povesti vandute la colt de strada

Cand i-am atins buzele, prima data, avea ochii inchisi. Cu doar cateva secunde inainte, ma rugase sa o las in pace. Sa n-o mai tachinez si sa nu-i mai torn nisip pe umeri. Ii placea sa simta ploaia asta solida de praf si scoici. Eram pe pat, dar puteam fi si pe bloc la o cafea. Puteam fi oriunde. Credea ca spatiul in care ne-am atins spunea ceva despre trasaturile ce ne lipsesc. Ea nu intalnise pe cineva care sa-i spuna minciuni cu un aer serios sau care sa-o pacaleasca cu iubiri din carne de inger. Acum statea langa mine. Aceiasi ochi stransi, aceleasi vorbe impiedicate de dinti, si buze si limba sa iasa afara. Parca si-ar fi cenzurat fiinta pentru prima data. Se vroia atinsa, dar fara sa stie cum. Mi-era si teama si frica de ea. Avea o naivitate ghicita printre gene, iar atunci cand o apucam de mana s-o apropii, invariabil, o geana i se pierdea pe obraz. Un fel de protest in liniste al lucrurilor fragile din ea. Nu ma refuza, insa. Stia ce vreau, imi ghicea dorintele inainte ca ele sa apara. Doar trebuia sa am grija sa ii curat obrajii de lacrimi si de genele impiedicate. Plangea cu zambete si-mi spunea ca asa se uita. Ca uitatul trebuie mosit de lacrimi si gene. Uneori eram atent la ce-mi spunea. Buzele ii apasau cuvintele intr-un fel aproape excitant. As fi facut dragoste cu ea pe un stadion plin de scuipatori de seminte si televiziuni care relateaza stramb. Musca din fraze spuse la repezeala si le alunga pentru a putea respira. Atunci mi-era greu sa o pacalesc. Era ea, cu fiecare verb. Parca asistam la o nastere. Si bucurie si dezgust unite de o fascinatie bolnavicioasa. Imi oferea carnea ca si cum as fi fost la o macelarie de suflete. Nu puteam sa raman indiferent, dar nici nu admiteam un „ce ar fi daca”. O tranzactie la negru, care a scapat de taxe. Si care se poate transforma in dependente.

Tinea ploapele inchise inca. Imi ghicea cum imi zambesc ochii si cum mi se inrosesc obrajii de rusine. Schimbam rolurile; ea curva si eu sfant. Eu nebun si ea inerta. Ne rupeam cate putin din fiecare si ajungeam la un armistitiu al sexelor. Imi banuia rolul, ii spusesem ca sunt prea aerian sa ma ia in serios. Imi reprosase ca o chinui, ca stiu prea mult despre ea ca sa tremure. Orgasmele erau suparate pe noi pentru ca le amanam atat. Nu voiam sa terminam sau terminam prea incet. Ecuatii din care lipseau necunoscutele. Ne jucam atat de bine incat nu ne placea finalul. Eram amandoi bosumflati si ne intorceam spatele. Fumam neglijent. Si scrum si gene, aruncate pe un cearsaf murdar de noi. Faceam un dus si ne intorceam in mizeria sexului. Mirosea tare, ca dupa ploaie. Ciupercile eram noi, agatate de pat, fara vointa sa ne ridicam sau sa deschidem geamul. Ne prindeam degetele unul in altul, adormeam in sexul celuilalt si asteptam dimineata.

Puteam sa fim in orice loc voiam. Pe bloc, pe un stadion, in pat. Eram acoperiti de gene si lacrimi si de oftat si de povesti trunchiate si de scarba si de ploi si de regrete si de frici si de nervi si de angoase si de surasuri si de noi.

Anunțuri

1 Response to “povesti vandute la colt de strada”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: