bucuria divizata in numere impare

O mie de chipuri vietuiau in spatele obrajilor ei. Fiecare gest, inconstient calculat, ridica fiori printre specatori. Isi vanduse sufletul unei zeitati anonime si primise tristetea in spatele unui zambet. La inceput se intrebase daca fiorul placerilor va fi la fel. Daca nu isi va amputa spiritul. Stia acum cat de mult se inselase. Era o clepsidra in care ceilalti isi varsau sinele, facand-o doar sa zambeasca. Faust nu stiuse ce sa ceara. Nemurirea era atat de plictistioare. In schimb, sa nu plangi niciodata, sa nu cunosti tristetea era atat de bine. Se pierdea usor, era naiva in cataclisme si abia isi infrana rasul la vreo inmormantare. Ceilalti o priveau incruntati, mai curand gelosi pe ochi si buze vesele decat deranjati de gesturi nepotrivite. Iubea sexul cu hohote si ii fusese greu pana cand il gasise pe el. Ceilalti se timorau, alunecau din pat si spre usa fara sa zica nimic. El zambea golaneste zambetului ei nepotolit. Uneori, doar pentru cateva clipe ea devenea serioasa. Atunci se simtea vulnerabila, dar stia ca nimeni nu o observa. Nici macar el, prea ocupat sa-i muste trupul, cu ochii in alte parti, cu degetele nu pe chipul ei.

Avea un orgoliu nemasurat in unitati omenesti de masura. Credea ca poate fi judecata cu ochii inchisi si gura fericita. Mergea tantos, uneori dansand si de cele mai multe ori fluierand vreo chansonette din vreo perioada mai putin gri. Nu ca i-ar fi pasat. Nu vroia daca sa-si enerveze si sa-si corupa spectatorii. Fara ca ei sa vada, meschini si ingusti in spirit, lesne purtati de vreun rol care le permitea sa rada grotesc. Era singura lor speranta de nemurire. Prin ea. Ei isi gaseau, pret de cateva zeci de minute, un sens. Daca i-ai fi spus asta, ea ar fi negat incruntata. O imperechere bizara dintre un fel de domnisoara Goe si un fel de Lolita unite prin atingerea vreunui zeu neserios. „Orice femeie vrea o poveste”,  le spusese spectatorilor. Ei au dat din umeri crezand ca trebuie sa se ridice cortina. Enervata de semi-esecul reprezentatiei,  isi puse costumul de dama fatala si parfumul de floare carnivora. Era noaptea ochilor bulbucati si ea trebuia sa le zambeasca sagalnic unora si sa le rada in nas, altora.

Anunțuri

1 Response to “bucuria divizata in numere impare”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: