Arhivă pentru aprilie 2010

schita de elf

Semanam? Nu semanam? Ce spune vocea boborului?

PS: Imaginea pleaca de la o veverita apupabila

Reclame

amprenta ta

Nu ti`am vazut degetele. Decat in fuga. Eram distras de mirosuri si clavicule. Muzica in exces. Atat de multa imagine incat imi venea sa te sarut pe frunte si sa te las acolo, plina de oameni si de amintiri. Degete puternice, cu asta am ramas dupa ce ai trecut la alta masa. Nu te stiam prea bine, decat din auzite. „Cine esti? Cauta-ma pe google!” Ce dezinteres nerusinat… Am fost putin suparat. Degetele alea imi tot dadeau tarcoale. Ca niste poze. Tu plecasei, dar ramasese umbra lor pe un pahar. Uitat. Cred ca voiai sa ma tachinezi. Nici macar nu ne stiam.  Tu tachinezi fara sa arunci nicio momeala. Sunt sigur de asta. Nimerit printr-o placuta coincidenta intr-un loc pe care il dispretuiesc. Mai putin decat ma dispretuiesc eu, dar suficient incat sa ma amuz. Cine dracu esti tu asa de aroganta incat ma simt masochist doar cand ma gandesc la mainile alea ale tale? Daca te cunosc Ei, nu inseamna ca nu o pot si eu face. Ei sunt oricum prea beti de sine si prea isterici cu mediocritatea. Eu prefer sa ma ascund printre pahare si sa raman cuminte. Stiu, eu sufar de dezmat scriitoricesc. E mai grav decat al tau. Te-ai intrebat ca poate degetele s-au saturat sa tot fie obosite? Cate maini ai imbratisat? Cat au atins si cum? Fara rusine le-ai abandonat in altii. Si fara nicio amprenta. Nu te-a mirat asta? Ca ai lasat amprenta doar pe niste pahare lenese? Cauta-ma. Tot pe google sunt si eu.

negustor de inimi

„Am inima cam prajita.

Da-o inco. Ti-o pastrez eu. Ca la banca. Dobanda o stabilim de comun acord. Nu sunt un negustor fara inima.

Pai iti dau si inima, imi ceri si dobanda?

Vrei sa te complici? Sa iti pastrezi inima aia prajita? Sa risti sa-ti infectezi si simturile?

Ma cam sperii. Te stiam mai bland, dar vad ca pe zi ce trece… cu tot marketingul asta, te transformi intr-un ranjet.

Pastrator de inimi. Ma amuz cand spal inimile prajite. Cand le curat de scrum si cand le parfumez cu putin din mine.

De ce din tine? De ce esti atat de enervant de arogant. Nu-mi place cum mirosi cand ranjesti.

E un fel de ingredient al nerusinarii mele. Altfel, inima nu ti se odihneste. Mi-o dai degeaba sa o pastrez. Dobanda este calculata si in functie de cat iti dau din mine. Cu cat mai mult, cu atat mai repede ti se vindeca.

Inima?

Si asta, da.”

X-uleasca

Nici nu existi. de ce ma chinui sa iti tot suflu viata, cand tu nici nu existi? Du-te si streseaza pe altcineva. Mergi de fa-ti povestile tale si hraneste-te ca o disperata din frimituri. Pff… Am trecut azi prin Cismigiu, sa mai incerc sa te vad cu coada ochiului. Tampitul de mine! Cum sa te vad, daca nici nu existi? Te-am tras din liceu, poate, poate esti in stare sa nu te mai comporti asa ca o zaluda. Adevarul e ca m-am si plictisit de tine. Vroiam doar sa te bag in pat, sa abuzez putin de naivitatea ta, sa ma enervez ca habar n-ai unde iti sunt placerile si sa te cari de dimineata. Si eu, cam idiot. Unde sa te cari daca nimeni nu te baga in seama? Asa meriti! Nici nu stii sa razi, habar n-ai sa schimbi o rochie cu alta. Stai toata ziua in capul meu si ma tot freci ca ai vrea sa iti acord mai multa atentie. Nu te da femeie-copil ca nu iti iese bine nici un rol, nici celalalt. Ce sa-ti spun?! Mica pretioasa cu filosofeala vintage… Ce deschizi ochii aia mari la mine? Crezi ca ma impresioneaza inocenta asta de bovina blanda? nu ti-e suficient ca te iau cu mine peste tot? Ca impart mereu patul cu tine si cu cine s-o mai nimeri? Te-am invatat cu putin si acum faci pe inocenta neinteleasa. M-am cam plictisit de tine, ti-am zis? Cat timp te reinventezi tu astazi, ce-ai zice sa ma lasi sa respir si eu putin? Aaa… aud comentarii plangacioase?! Mai taci ca esti proasta. Si eu mai mare prost ca iti tin toanele. Poate ca ne meritam unul pe altul. Dar te rog eu mult, nu mai fii asa zanateca si nu te mai furisa de fiecare data cand incep sa te caut. Stii ca te caut mai des? Bine ca taci…

Regatul pestilor

Inceputul acestei povesti se intampla undeva pe la mijloc, cand un elf cu solzi fragili sta pe un burete si se gandeste la cum va intitula urmatoarea poveste. Obiectul mirarii bunului nostru elf sunt 5 secunde pe care le credea doar in filme ca se mai petrec. Un intrat, un deschis ochii mari pe intuneric si un iesit. Urmat de un alt intrat. Si pupaturi pe obraz. Acesta e regatul pestilor. Locul in care, timp de 5 secunde, fiecare navod este infrant de propriile ochiuri. Locul in care, timp de 5 secunde, se zambeste in cor si se aplauda in gand.

Regatul pestilor nu face discriminari pe sexe. De aceea toti sunt pesti. Sa va prezint cateva exemplare din pesticus prietenus. Incepem cu febletea mea (stiu, am multe febleti) pestele capsuna. Pestele capsuna este mai delicat decat un strop de ploaie. Cu toate acestea, pestele capsuna are curajul de a vedea haul si a zambi strengareste cand lumea se prabuseste. Un altul, este pestele tatuat. Sa nu care cumva sa credeti ca vorbim despre tatuaje profane. Nu. Acest peste este inscris in propriile cantence si isi bronzeaza pielea doar sub luceferi. Alt peste, sa-l numim pestele artistic, este atat de bun incat dedica elfilor cu solzi melodii cu iz de tinerete. E adevarat, fumeaza mult si are pe ochi promisiuni de sfiosenie. Sa nu va lasati pacaliti; pestele nostru are vuietul valurilor care se sparg, atunci cand artisticeste.  Un alt peste, mai mic si cu gluga, isi piaptana firea cu bucati de corali. Se inalta mai sus decat ti-ar fi dat sa crezi si vorbeste graiul calutilor de mare. Uneori il vorbeste chiar mai bine decat pe cel al sirenelor. Dar asta nu ne e dat sa aflam. Un peste este atat de cuminte incat trebuie sa stai in lift cu el ca sa il vezi cum se joaca. Altfel, ai crede ca e cel mai nevinovat peste care opreste in fiecare parcare din fiecare groapa abisala. Inutil sa va mai spun ca acest peste nu are frica de adancuri, chiar daca adancurile cocheteaza cu el. Un peste are accent si isi pune tricouri cu guler fashion. Un rasfatat al muzelor si al tehnologiile avansate. Un peste are barba roscata si ai crede ca e cel inflacarat peste prins in cele mai inflacarate ipostaze de salvare a lumii… si oceanelor. Pana cand pleaca cu bicicleta si uita sa-si ridice ochii din luna. Atunci se uita pe sine si atunci isi aminteste cine este.  Mai este un peste care se iubeste in limbi straine si prefera nisipul de la nord de Navodari pentru ca acolo se tes constelatii. Uneori, pestele acesta e usor de vazut de la geamul meu. Impartim aceeasi mare.  Un peste e atat de serios pe cat ii este accentul si are mereu grija ca celelalte vietuitoare marine sa nu se devoreze. E pestele macelar, cel mai bland dintre rapitori. Este si pestele muzica, cel care simte si note si picturi si responsabilitati si sunete. Si mai este inca un peste, cu ochi blanzi si nasuc de drac. Cu un fel de barba moale cand sta la pupat si o sensibilitate retinuta de rosesc si balerinele. E pestele fermecat, cel cu prea mult cald si prea mult rece. Care are un cot julit si care intinereste cand trec cele 1, 2, 3, 4, 5 secunde.

nefericibili

nu mai stiu cand am auzit cuvantul asta. acum, parca se potriveste oricaror personalitati pe care ajung sa nu le cunosc decat din graba. ma incearca invidia sa aflu cum ei traiesc atat de mult. o domnisoara imi reprosa ca ma inalt greu si pic foarte repede. pic, pic, pic. norocul meu e ca am mers atat de des pe apa. ea nu stie ca Asta e atributul de care trebuie sa tinem seama. chiar si in vis, cand a merge pe apa e relativ usor.

si eu as fi putut fi un nefericibil. am toate datele tatuate in interiorul organelor. norocul meu a fost ca niciodata nu m-am visat intr-un bol opac. visele mele s-au indreptat mai mult spre acvariile cu incalzitor reglat din exterior. Dar asta nu inseamna ca nu ma uit atent la ce ar fi putut deveni ei. ieri ziceam ca unele vise imi sunt interzise. asta e unul dintre ele: eu sa trag atat de tare de piele incat sa ma rup.  e diferenta dintre aruncatul vopselelor pe o panza si scris cu creta pe asfalt. eu voi fi intotdeauna desenat cu creta. Dar asta nu inseamna ca nu ma incearca invidia pe ce as fi putut aflu eu. Dar e temperata, la fel cum mi-am educat toate simturile. Uneori, le simt prezenta ca si cum am fi rude indepartate care se se saluta doar din cap si isi continua micul dejun. Alteori, imi reamintesc ca am facut elogiul mediocritatii prea bine ca sa incerc sa bag picioarele in apa cand sunt incaltat. Asta nu inseamna ca nu ma las pacalit de nostalgie pentru ei.  O fac, chiar prea des. Dar eu mereu am inchis aragazul cand ies din bucatarie si mereu am verificat daca usa e inchisa. Defect profesional.

Mi-ar fi placut sa le schimb istoria cu a mea, mai ales ca mama mi-a zis ca sunt un baiat bun. Dar asa, n-as mai fi mers de la Universitate la Romana si n-as mai fi stiut ca orice incaltaminte lejera mai provoaca si basici.

voi

Spune-mi

Ti-as spune povestea nisipului prins in parul tau si a mainilor uscate de sare. Intr-o buna zi,  pe malul marii s-au ridicat castelele de nisip. Uimti de glasurile din scoici, doi indragostiti s-au indreptat spre harmalaia rasaritului de soare. Din neatentie, au calcat turnurile si s-au pierdut in valuri.

Arata-mi

Ti-as arata cum e sa creezi din nimic si cum algele iti saruta gatul, facandu-ma gelos. Un punct lenes la orizont imi face cu ochiul. Seamana cu un stat in masina si scris povesti pe hartie. Te-as fi sarutat atunci, ca si in alte dati, pe frunte. Ti-era doar teama ca m-ai fi ranit. Eu deja zambeam.

Simte-ma

Te-as fi simtit sub unghii, ca pe o mica durere cu gust de miere si lapte. Un spin de dulcegarii pe care nu mi le-ai iertat. Credeai ca doar sufletul mi s-a topit? Erai prea fierbinte atunci. Trebuia sa te sarut, dupa ce am incalzit intre buze gheata. Asa se termina toate povestile. In buric si pe coapse.

Miroase-ma

Ti-as fi mirosit pielea pana cand incepea sa se descompuna. Asta inseamna sa iubesti, zic unii. Eu m-am multumit sa ma inec pe gatul tau prea lung pentru a fi vazut de altii. Nu vreau sa adorm inca. Ar trebui sa te prizez, de la un colt al buzei la celalalt. Te-ai grabit inutil. Deja miros a tine.

Traieste-ma

Ma reintorc la ale mele. Imi cer scuze ca a trebuit sa vezi asta. Stii doar ca foile cartii simt cand degetele mele traiesc prin tine. Nu vreau sa aleg intre tine si ridicol. Ar insemna sa ma pierd.



%d blogeri au apreciat asta: