de ce?

Uite de aia.

Ca deceul asta ma aduce pe mine in cauzalitate si ma pune sa analizez cand altii viseaza cai verzi pe pereti si eu imi induc stari psihotice sub imperiul unor angoase pe care o sa le am probabil si in vreo 3 ani cand o sa fiu poate un pic mai bine si nu o sa mai scriu povesti ci adevarate romane pentru struti cu pene si sirene care ma tot enerveaza, dar pe care le-am acceptat pentru ca mi se pare liceul este si un pic de stare molcoma. Eh, si altii scriu asa fraze lungi si fara noima si se dau rotunzi si deschisi la suflet sperand sa atraga atentia ca dubiosul ala din Vama, neo-Grigul romanesc cu 3 caprite dupa el si priviri de bovine (si a mea) care ranjeau cand grupul ala bizar nu facea decat exercitii pentru coloana cum remarca o vaca la vreo 50 de ani (vaco, mergi de paste linistita tot cu E-uri te papam). Editati, editati, editati imi suna in cap ca un fel de mantra asa budista, neo-neo-neo creativitatea (daca ar exista un Zeu pentru creatie l-as baga in gradina carpatina si i-as da numa „de la mare” ca „de la munte” e luat (stop pe verde eu m-am gadint intai)). Dubla dubla paranteza intre duble duble montaje (ma misc in reluare la fel cum tastez la o tastatura conectata la un calculator cam virusat de principii si comitete, dar merge si asta e important (lasa ba ca merge)). Egrete gasculite, Matrioshkti (care e pluralul?) (eh, m`am inrosit putin ca ma simt impostor in lumea celor care nu cuvanta), lupisori, viitoare lupoaice am deja o invidie profunda pe astia/astea de 20 de ani „Lasati ba cartea ca parintii nostri ne-au mintit, mai bine furati, fiti smecheri, cool, enervant de frumosi si batuti in cap de soare (stiu, darm am zis ca sunt invidios), raze UV, PLM, OMFG, ROM, KKT si care or mai fi”. Prea multa caldura mon cher, si deceul asta parca are niste saruri de transpiratie si sapun DOVE (nici nu-mi pasa cum se face, asa de bine ma curata de toate gandurile rele care este si ma face sa ma alatur corului de domnisoare cu frica in san (mititel si cam lasat).

DeCe? De kiki de miki de trei lei ridichi(i). Ca exista prea multe alunite pe metru patrat, prea multa rautate in oameni (trist, trist, extravagant de trist) aceleasi cuvinte, aceleasi erori capitale de matrice cu manecile suflecate (eu sper sa imi bubuie o idee insiruirea asta altfel m-am fript/ars/lesinat/abuzat), de ce asa, de ce nu asa, de ce acum, de ce fara 5 minute nici macar nu este un dece decat prin asociere  cu vreo miscare liliputana a secundelor (lili putana aduce periculos de mult cu lili puta/penis… ups). Pana la urma asa de mult ups prin lume ca unul in plus nu strica (zic sa exageram cu tot si cu toate). Ce imi plac geniile descoperite. De ce-ul meu cu dece-ul vostru aluneca asa duios si imi trece si maseaua, a trecut deja, nici nu mai exista, de fapt sa scrii un roman nu cred ca este prea greu, mai greu este sa-l publici am incercat sa le explic asta se pare ca m-au inteles fara virgule viata ar fi mult mai complicata pentru ca virgula este un fel de a atentiona ca totul trebuie domolit (imi plac povestile spuse cu intonatie deci si cu virgula).

Deci de ce este un delir tremes (ce notiune misto, (a venit si virgula)) cred ca este a doua in topul preferintelor dupa NB. Nu noapte BUna mici ingrati ci NOTA BENE.

PENTRU CA deceul este la fel de cul ca si cum-ul (va las sa interpretati) decat ca este mult mai serios.

Anunțuri

3 Responses to “de ce?”


  1. 1 Paula Negrea August 2, 2010 la 9:21 pm

    M-as baga la un editat de alunite-ţi, in Vama, in doo saptamani de acum? 🙂

    P.S. Place mult „e prea multa rautate in oameni. trist, trist, extravagant de trist”. Ma face sa ma intreb ce e modest de trist, iuhu!

  2. 3 Camelia August 26, 2010 la 8:19 pm

    Nu-i greu să publici un roman; pentru o sumă cu nişte zerouri în coadă o editură…nu musai faimoasă, asta dacă nu ai pretenţii de vreun Humanitas, deşi talent ai cu toptanul..sau cu carul, ia-o cum vei dori…îţi publică tirajul minim…parcă 1500 de bucăţi…parcă; nu vreau să spun prostii!
    Rar s-a întâmplat să îmi placă atât de mult cum scrie cineva (adică tu…dar te-ai prins că despre tine era vorba).
    Rar.
    Aşa că…îţi doresc ca într-o bună zi să dau cu ochii de numele tău înscris pe o carte; una sau mai multe!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: