de ce exista suferinta in control

Pentru ca in Control se contureaza viitorimea tarii. Perfida observatie, ati putea zice. Bombastica si trufasa ca un balon de sapun. Fara temei si fara argumente. (oricum vad ca discutiile pe argumente sunt din ce in ce mai anoste, deci who needs them?). Pe principiul, noi sa biem ca vedem cum ne trezim de dimineata… scriu si eu despre Control. Pam, pam…

Revenind la club. Sau bar. Sau ce e… Eu admir inteligenta patronilor de a crea, in relativ scurt timp, un business care se hraneste din dorintele emergente ale celor de 20 (mai mult sau mai putin) de ani. E profitabil. Ce nu pot sa suport (si aseara aveam o atitudine de calca-ma pe bombeu si mori… lucru nefiresc pentru ca sunt atat de dragut si pampalau ca nu as reprezenta vreun pericol imediat la adresa pustilor cu ochelari de vedere cu rame de woody allen) este multimea adunata pe „ringul de dans”. Departe de mine sa am ceva cu individualitatile stranse acolo, dansante si interesante vizual. Dar am garla cu multimea pe care aceste minti o compun. Si au fost momente bune cand pur si simplu dispretuiam imaginea. Analizati dumneavoastra cum puteti.

Ati simtit la un moment dat ca sunteti inconjurati de nimic? Si vorbesc cat se poate de serios. Aseara parca eram asaltat numai de forme. Si starea mea a fost de asa natura incat sa resimt asta… tot ce se poate. Dar nu e doar atat. Ma simteam de parca as fi asistat la un spectacol de papusi cumva animate de niste fire subtiri, dar nu insesizabile. Ba citesc de dimineata ca un nene e revoltat de twitter si si-a incetat existenta pe meleagurile putinelor caractere. Ati fi tentati, pe buna dreptate, sa am acuzati de aceleasi revolte pe care le incearca dl respectiv. Nimic mai fals. Eu nu protestez, eu doar observ. Eu nu trag demarcatii, chiar daca fac judecati de valoare.

Revenind la sujet. Nu am porniri impotriva domnisoarelor si domnisorilor din Control. Ar fi stupid sa-mi consum nervii si timpul in acest sens. Nu e vorba doar de Control. E o discutie mai trista despre cum crestem. Se prea poate sa ma insel, sa arunc cu niste vorbe pe care si eu le dispretuiesc la altii. Dar… cum zicea o domnisoara, imi place sa cred ca scriu din mine. Si aseara, eram intr-un teatru absurd. Sau pur si simplu nu mai stiu eu sa inteleg domnisoarele controlate 🙂

PS: fetele din gasca Roxanei si a Musetelului nu intra in mirarea asta… pentru ca 😛

Anunțuri

4 Responses to “de ce exista suferinta in control”


  1. 1 roxana Aprilie 25, 2010 la 4:57 pm

    …nu sunt controlate cand ies in club 😛

  2. 2 Mishu Aprilie 26, 2010 la 6:17 am

    Bă, da, fusei şi eu de câteva ori, când trecui pe la capitală, şi tot aşa, îmi lăsă un gust amărui indefinit şi greu de explicat, că până la urmă e muzică de-a mea, bere la preţ de-al meu, puştime cum e bine să fie… Dar controlul ăla e suma elementelor minus ceva. E joy division minus curtis. Nu ştiu exact ce e-n neregulă, dar mirosul nu mă înşală niciodată. Poate pentru că am senzaţia că puştii ăia ar trebui să tragă un pic de viaţă pe nas înainte să arboreze starea aia de spirit a trestiei pascaliene. Sistematizarea atitudinii anti-sistem, afirmarea negaţiei nu e negaţie, pula mea, e ceva ce-mi scapă acolo. Păcat.

  3. 3 elfuldelamare Aprilie 26, 2010 la 7:25 am

    @mishu oltenee… glad to know esti in viata. cand mai apari in bucale, urla la elena sa imi dea un bip. ca tare-s curios cum faci dupa 4 beri. in control:D


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: