Arhivă pentru februarie 2010

vis de marire si maritis

O tehnica bine stiuta in randurile visatorilor de profesie este impartasirea visului. Nu discutam despre vreo escatologie complexa. Nici despre sisteme filosofie ori psihologice de gandire. Za best way of keeping za dream este sa-l shareuiesti. Cand eram mic si n-aveam blog (deci nu existam) imi mai dadeam telefoane lu cativa oameni care este in sentiment cu mini. Pe planul asta. Adik locul in care queeny si za others good souls se intalneste. Acu ca is mare si exist…

Se facea ca ma casatoream. Cu o domnisoara. Duhh… Se facea ca venea in dr taberei sa stea o ora, 2 ca apoi trebuia sa plece la munte… cu pretenu ei… 😀 Si sa vezi minunatie: n-a mai plecat. Si din vorba in vorba avem oleaca scene de tandrete (fara repercursiuni fizice, asa soft). Apoi nush cum am ajuns in mangalia, pe rozelor. Si tiu asta minte. MAXIM. Aveam 2 verighete legate intre ele de un lant subtire, subtire. Si aveam je o dilema ca (uitucu de mine) nu ma gandisem sa le separ. Si mai eraaa o masa lungaaa cu prieteni si alte chipuri necunoscute. Si vreo alti 2 indivizi tot faceau ochi dulci donsoarei in cauza in timp ce eu eram nush unde. Si m-am trezit asheaa… un pic rautacios (ca fur femeia altuia, ba chiar o cer de nevasta) si un pic abrutizat (ca dupa ce am furat-o, altii atenteaza la iubirii vietii mele).

Deci visu bate filmul.

Reclame

cel mai frumos cadou primit si un sarut pe obraz

Ca asa fac je, ca daca ies cu o domnisoara vreu s-o pup. Uneori sunt buze, alteori e un obraz. Si buzele si obrazul sunt de pupat, nu ma intelegeti gresit. Darrr… iesirea aista a fost prima in care am primit un cadou care sa-mi placa. Un pic am stat cam fara cuvinte, nu stiam ce sa fac, 2 pupaturi… pe obraz si ochii mari. In seara asta, un obraz a facut cat niste buze aride.

Ii fain cand cineva te nimereste. Si cadoul m-a nimerit, cum am nimerit si eu obrazul. Fin, din plin, cu sens. O sa ma uit printr-un ochean si o sa vad un fel de poveste spusa in imagini. Stiu ca nu am niciun sens. Poate daca ati avea si voi cadoul meuuu, ati citi clar si ati vedea mai bine:P

M-am cam fasticit in seara asta. Deci a fost o seara buna 🙂

cateva lucruri pe care nu le stiati

despre mine… nu dadeati cu pietre, nu o sa mai am prea multe de zis despre mirifica`mi persoana. O sa mai am, adica… Cred… Darr… acasa in Mangalia, am aflat cateva lucruri:

  • la nastere, nu am plans. cica doctoru a trebuit sa imi dea 2 la cur (cuminte din nastere)
  • am iesit la lumina, duminica undeva intre 13-15. mama mi-a zis ca nu aveau ceas in salon, soo… timpul exact il vom alege dupa preferinte subiective.
  • era o zi de iarna cu soare (nush daca vreo ciocarlie era pusa pe cantec)

creaturi ale gri`ului

Un baiat care se declara elf de la mare nu poate fi decat putin bizar. Mai ales in ochii celor adaptati si prea grabiti. Noi suntem creaturi ale gri`ului. Ca in orice realitatea, prea putine fiinte si fapte apartin unei singure culori. Cei mai multi, cum e firesc, sunt nuantati. Gri. Cred ca Michnik spunea despre democratia ca este gri. Iar gri`ul este o culoare frumoasa. De acord. Dar… Un baiat care se declara elf de la mare tanjeste sa viseze cu ochii deschisi, ba chiar face top al viselor. Si de cele mai multe ori, in fata unor gri`uri asa sterse, simte nevoia unor culori tari. Un baiat care se declara elf de la mare stie ca sunt multi altii care au aceleasi indeletniciri. Din intamplare, elful nostru traieste printre voi si nu e chiar un neadaptat. De aceea, rugamintea mea este sa`l tratati cu ingaduinta. Face 28 de ierni. Atunci gri`ul e putin mai estompat. Si stiu ca se alita mult, dar cine nu ar face asta? 😛

Ia te uitaaaaa….

o poveste

PS: „Basmele sunt scrise pentru cei curajosi”, aflam de aici. Nici eu n`as fi putut s`o zic mai bine 😛

muzici, iubiri, zambete

Mai are vreun sens sa va spun ca`s un sensibil si delicat? Stiti deja asta. Atunci, luati de ascultati. Nu dati tare, ca muzica asta se asculta in soapta si nu va hliziti, ca`i muzica faina 🙂

un fel de a spune ca`mi pasa

Am stat ceva pan sa scriu despre Daniel Raduta. Nu am avut nici starea necesara, nici chef, nici nervi. O sa spuneti ca sunt cinic si egoist. That`s true. Anca imi atragea atentia ca altii au probleme mai mari, ca nu totul se rezuma doar la mine. Also true. Pe de alta parte, de cand adevarurile au impus norme de conduita? Ele apar doar dupa ce sinele s`a decis sa actioneze. Macar la cei cu personalitate. In fine, nu vreau sa divaghez. O sa`mi pastrez cinismul, dar asta nu ma face sa nu vad ce se intampla. E deja o avalansa pe twitter, bloguri, etc, etc. Nici nu conteaza cum sau de ce s`a produs, atat de mult ca efectul produs. Un fel de avalansa pentru dezgroparea unui om, nu doar pentru a ramane in viata ci pentru a deveni tata. Asta mi se pare esential. Ca avalansa asta il va ajuta sa se desavarseasca. E un sprijin dat nu doar lui Daniel ci sotiei sale si copilului lor. Avalansa asta de suflete e un fel de moasa colectiva pentru un bebe care va afla istorisiri despre zane, de la ai sai parinti.

M`a obosit la inceput nebunia declansata. Mai ales in starea nu prea zen in care ma aflu. M`a lovit chiar si frustrarea, invidia, un fel de parere de rau si enervarea. Cred ca am vazut si gesturi de bravada. Nu are importanta, cum spuneam, de ce`ul. Semnificativ ramane rezultatul. S`a creat o masa critica si din cei multi care sunt entuziasti sunt convins ca se vor afla putini care sa marce banul. Si probabil, unul, doi, poate chiar trei avuti vor face si diferenta la contorul de viata. Maine vor fi putini mai multi bani, poimaine poate mult mai multi. Cu siguranta se vor strange.

Mi s`a reprosat ca ma plang, asa ca nu o sa va dezamagesc nici acum 🙂 Cu toate angoasele mele, fapele raman. Un om va trai pentru ca altii s`au implicat. Nu doar cu vorbe, ci cu idei, energii consumate si bani. Unii tac si fac. Altii doar vorbesc. Contribuie cu totii, indiferent de cat/ce pot face.  Meritul ii apartine dianei, no doubt about it. Don`soara asta pe care nu o cunosc, dar al carei accent va face legenda, e un fel de general sfios si modest, cu picioare faine. Grupa de soc (de zane) si`a gasit o ratiune de a fi. Ruxa deja anunta ca o alta problema va fi atacata de commandoul asta de bine – o baza de data pentru donatorii de maduva. Si le cred atat de nebune/cu energii violete ascunse/ incat sa nu se opreasca aici.

PS: Am scris pentru ca dupa o juma de zi de nervi am obtinut o mica, mica satisfactie. Nu am ce licita, asa ca nu o sa ma vand. Nici nu prea am ce oferi. Si nici nu stiu daca as vrea. Macar sa merg frumos la banca si sa alimentez un cont. La Banca Transilvania RON: RO57BTRL064013HAF02712XX sau pe asta EUR: RO72BTRL06404201F02712XX. Ceea ce va sfatuiesc sa faceti si voi.

PS1. Banca Transilvania are si ea un departament de marketing, nu? Zanele din PR, zic sa atace si in stil corporate/multinational.

the cake eaters

Daps. Un alt film. Si ce film. Mult, mult, mult mi`a placut. Un fel de zi de inceput de toamna. Ma scuzati ca is asa delicat si poetic, dar wow. O alta mostra de a spune „te iubesc”. Fara angoase ca la precedentul, dar cu mult mai multa delicatete. Si cumintenie. Fuck… ce cuvant. E un film care m`a cucerit prin cumintenie. Poa sa devina cheasy pentru unii, nu pt mine. Si daa… Kristen Stewart e una din cele mai tari gagici. Donsoara e frumoasa de pica. Clar. Povestea e atat de lame incat m`a facut sa zambesc ca un tamp la final, pe o replica de`o fantastica tandrete (observati ce fel de cuvinte folosesc). Dupa za first night petrecuta impreuna, el o aduce la liceu si are loc pricina zambetului meu inca tamp: Anything special you want? (care el lucra la cantina liceului in care invata ea), iar ea (tineti`va bine) ii raspunde: Yeah… You. How fuckin sweet is that? 😛

Si el… pfaaiii… un personaj atat de fain, incat l`as recomanda tuturor domnisoarelor. Cum ziceam, ca un inceput de toamna cand iti vine sa zambesti fara motive. Daca nu l`ati vazut, sa`l vedeti.



%d blogeri au apreciat asta: