Teletavan

Am ajuns acasa si mi-am promis ca iti scriu o poveste si tot ma uit la felul in care imi vorbesti si cred ca povestea asta incepe sa se scrie singura. Nu e vreo aroganta, nu e nici lene, nu e nici macar un fel de autosuficienta verbala. Povestea asta incepe cu un soi de marturisire. Usor mai light ca intr-un lacas sacru, doar sunt in bucatarie la ultimele guri de cafea. Si imi inchipui ca urmele tale sunt pe marginea canii si ma uit asa atent la ea sperand, naiv, sa iti regasesc parfumul printre scrum si zat. Sunt un santier in constructie, ti-am zis asta? Putin praf mi s-a asternut printre vene si sunt finisat doar cat sa intrii si sa admiri holul. Nu, in camere nu este urgie si prapad, dar te-as tine mai mult in bucatarie pana cand imi sterg angoasele. Sigur,  o sa intram descaltati si o sa ne aruncam pe saltea si o sa ne uitam la teletavan. Si probabil o sa imi ceri o poveste. Eu nu stiu daca toate femeile sunt asa pasionate de povesti. Tu sigur ai vreo deficienta de magie si uite ca incerci sa iti iei doza in fiecare zi. Si eu cam sunt un dealer simpatic de cuvinte (ne)atent mestesugite. Ma simt infinit uneori atunci cand scriu pentru ca imi las bucati in fiecare cuvant si ma tot mir ca nu ma mai termin. Permutari de x luate cate y cu imprevizibile consecinte in mediul academicienilor de gargarite.

Aroganta asta ma duce invariabil sa scriu despre mine cand ar trebui sa scriu despre tine. Tot incerc sa caut intelesul ala de care tu sa zambesti complice si nu ma lasa forma sanilor tai care mi s-a fixat pe retina si ar trebui cumva sa imi intru in interior sa ii dau la o parte si sa vad si altceva. Bizareria este ca acest motiv nu e prilej de dezordine ci de liniste. Asta ma sperie cel mai mult. In loc sa fiu in locul tau si sa vad prin ochii tai sunt si vad prin mine, cand scriu despre tine, deci cumva ma lipesc neglijent si incerc sa mi te apropii.

Epilog

E mereu un sfarsit asa nesarat si cu lipsa de atentie. De cand cu inventarea teletavanului, noi oportunitati de marketing se ivesc. Lenea este observatie atenta, iar iubirea se transforma in desprins ochii de maini. Ce iti e si cu sensibilitatea astea. Nicicand, vreo spusa nu a putut fi atat de usor reinterpretata. Gata, ma duc sa fac curatenie. Mai sterg putin praful, mai spal. Cu ochii in tavan.

Anunțuri

1 Response to “Teletavan”


  1. 1 Oana Portase August 28, 2010 la 7:56 am

    Şi ce mă bucur că te-ai reapucat de scris mai des… Ti pupă fata!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: