Povesti cu luna

Si m-am trezit ca luna si-a aruncat cat colo ciorapii si a intrat brusc in pat, sub patura, sa mai fure putina caldura. E cam zaluda, luna asta a mea. Isi da asa un aer de coana fandosita, dar nu uita sa chicoteasca de sub vreo antena de bloc mai uitata de Dumnezeu. Si-a cam pierdut admiratorii de cand a pus carnita pe la solduri. Dar ea ramane mandra si eu ma uit, la fel de interzis, cand incepe sa ma fluiere. O desfranata.

De cand s-au inventat becurile si lumanarile parfumate, parca mai multi si-au coborat ochii din cer si au uitat  s-o salute pe a noastra eroina. Marirea si decaderea ghemotocului asta de lumina seaca ar face obiectul unei intregi cercetari sociologice. Romanticii de astazi au schimbat poezia cu scobitul in nas si opiul cu tigareta cu timbru. Iar trubadurii de ieri au muzica in difuzoare sau, cumva, o scot din notebook. Lumea e cu fundu`n sus, iar luna mai are putin si plange de nervi. Va inchipuiti cum ne vedem astazi?

Cine sa-si mai bate capul cu astrii astia? Si cine mai scrie povesti despre ei? Ca o vedeta trecuta de prima tinerete, luna incearca sa isi mai acopere ridurile cu niscaiva pulbere de meteoriti. Isi mai pudreaza nasul cu tot soiul de prafuri, doar doar cineva o mai baga in seama. Sta intr-un colt, cu o peruca haioasa, si face ochi dulci tinerilor. Lumea se impiedica de ea, cativa isi cer scuze. Hainele-i sunt ponosite, saraca habar n-are ce moda sa mai incerce. Miroase a parfum de doamna ajunsa la pensie si galosii ii sunt plini de noroi. A pierdut revolutia sexuala. Nu pricepe incotro s-o apuce, este putin dezorientata. Merge pe propriile-i urme, isi lasa in spate frimituri. Ii este frica sa nu uite. Ca orice starleta ar vrea, din nou, sa guste lumina reflectoarelor. Se impiedica, se scuza speriata. Ar trebui sa plece. Comanda un pahar de limonada, barmanul nu intelege ce vrea. O lasa in pace, sunt alti clienti mai interesanti care oricum nu sunt asa de prost imbracati.

Intr-o vreme i se aduceau ofrande. Era zeita, era si magie, era si fecioara, era si frumusete. Purtatorii tainelor o venerau, iar tacerea ei adapostea sunetul extazului. Ghida caravanele prin desert si lasa umbrele sa isi odihneasca picioarele. Intr-o vreme povestitorii traiau pe langa regi si califi, iar povestile cu luna le insoteau visele.

 

 

 

Anunțuri

1 Response to “Povesti cu luna”


  1. 1 Fedorca Octombrie 24, 2010 la 8:10 pm

    Imi place insemnarea asta


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: