laşi să ne descurcăm cum vrem noi, indiferent ce se întâmplă cu cel pe care l-ai turnat, cel care rămâne îţi ia gâtul cu tarpanul. Nu discutăm! Mai târziu, când aveam cazmale în mână, i-am spus: Şi cu cazmaua se poate lua gâtul! Ne-a spus, mult mai târziu, că într-adevăr s-a speriat atunci şi ne-a crezut. Probabil că şi din cauza feţelor noastre, schimonosite de ger, de oboseală, de suferinţă… Dar eram uniţi. Şi atunci am stabilit că nu facem norma, că snopii trebuie să fie puşi pe jumătate. Şi i-am învăţat şi pe ceilalţi cum să facă: tăiam un mănunchi de stuf, îl îndoiam în două, îl băgam în mijloc şi legam pe urmă. Şi făceam gluga: Vino să numeri! Cui îi convenea să vină să verifice? Totul era ca brigadierul să nu ne toarne. Am fost ulterior descoperiţi, dar abia spre sfârşitul etapei de stuf. Cei care vroiau să facă norma, de frică, au început să cadă. Şi au început să plece coşciugele cu săniile pe gheaţă, probabil la Periprava… unde era centrul de care aparţineam şi de unde ne şi alimentau. Probabil că nu eram prea departe de Periprava. Se adunau două-trei cadavre… Era frig, şi se păstrau. Probabil că aveau staţie şi anunţau că veneau cu coşciugele, îi lua, îi puneau pe sanie şi plecau cu ei pe canalul îngheţat.

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

0 Responses to “Experienta inchisorilor comuniste”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat: