Povestea corcodusei care si-a imbracat cartea in hartie

Demult, pe cand puricii sareau la cer cu sapte oca la picioare, in padurea din spatele casei mele traiau mai multi pomi de corcodusi. Eram mici si poftele distructive ale copilariei ne indemnau sa ne umplem buzunarele cu „corcodane” si sa le manacam pana ni se face rau in fata scarii.

Era un atac la bunele moravouri ale padurii. Raneam pomii, ii lasam fara ditamai crengile, loveam cu sete in fragilul ecosistem. Dar nu prea ne pasa atata vreme cat ne intorceam cu trofeele mult ravnite.

Era un asalt la pudoare, de fapt. Noi eram niste falsi Zburatori, iar ele era niste fragede copile. Corcodusele nici nu erau coapte si, asa verzi, aveau putinta de a ne face sa ne strambam de placere cand bagam atata acreala in noi. Pentru ca asta doream pentru ca ne incanta jocul, pentru ca povestile noastre se intamplau pe masura ce ne cocotam in pomi. Bref, corcodusele erau simbolul rezistentei in fata opresiunii celor mari.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am intalnit o corcodusa, dupa atata amar de vreme (sic), tragandu-ma de urechi pentru ce necazuri i-am pricinuit. „Mai, Adriane! (suparata fiind se adresa cu prenumele) Neamul corcoduselor este unul eminamente pacifist. Nu stiu ce era in capul dumitale de te apucai sa tragi asa de mine. Eu stateam frumos pe craca mea, incercam sa prind putin bronz sa nu mai fiu asa verde in obraji si mereu imi stricai socotelile”. Am incercat sa ma justific, sa caut explicatii savante, sa cer iertare. Mi-a declarat ca a fost dezamagita de mine, ca se astepta la mai mult. Sigur, acum, cand am revazut-o nu mai era verde. Dar isi pastrase, intr-o carte imbracata in hartie, toate amintirile acelor ani de barbarie. Jurnalul ii era frumos scris, atent la detalii si cu profil schitat pentru fiecare nastrusnic in parte. Iar in dreptul meu avea o singura remarca: copil cu ochi frumosi, fara rabdare.

Anunțuri

5 Responses to “Povestea corcodusei care si-a imbracat cartea in hartie”


  1. 1 luluts Noiembrie 27, 2010 la 9:20 am

    Atac la corcoduse! 😦

  2. 2 Camelia Noiembrie 27, 2010 la 10:15 am

    O corcoduşă plină de candoarea inocenţei. Înlăuntru-i cred că verdele încă trăieşte.

  3. 3 Paula Negrea Noiembrie 27, 2010 la 11:21 am

    elf, e cel mai natural de atent scris text de pana acum, brava!
    pardoooon, poveste-poveste.

  4. 4 Ana Iulie 28, 2011 la 10:11 am

    Frumos, mi-a placut!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: