zambiti, clovnul isi bea ceaiul de iasomie

Nu stiu de unde sa incep. Orice inceput real e doar o remomorare a cine sunt. Imi pasa prea rar ca atunci cand imi pasa sa nu conteze. Zambeste clovnule, ai facut artistii sa isi aminteasca despre iubiri. Mi-am zis ca nu era cazul sa intru cu picioarele intr-o apa tulbure, dar primavaratec fiind m-am aruncat cu urechile inainte si am facut un „baldabac” care provoaca spectatorilor nedumeriri. „Ar fi trebuit sa stie, pana acum, sa inoate!”

E delicioasa stare asta, zambiti va rog! Mi-am crescut in par cuvinte pline de inteles si am reusit sa imbatranesc pentru a le arata altora ce bine este sa ai riduri pe frunte si cearcane sub ochi. Si fructele dorm si viseaza stramb si plang in palme si se sperie de propriul rol. Atat de mult incat si-ar dori sa existe partituri pentru fiecare bataie a inimii. Zambiti, va rog!

Si mi-as fi dorit sa imi fi dorit putin mai putin si sa nu fiu atat de adanc si nedrept cunoscut sub pseudonime vesele sau caracterizari plecate din oameni mici. Zambiti, va rog!

Povara unui buchet care atarna mai greu decat altul si gesturile teatrale peste gesturi firesti amestecate intr-un haos de „a fi”. Si „de ce-uri?” atat de cunoscute incat par aproape prietenoase si te inseala cu un parfum seducator de neatentie. Si cuvintele care curg atat de usor incat ar trebui inventate masini de oprit gandurile sau capcane pentru degete groase si neelegante. Un purgatoriu carat in buzunar si uitat si reamintit cand patos-ul isi gaseste prilej de a ingana explicatii. Zambiti, va rog!

Dispret si melancolie legate in par si vorbe mici spuse gramada si sperate chiar in timpul sexului. Soroc de iubire si soroc de vis. Sensuri alambicate si regii neatente la jocul actorilor. Varste de aur peste varste fragede si sperante de mai bine si mai mult si planuri secrete de mai repede si mai discret. Explicatii fara vlaga, vinovate si trecute sub registrul somnului sau al unei ipocrizii atat de dulci incat cere si lapte si miere. Eroi pierduti in fumuri de tigare si perdele gri care inchid cortina. Talentati nimicuri, cu forme imbietoare gata sa sopteasca credibilul. Zambiti, va rog!

Atat de multe propozitii, construite intr-o joaca de-a „cine este mai sensibil” incat ma bufneste rasul si dau credit pisicilor cu bunul lor simt. Fluturasi lipiti pe geam care devin un surogat al fluturasilor din stomac care inlocuiesc fluturii din insectar care au uitat sa moara. Non-sensuri debitate cu o seriozitate martiala ca atunci cand ultima dorinta este sa dai mana cu cei care formeaza plutonul de executie. Zambiti, va rog!

Scrieri fierbinti, atat de fierbinti incat topesc hartia si amesteca cerneala cu genele care se supun gravitatiei. Scrieri profunde, atat de profunde incat sunt glume pentru cei fara simtul umorului care gasesc placeri in aruncatul propriilor neputinte in oglinzile de circ. Zambiti, va rog!

Eram dator cu o scriere, sireno 🙂 Dar am pierdut o grefa printre randuri 🙂

Anunțuri

2 Responses to “zambiti, clovnul isi bea ceaiul de iasomie”


  1. 1 moniqueproblematique Aprilie 20, 2010 la 5:51 pm

    Ei bine, iata! Un text excelent, venit din suflet (si probabil din ura pentru mine:). Aveai nevoie doar de un impuls sa te deschizi. Si sa-mi fie cu iertare vorbele grele de pe twitter. Insa eu intotdeauna am preferat sa aud adevarul, pentru ca doar asa primesc feedback real.

  2. 2 Mire Aprilie 21, 2010 la 7:22 am

    Ahm. Da! Si nici nu prea ai greseli de punctuatie. Bun bun. Pe cand o alta cotitura biografica ( totusi pe asta se poate sa o fi inteles prost eu)?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: