portret de necunoscut

Chipul lui avea o mie de cristale prinse de emotii si grimase. Ea il vazuse in coltul barului. Se pierduse intre o lumina beata si o ceasca de cafea. I se parea ciudat cum ii putea vedea ochii fara sa ii observe restul corpului. Erau ochi de inger decazut din drepturi.  Arata de parca isi pierduse vointa de a mai  crede. Nici diavol nici vreun heruvim cuminte. Undeva prins intre doua stari antagonice cu smarald tare si rece unde ar trebui sa fie irisii. Era privirea unui devorator de suflete, plapand ca un prunc. Miscari nervoase ale mainilor, altfel ascunse privirilor. Isi faceau simtite prezenta doar prin sunetul spart de un lemn mucegait de prea multe istorii. Se temea sa se apropie de masa aceea. Ea ii ghicea fragilitatea, il simtea ca s-ar fi pierdut la primul fum si s-ar fi inecat. In acelasi timp nu putea sa scape de frica pe care i-o provoca. Stia ca nu o vazuse, statea in celalalt capat al barului. Muzica stridenta si luminile chioare o acoperau si o provocau la exercitii de fantezie usuratica. Ii ghicea mastile cu care se acoperea. Stia ca trebuie sa razuiasca fiecare strat de piele pentru a-l citi. Ce o uimea era aparenta lui nepasare si zambetul crud pierdut in zat. Parca era crescut cu ironie si parca se hranea dintr-un sarcasm sec. Avea atitudinea unui jucator la ruleta, aparent dezinteresat de castig. O ambitie vecina cu psihoza si un tumult de eu-uri daunatoare celor care sunt saraci cu duhul.

‘”Cine sunteti?

Nu cred ca aveti dreptul sa ma intrebati asta. Ma disecati de minunte bune si tot incerc sa ma hotorasc daca sunteti sau nu intreaga. Altfel nu gasesc nicio justificare felului in care ma tot gustati cu lentoare.

Sunt in cautare de suflet. Mi-e frica sa umblu singura, sa ratacesc aiurea fara sa am, macar imaginat, un atribut al placerii.

M-am cam saturat de discutiile astea inutile. Mereu, aceeasi constanta. Mereu aceleasi ecuatii. Zi-mi ceva de care sa ma pot agata.”

In doua minute s-au ridicat de la masa si au iesit. Nimeni nu stie ce si-au spus. Cu ce mantra l-a fermecat, sau ce sperante i-a pus pe piept. Ce prostioare l-au facut sa zambeasca sau ce secrete i-a impartasit. Nici macar, intr-o confesiune, nu si-a putut aminti. Cumva, i-a retezat scurt toate emotiile si i le-a disciplinat. A scris ca a fost prima noapte in care a dormit fara vise.

Anunțuri

1 Response to “portret de necunoscut”


  1. 1 the redbackpack Septembrie 10, 2010 la 9:19 pm

    „M-am cam saturat de discutiile astea inutile. Mereu, aceeasi constanta. Mereu aceleasi ecuatii. Zi-mi ceva de care sa ma pot agata.” nice


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: