Arhivă pentru martie 2010

un somn oscilobatant

A adormit covrig pe o cincime din pat. Cu genunchii aproape in barbie, cu ochelarii pe nas si cu un exercitiu imperfect al respiratiei. Un fetus ajuns la maturitate, ar zice unii. Altii ar arunca doar o anatema a insomniei si ar gasi cuvinte surprinzatoare cu care sa se joace. Probabil visase traume sau gheturi care se preling intr-un film de jarmusch la care adormi pentru ca ti se descarca bateriile. Un fel de aparenta care da tonul supararilor repede uitate. Nici musetel, nici papadie. O alta denumire, atat de sfioasa incat daca i-ai gasi un nume s-ar pierde ca o zonda r pe autostrada cu radare invizibile care se fastacesc la viteze ametitoare. Un plans acoperit de batai de inima si maini prea obosite sa se joace fara mouse. Replici taioase cand se trezeste si isi cere scuze, dar se supara subit cand isi vede un inceput de poveste citit de altii cu voce tare, mai putin in engleza. Cu atat mai putin in franceza. Cu istorii dezarmante care contin esentele de ceai baut intr-un ibric de cafea si inconjurata de altele cu acadea si goth cu ecuatii superioare si angoase. Cu genunchi scrijeliti ca atunci cand stai prea mult in nisip si te joci. Cu un biograf care inregistreaza felul in care razi si pune o poza deasupra unui tablou facut cu aparat belgian.

Se trezeste: „Scuze ca am adormit, dau o bere”. Se inroseste de emotie, la fel cum se inroseste atunci cand e sarutata pe gat intr-un colt de club uitat de lumina si sunet.

„Eu imi cer scuze”, spuse naratorul. Ai adormit doar putin, pe o cincime din pat si am scris doar o cincime de poveste.

Reclame

vreau

sa gust un fulg de nea cu gust de ciocolata cu alune

sa am coji de portocala, mereu proaspete, langa pat.

sa cant blues si sa fiu ca oamenii astia de cool:)

sa adorm cu alge in par si nisip intre degete

sa lenevesc in vama cu salitos trezit si soare adormit pe spate

sa citesc volumul 13 din wheel si vol 5 din a song of…

sa ma indragostesc de o intelectuala cu craci lungi si parul scurt si simtul autoironiei care stie episoadele din star trek si are postere vechi cu humphrey bogart si o perche de balerini albi langa pantofii negri cu toc de 12 cm.

sa imi amintesc, visele de la cap la coada, cand ma trezesc

sa simt mai des miros de iarba proaspat taiata

sa inteleg de ce lumea se inghesuie sa iasa din autobuz prin cea mai indepartata usa fata de care stau si de ce am impresia ca mereu troleul va cadea intr-o rana la piata operei

sa intru in gandurile doamnisoarelor si sa pun cateva seminte de bataiala cand asculta muzica la casti

sa fie si soare si luna mai des, in acelasi timp, pe un cer fara nori care ciuleste cu urechea la vreo muzica de la Stuff

sa vad mai des oameni cu joben si frac vorbind la telefon, la Universitate

Oamenii astia🙂

Soare din stanga, amorezeala din parti

Ca asta e pozitia soarelui fata de moi. Cel putin o vreme. Am constat aseara ca incep sa ma liceenizez. Pentru cei care sunt in afara capului meu, cuvantul asta e tot ce e poetic si pur in mirifica`mi persoana… Cand mergeam eu cu trandafiri prin oras sa ii duc domnisoarei (17 ca facea 17 ani), cand dadeam dume de intrau in cartea dumelor graite fara sa gandesti, cand biem la Ovidiu si mergeam la ore (scuze mosulica ca aflii abia acu… oricum am avut note maricele in liceu), etc etc.

Deci. Dupa iarna prelungita cre ca mi s-a facut pofta sa ma amorezez. Bine… is intr-un mic impas, nu e nici pretendenta la titlu nici vreo vointa speciala in acest sens. E doar asheaa, o pofta sa fiu lasat cu curu in balta dupa ce imi imaginez marea cu sarea si paraul cu pestoaice fermecate. Chemarea salbaticiunilor. Ori somethin. Imi revin eu rpd, nu-i problem. Doar am punctat o stare de feeling. M-am prostit. Clar, e de la dragon age cu idilele lor 🙂

Mesia, numele tau este Zoso

Nu va ingrijorati, o sa incerc sa nu fiu extrem de haotic. Toata lumea stie (in afara de tata care ma citeste constant) ca in blogosfera Dumnezeul este Zoso. Eu l-am retrogradat putin si l-am facut Mesia, Dumnezeul fiind asa o entitate mai difuza. Oricum Mesia are chip, deci este recognoscibil (macar mai usor de aratat cu degetul decat GOD). Cu toate acestea, tin sa precizez ca si pozitia de Salvator isi are responsabilitatile sale. Ca si beneficii, lojic. Va las sa cugetati asupra lor.

Si eu il „citesc” pe Zoso. Are info, mai da cine pleaca cine vine, poze, filmulete, chestii, socoteli, o maslina, o atentie, un piscot. Ca asa e in tenis. Deci ii fac trafic. Deci il legitimez (dar asta e lesne de inteles, din moment ce l-am decretat Mesia). El sa fie sanatos. Ca si noi. Ca si dusmanii si pterodactilii din Power Rangers. Mesia are si Anticristi (nu sunt sigur daca e cu – sau fara cu Ch sau H, c, h… o vor lamuri generatiile viitoare). Ba chiar sunt unii (dubiosi, ce-i drept ce se intreaba who the fuck is zoso?). Ma rog… sunt chiar marinimos si cautionez plictiseala. Sunt si altii, nu chiar Hristosi dar la fel de brand-uri care il ataca, riposteaza, intra in silentio stampa. Cum necum se pozitioneaza intr-un fel. Ceea ce nu e mare mirare, stiute fiind diferitele curente de filosofie crestina (gnostice sau mai putin) care interogheaza caracterul Mantuitorului. Cum ziceam, fiecare cum poate.

Scriu aceasta mica cugetare, undeva la capatul lantului trofico-sferic (pestele cel mai mic… un alt simbol crestin) pentru ca am observat ca Mesia si-a reiterat atributele ontologice. Sigur, adaptate realitatilor secolului 21… dar mizand pe aceleasi principii. Precum Lazar a fost scos din mormant, iar cautarile apostolilor nu s-au sfarsit dupa ridicare si acum asistam la gloria tibi domine, varianta 2.0 (3.1, 4.2 care o mai fi). Zoso dixit: „Nu e nevoie să mă legitimeze cineva (nici măcar persoane de teapa dvs.), m-am legitimat singur, începând cu campaniile antispam şi antifurt şi până la articole care au concediat oameni şi schimbat mentalităţi”. Fie, dau si linku..

Orice comentarii sunt inutile, neavenite si purtatoare de mesaje jihadiste. Pro sau contra. Dar… Unii comentatori se intreaba cum au fost schimbate mentalitati. Se raspunde imediat, in real time. (ce n-ar fi dat Hristos pentru un laptop la vremea lui si o conexiune wireless sa tina updatata pagina de facebook aramaic) Sau twitter vericuleee… 140 de caractere pana la mantuire… Divaghez, ma scuzati.

Eu sunt de moda veche si mai recitesc pe buda carti. Ma scuzati de detalii, dar… de vreo cateva luni bune tot mai rasfoiesc din Y Gasset, Revolta maselor. Si e o sintagma care imi place, cea a „domnisorului multumit”. Nu se aplica in acest caz, nu… Mesia militeaza pentru niste cestiuni firesti (proprietate intelectuala, aprecierea muncii corect depuse, etc)

Eu am o nelamurire. De unde si pana unde experienta in Mediafax l-a invatat sa uziteze de cuvinte la fel cum o tuta schimba mall-ul si … a stat el la un pahar de vorba cu je sa ma faca bou? :)) Poi si generalizezi nepermis mai draga Mesia si ai ceva lipsa de profunzimi (ca mentalitate nu se reduce doar la unu, doi, 3, 14, 666 care de frica sau din respect si-au corectat greseala dupa ce tu le-ai, marinimos, aratat-o). Parol, opinez ca e putin mai complicat. Deci… care este parerea mea nu este si parerea Dvs.

Esti cel mai bun, iti multumesc ca exist.

PS: Eu cand ma fac mare, vreau sa ma fac Zoso (dar oleaca mai aratos)

PS1: De la un bou catre Mesia: Doamne, fii putin mai destins ca pari asa crancen… Iti sperii flocul. Ii pacat. Put a smile on your face si vorbeste si tu putin mai curetel (adica asa multe injuraturi si sange si nerv nu pica bine pe un chip blajin pe care, cu cinste, il aveti). Si eu am vorbit urat si eu am un chip de nervos. Nu este o solutie, trust me.

PS2: Un link la mine pe blog face un milion de lei pe juma de an. Pan la 300.000 de euro sa-l vand, mai am putin 🙂

8 martie, suparat

Am gasit cea mai tare melodie. EVER. Din toate timpurile si genurile. Si cel mai tare videoclip. EVER. Sunt siderat ca o privighetoare invinsa de un tril mai delicat decat al ei. Si pentru ca am fost tacut si… suparat si tat fuse cu venirea primavarii si ziua femeii…Voila dedicatie pentru toate fetele care lasa baietii cu inima albastra

Va multumesc ca exist 🙂

hartie igienica portocalie

„Cum vinzi o hartie igienica portocalie cu parfum de piersica?”

La asa ceva ma gandeam acu vreo 5 min, pe buda. Intrebarea nu m-a marcat atat de tare incat sa am vreo epifanie si sa dau si un raspuns, dar a fost declick-ul perfect pentru a mai asterne ceva pe… hartie. Ma tot mananca de vreo saptamana sa scriu despre unde sunt. Ma roade rauuu 🙂 Inca nu o sa va prezint prietenii. Trebuie sa mai observ, sa cunosc mai bine, sa ma debarasez de poticneli si  de mine. Poci sa va zic doar ca pentru je, e jobul cu cel mai inalt grad de futere (pardon my french). Si nu ma refer la perceptia negativa pe care o asemenea sintagma ar putea sa o aibe. Au contraire. Jobul, asa cum il descopar, este un sex constant cu creierul tau. SI cand nu mai vrea, tot trebuie sa-ti dea. Il mai lasi 5 minute, cum te prinde cum te… Nu e solicitant, nu pentru cineva atasat de valori erotico-ideatice. E pur si simplu, bun. Procesul in sine ruleaza. SI pentru un cvasi-virgin ca mine, e cu atat mai incitant. Sa descoperi in fiecare zi Americile neuronilor, sa inveti pasii catre punctul G (sau C), sa adormi cu o idee si sa te trezesti in vis cum te bantuie. IT IS THE FUCKIN SHIT :))) (pentru a inchide cercul).

Ok, doar un lucru despre oameni ca si asa nu ma citeste multi: procesul asta de masturbare neuronala, uneori colectiva ar fi inutil fara oameni profesionisti. Nu ma leg de ei, ca nu-i stiu… dar pana acu… poci sa va spun ca exista un vrajitor care e capabil sa transforme o discutie la tutun si cafea in operatie pe cord deschis unei masini de tocat carne. E fascinant. Si util. Dar oricum e mai mult fascinant.

„Cum vinzi o hartie igienica portocalie cu parfum de piersica?”

Nu ma dau rotund (nu are rost si nici nu e nimerit), pur si simplu constant ca e ceva care imi place.

PS: Tin sa-i multumesc lu Tapu care acu ceva vreme se intreba „De ce plm ai face hartie de sters la cur portocalie?” Nush de ce ar face asa ceva un client, dar cu siguranta mie s-ar putea sa-mi dea o paine 🙂

pizda, pula vs vagin, penis sau despre razboiul cuvintelor si filosofia degetului in fund

E atat de mare discutia incat un blog nu mi-ar ajunge sa comprim ceea ce imi vajaie prin cap.

Dar am inceput bine 🙂 Cum pun statusul asta pe fb, cum ii apare nush ce avertizare ca ma angajez in behaviour nasparliu. Si ca sa fiu atent ca mi-o iau pe coaja. Tipic globalist raspunsul asta. Sau broascuta stia prea mult, we shoot the biatch. Anyways.

Inceputul:

– e o cestiune de bun simt, limbaj ingrijit si civilizat, respecta-te pe tine insuti si vei fi respectat. Stiti? Antreul la intelepciunea populara. Deschiderea spre o turbare sora cu trairismul. Ai carte, ai parte. Cuvintele ne dor. Amintirile ne chinuieste. Sincer, iti spun urasc cum vorbeste. Stiti. Ineptii care au fost mostre de intelepciune pe cand nu exista internet, ne spalam la rau si ne otraveam fantanile. La ora actuala, urmasii razesilor si razeselor, aprigi ipocriti nerecunoscuti decat in pat cand se masturbeaza cu plapuma peste nas, sustin sus si tare „uratenia cuvintelor”. Ntz, ntz, ntz. sunt o lady. ce plm… Un barbat nu s-ar comporta niciodata asa. Ar fi galant si ar vorbi doar cu petale de trandafiri verbali.

Cuprinsul:

– sigur precautia asta cu limbajul este de inteles intr-un taram al cretineilor care isi bat nevasta ca nu mulge vaca politically corect. Sau in care ea si el scuipa la seminte la cinema. Sau etc, samd. Stiti in ce el pays ne aflam.  Pe de alta parte, cati „periculosi” nu se dau zmei prin limbaj, cati sunt „tare in gura”, ciumegi (pl de la ciumeg?). Ba mediul asta matricianesc al www ii plin de putoi tari in laringe. Faimosi ori ba. Gasim jdemii de motive pro si contra. De aia spusei ca nu ajunge un blog. De aia vom sintetiza: ne aflam in fata unei alegeri istorice: ipocriza sau buna-cuviinta? Stiu, e piticul meu nerezolvat inca (autenticitatea), dar orbi sa fiti sa nu vedeti ca cam am dreptate:) De ce sunt opozabile ipocriza si cuviinta? Pentru ca sunt:)) Imi cer scuze daca sunt cam radical, dar voi astia care ati cetit mai mult si ati inteles fix pula (deci tot ban pe ban face, deci cam cat am inteles si je) sunteti prea densi si prea arielati in ceru gurii. Ba chiar suspectez de flagrant budaistic. Adik cand stai pe buda si faci caca si oricat de distept sau doamna esti tot pute daca ai mancat ceva nasol la pranz. Ce ne invata lectia asta. Important e ce bagi in gura, nu ce scoti:D Si pe langa asta, oricat de neo-legionar suna si stiu ca cam suna… faptele vorbeste, vorbele nu raneste:)

Incheiere:

– in loc de incheiere vreau sa va urez tuturora cuvinte alese si intelepte, curate si imbalsamate. Cuvintele cocolino fac rahatelul pufos si mintea voioasa caci precum zic inteleptii si sfantul petru injura nainte sa il gaseasca Hristos.

Hai cu Bach-ul 😀



%d blogeri au apreciat asta: