Arhivă pentru mai 2010

a good reason

Duminica ne-am trezit dupa o intalnire cu tocilari sa bem o bere si sa discutam. Rezumatul il gasiti aici. Nici macar nu e mare filosofie. Sorin este un umanist. Fain este ca sunt din ce in ce mai multi. Pe unii ii cunosc si simpatizez, pe altii mai putin. Nu sunt relevante aprecierile mele. Ce este important se refera la aparitia unor platforme care strang oameni buni. Si cum spuneam, eu cred ca se pot strange 30.000 de oameni pe un stadion.

Monica imi cere o motivatie serioasa pentru care oamenii s-ar strange. I-am spuns ca e vorba de bun simt si de rezolvarea unei angoase individuale. Mi-a spus ca nu e suficient. I-am promis un raspuns elaborat.

Draga, Monica

Eu cred ca oamenii buni sunt eminamente sfiosi. Ceea ce ii face si vulnerabili si puternici. Sfiosenia este cel mai bine tratata in grup. Certitudinea faptului ca normalitatea isi are discipoli, ca binele este destul de cool pentru a fi urmat sunt doar cateva dintre motivele pentru care ar fi suficient doar/decat sa ne strangem 🙂 Hannah Arendt are o carticica faina despre atomizare sociala in perioada anilor 30. Stiu ca situatia e irepetabila, dar mecanismul cred ca nu s-a schimbat tare.  Stim cam ce s-a intaplat dupa, cum stim si ca nu pot fi analizate doua contexte diferite. Ceea ce spun se refera la mecanism. Care este, cred, valabil. Alienare, izolare, anomie…  toate converg  spre Rau. In orice forma. De asta, cred ca ar fi suficient sa ne strangem si atat. Nu, nu cred ca o strangere de mana si uitatul in ochii celuilalt  inseamna un add sau un RT.

Stiu ca nu e suficient, ca trebuie un Motiv palpabil. O sa ma gandesc, e inca vreme 🙂

Cu stima si falsa modestie,

Elful 😛

Reclame

articolul 53

Era o zi friguroasa de vara. Cladiri lovite de obuze si lasere. Nava mama a extraterestilor femeiti se lafaia la orizont. Corpuri strivite erau incubate si introduse in mici buncare transparante.

Creaturile celui de-al 7-lea cerc al infernului intrasera, prin Dambovita, exact in centrul capitalei. Monstrii facuti din durere si sange inghiteau suflete si fugareau tineri amorezati prin metrouri si prin teatre. In urma lor ramanea doar ura si incrancenare.

De cand granitele fusesera uitate, armata era nevoita sa alunge racketii ucrainiei cu furci si topoare. Nu mai erau nici pusti, nici gloante. Iar avioanele F16 erau fara motoare de ceva vreme. Se vandusera catre fostii vecini de la sud pentru 10 tone de castraveti murati.

Breee… astea sunt scenarii kinki. Ia uitati ce zice la Constitutie.

ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Sau „sinistru” ala e vag definit taman sa fie bagat la inaintare in momente din astea sensibile.

Alooo… mai e vreo minte sanatoasa in empireu?!

PS: Da! Vocea ratiunii este Pora. Pora. Pora!

minte-ma

de ce ai ramas ca un dobitoc fara glas? ti-am cerut sa ma minti. nu pot. minte-ma copile, nu e chiar atat de greu. nu vreau. zi-mi ca o sa fie bine ca o sa traiam fericiti. sunt dispusa sa te cred. minte-ma! nu e deloc amuzant. tu erai bun la mestesugit cuvinte si metafore si alte parti de trup. ce ti-a venit sa taci chiar acum? m-am muscat de buza si cam sangerez. am gura plina de sange si vorbesc incet. altii ma mint ca si cum m-ar respira. ma mint si ma fac fericita. sunt transportata intr-un univers plin de panglici si boabe de cafea. de ce esti asa boland? ti-am zis ca nu vreau sa te mint. pot, dar nu vreau. sunt bun, dar tu nu esti prea complicata. asta e motiv suficient, copile? iar te pierzi in hiper-simturi diluate. fii putin mai responsabil! cu cine? cu tine si fericirea ta? iti esti suficient de plina. daca te mint, ai intra in sevraj. esti un ipocrit! cand esti carcotas te transformi in nefericibil si croncanesti ca un corb gelos pe alte starvuri. stiu. ma enervezi cumplit. atat de tare incat iti urez sa fii atat de slab pe cat pot fi eu de fericita. ar insemna sa ma pierd in straveziu si sa ma transform in idee. ete, fas! nu trebuie sa te transformi in poet ca sa ma impresionezi. doar sa ma minti. bine. esti fericita. multumita? nu. nu minti interesant. lasa-ma. ma duc sa ma bucur fara tine. pa, nimicule. pa, tristete.

coana udrea fata cu reactiunea

Coana Udrea e la realitatea. sa ii dea Dumnezeu sanatate, maica! mai multa decat mi-a dat mie cand am luat galetusa aia portocalie. Avea un kil de ulei si o punga de zahar. A fost bun maica. Ma uit la dansa, acum. La cablu. Ca e eftin. Acu cica ne taie pensia. S-o taie maica… ce mi-e un milion de lei, ce mi-e 500.000. Tot saracie este. Si daca asa scoatem tara din criza, ce sa facem si noi? Mie nu-mi pare rau ca l-am votat pe Basescu. Maica… decat sa iasa comunistii si sa fure mogulii astia tot din tara. Era prapad. Ma uit la coana Udrea si mai are putin si plange. Mititica de ea. E femeie de nadejde si capabila. Arata si bine si e si desteapta. Are viitor. Cum sta ea acusica sa dea explicatii. Parca ar fi primu ministru, zau asa. Cred ca daca da cu pumnu in masa lumea sta smirna. Nu ca la Boc. Zice lumea ca fura coana Udrea. Dar cine nu fura, maica? Dar saracuta de ea macar nu injura si nu scuipa. V-am zis ca e si trupesa? Nu stie ea cu acuzativul, dar las ca nici Tariceanu nu stia. Si ala era frumos, maica. Oare ce-o mai face? Cum le zicea ea acu… fura dom-le astia. Uite ce le zice „ca cica e o situatia care o tolereaza toate partidele, dar am trecut cu vederea”. Saraca de ea… ia maica niste ochelari ca iti strici frumusete de ochi. Nici machiata urat nu e, seamana cu tanti Lenti din deal. Doar mai tinerica oleaca.

Eu sper sa iasa dansa presedinte, ca eu o votez. Si stiu eu ca o sa ne dea si atuncea ceva zahar si ulei. Cu pensiile si salariile… eh… ne-om descurca noi cumva. Ca si pana acu tot rau ne-a fost.

Castane fierbinti

Nu te inteleg intotdeauna. Esti un pusti cu ganduri de om mare, copil cand traiesti in zilele tale si ale celorlalti si batran intelept cand cand e vorba sa ghicesti despre ce e vorba in viata. Iti place atat de mult sa iti dezgolesti gandurile, o faci cu furie si cu aroganta, incat fiecare cuvant scris de tine este ori senzatie, ori definitie. Iti place sa te expui, un fel de exhibitionist eroic aratandu-se lumii, ca un fel de razvratire.

Nu te citesc intotdeauna, pentru ca avalansa de metafore senzoriale si de cuvinte grele de propriul inteles sunt obositoare, cateodata. Asa cum e obositor sa dezgolesti o portocala prea putin coapta. Te stropeste sucul acru, iti intra pe sub unghii materia moale , incerci sa desparti feliile una de cealalta si apoi, exista minima rezistenta a papilelor gustative si a vointei, inainte ca gura, limba, curajoase, sa simta ofranda portocalie. Obositor. Si nutritiv totdata, daca treci de primul reflex de a respinge ceva ce e bun dar te va face sa lacrimezi.

Nu te consum intotdeauna, pentru ca tu imi esti un fel ca un fel de fast food , atunci cand mor de foame si vreau sa ma otravesc doar putin, stiind ca, responsabila, nu voi manca in fiecare zi asa junk. Supa sanatoasa facuta acasa e sigura si calda. Esti cel mai bun sandvis consumat pe fuga.

Nu te cunosc. Asta pentru ca ma simt norocoasa sa te fi intalnit la timpul potrivit asa incat sa nu imi dizloci linistea. Cred ca esti unul dintre acei baieti speciali care fac fetele sa planga si sa viseze in noptile calde de vara, in timp ce, in noptile reci de iarna, isi doresc sa iti fie fantezii. Esti imbucurator de destept si periculos de sensibil. Prea empatic cu estrogenul, incat ai devenit propriul tau dusman, fetele te iubesc dar le e frica ca nu le vei proteja de suferinti, asa cum ar face-o un casnic posesor de testosterone. Asa incat ele prefera joaca cu tine astazi, pentru ca maine, sperand ca vor fi mai intelepte, sa gaseasca tot unul ca tine, dar matur , pe care sa il poata iubi in siguranta. Deocamdata, tu esti cea mai buna alegere pentru plimbarile in parc, asa cum sunt castanele fierbinti. Se poate muri de pofta, cu degetele arse.

Nu te plac, pentru ca sunt invidioasa cand storci dintr-un cuvant un inteles pe care nici cuvantul nu stia ca il poate avea. Intr-o anumita semantic, cuvintele devin parti dintr-un corp care se onduleaza intr-un fel atat de senzorial, incat depaseste si limitele anatomiei si fiziologiei. Asta te face remarcabil si de dorit ca amant, in imaginatia fetelor care te citesc. Si amuzant in fata prietenilor tai care au zis da testosteronului.

Nu te urmaresc, pentru ca iti place analiza pana la intoxicarea cu detalii. E ca si cum ai sapa, in aerul care se umple de o substanta a cuvintelor pe care le asterni, unul dupa celalalt, pe foaia de hartie de pe ecran. Pun pariu ca scrii dintr-o rasuflare, sau faci pause mici din cand in cand, nerabdator sa ajungi sa termini, iar la final, o scurta grimasa de tristete ca s-a terminat. Un act de arta, mandru ca scrii bine, mandru ca trezesti reactii. Trist ca nu aduce raiul pe pamant.

Nu iti duc grija, pentru ca stiu ca esti special. Esti asa de conectat la sensibilitatea intregii lumi, incat nu ai cum sa nu fii fericit. Ce iti trebuie? Intuitie. Al saselea simt, aici am ceva emotii in ce te priveste, dar asta doar pentru ca nu te cunosc. Dar nu am emotii in ce te priveste.

Vei fi in siguranta, draga elfule.

Semnat: Clandestine

memoria unei atingeri

Pielea ii era la fel cum mi-o aminteam. Daca as cunoscut-o dupa epiderma acum eram aproape beat de fericire. Are o textura care te pacaleste, ca de adolescenta prinsa de soare pentru ca a adormit pe nisip. E ceva pagan in pielea ei. O pofta care nu se lasa lesne ghicita. O carnalitate atat de dureroasa ca doar chipul reuseste s-o estompeze. E miros de hetaira si de august. E intreaga Antichitate si desfraul dionisiac pe care il regretam. Trebuia sa o vezi goala pentru a-ti aduce aminte de ce se fusese inventat sexul. Sub haine, ascundea intregul delir al poetilor turbati de fericire. Ochii ii erau veseli, doar cand se pierdea printre imaginile altora si doar daca erai atent, in acele clipe, i-ai fi putut traduce istoria. Oboseala ii lasase riduri, usor nevrotice si inconsistente. Isi simtea deziluziile ca pe niste creme de corp, de care se acoperea pentru a-si prelungi intrebarile. Voia mai multe vieti. Era obsesia ei nerostita. Sa traiasca altceva, sa scape de praf si de priviri goale. Sa fuga in vreo insula pustie si adoarma goala in mijlocul zilei, prea lenesa si prea obosita sa-i pese. Fusese casatorita. Imi spunea ca a fost o greseala, ca nu are regrete. I-am umplut bucataria de fum si patul de mirosul meu. Mi-aduc aminte lenjeria. Era neagra, rece si plina cu regrete. Sufla a viata doar cand era singura, fara alti ochi care s-o dezbrace. Fara alte maini care sa o potoleasca. Avea planuri si dor de duca. Sa inspire alt aer si sa se inconjoare de povesti in limbi uitate. Imi amintesc pielea ei si ochii obositi. Eram ultima povestea pe care o gasise inainte sa se piarda printre necunoscuti.

povesti vandute la colt de strada

Cand i-am atins buzele, prima data, avea ochii inchisi. Cu doar cateva secunde inainte, ma rugase sa o las in pace. Sa n-o mai tachinez si sa nu-i mai torn nisip pe umeri. Ii placea sa simta ploaia asta solida de praf si scoici. Eram pe pat, dar puteam fi si pe bloc la o cafea. Puteam fi oriunde. Credea ca spatiul in care ne-am atins spunea ceva despre trasaturile ce ne lipsesc. Ea nu intalnise pe cineva care sa-i spuna minciuni cu un aer serios sau care sa-o pacaleasca cu iubiri din carne de inger. Acum statea langa mine. Aceiasi ochi stransi, aceleasi vorbe impiedicate de dinti, si buze si limba sa iasa afara. Parca si-ar fi cenzurat fiinta pentru prima data. Se vroia atinsa, dar fara sa stie cum. Mi-era si teama si frica de ea. Avea o naivitate ghicita printre gene, iar atunci cand o apucam de mana s-o apropii, invariabil, o geana i se pierdea pe obraz. Un fel de protest in liniste al lucrurilor fragile din ea. Nu ma refuza, insa. Stia ce vreau, imi ghicea dorintele inainte ca ele sa apara. Doar trebuia sa am grija sa ii curat obrajii de lacrimi si de genele impiedicate. Plangea cu zambete si-mi spunea ca asa se uita. Ca uitatul trebuie mosit de lacrimi si gene. Uneori eram atent la ce-mi spunea. Buzele ii apasau cuvintele intr-un fel aproape excitant. As fi facut dragoste cu ea pe un stadion plin de scuipatori de seminte si televiziuni care relateaza stramb. Musca din fraze spuse la repezeala si le alunga pentru a putea respira. Atunci mi-era greu sa o pacalesc. Era ea, cu fiecare verb. Parca asistam la o nastere. Si bucurie si dezgust unite de o fascinatie bolnavicioasa. Imi oferea carnea ca si cum as fi fost la o macelarie de suflete. Nu puteam sa raman indiferent, dar nici nu admiteam un „ce ar fi daca”. O tranzactie la negru, care a scapat de taxe. Si care se poate transforma in dependente.

Tinea ploapele inchise inca. Imi ghicea cum imi zambesc ochii si cum mi se inrosesc obrajii de rusine. Schimbam rolurile; ea curva si eu sfant. Eu nebun si ea inerta. Ne rupeam cate putin din fiecare si ajungeam la un armistitiu al sexelor. Imi banuia rolul, ii spusesem ca sunt prea aerian sa ma ia in serios. Imi reprosase ca o chinui, ca stiu prea mult despre ea ca sa tremure. Orgasmele erau suparate pe noi pentru ca le amanam atat. Nu voiam sa terminam sau terminam prea incet. Ecuatii din care lipseau necunoscutele. Ne jucam atat de bine incat nu ne placea finalul. Eram amandoi bosumflati si ne intorceam spatele. Fumam neglijent. Si scrum si gene, aruncate pe un cearsaf murdar de noi. Faceam un dus si ne intorceam in mizeria sexului. Mirosea tare, ca dupa ploaie. Ciupercile eram noi, agatate de pat, fara vointa sa ne ridicam sau sa deschidem geamul. Ne prindeam degetele unul in altul, adormeam in sexul celuilalt si asteptam dimineata.

Puteam sa fim in orice loc voiam. Pe bloc, pe un stadion, in pat. Eram acoperiti de gene si lacrimi si de oftat si de povesti trunchiate si de scarba si de ploi si de regrete si de frici si de nervi si de angoase si de surasuri si de noi.



%d blogeri au apreciat asta: