22.35

As merge pe varfuri sa nu deranjez pestii din mare. Si as ineca toate visele in cuvinte fara ca ele sa stie. Cei mai nefericiti nu ar fi dictionarele ambulante atunci, ci vietuitoarele cu verbe impersonale. Nu inteleg cum se pierde misterul dupa asa putina vreme de la facerea lumii. Cand unii si altii au descoperit toate gandurile cum ramane cu naivii care incearca sa salveze povesti? Nu vorbesc despre mine, eu nici macar nu mai stiu cine-mi sunt zeii. De povesti, ce sa mai zic? 🙂 Constat cu surprindere cum etajele superioare uita copacii in furtuna. O aroganta a betonului in fata naturii de care sunt aproape mirat. Lipsa de imaginatie a celui dintai se compenseaza cu o stabilitate insipida care ma cucereste 🙂 Cam atat despre problemele eco ale capitalei. Paradoxul, scrisul a omorat povestile. De aceea nici nu le regret prea tare. Stiu ca sunt inca acolo, vaduve si cu muci la nas ca niste copile netoate. Am inceput sa trec prin centrul istoric. Cam aiurea. Centrul Istoric este noul Dorobanti, deci suntem insipizi in propriul ethos. Imediat dupa terase, puradeii sareau goi in Dambovita si lumea astepta la semafor in timp ce domnisoare ne arata promotii idioate. Nici macar nu vreau sa salvez lumea de noi. Mi se pare ca suntem asemenea blocurilor in care locuim. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu bufonul 🙂 Uneori ii resimt lipsa. Era personaj interesant. Oare cate cuvinte mai trebuie inventate pana o sa ne pierdem definitiv imaginatia?

Anunțuri

3 Responses to “22.35”


  1. 1 Oana Portase Iulie 18, 2010 la 7:57 pm

    Cam pe la ora 00 se duce vraja. Sau începe.

  2. 2 elfuldelamare Iulie 18, 2010 la 7:59 pm

    de asta mi se pare mai interesant 22.35:P

    • 3 QED Iulie 21, 2010 la 3:23 pm

      Eu port in suflet teama de furtuni. Nu pentru mine, ci pentru ei, copacii. I-as acoperi cu mine, dar mi-e teama ca n-as fi de folos.
      In Centrul istoric obisnuiam sa visez…, acum am uitat si la ce anume si-mi doresc sa pot uita si de acest centru prea-istoric. Prea a devenit lumea fitosilor, a snobilor care stiu ca da bine sa fii acolo sau sa vorbesti despre acolo, aratand ca ai fost. Dar exista si-i al nostru, produs de noi, asa cum sunt si dorobantistii si -tistele, creatiile noastre. Surprinzator??? Deloc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: