Arhivă pentru martie 2012

404

am deschis usa si i-am dat peste nas. in loc s-o cuprind si s-o fac sa urle de placere, am determinat-o sa urle cu nasu tumefiat dupa un servetel. avea ochii plin de draci. pe ambii. nu stiu cati draci, dar cu siguranta depasau norma fireasca de lighioane pe anima patrat. sau cub. am tot auzit despre suflet. ca e mare, ca e mic, ca e meschin sau ciunt. dar niciodata despre vreun etalon de masurare a domniei sale. „nu va suparati, as dori un hectolitru de suflet imbuteliat”. revenind la nasuc. de unde si pana unde pasiunea mea pentru forme nazale ascutite? ce mi-ar placea sa am vreun parapsihologit pe aproape sa il rog sa-mi descrie traumele care ma conduc spre asemenea grozavii.

intr-o cu totul alta ordine. de neidei. tineretu din ziua de azi e tamp. am spus-o, gata. bine… nici cu restul lumii nu mi-este rusine, iar daca imi este ma ascund, efectiv, in corola de minuni. pana trece anul elfului de apa sarata, caci asa am inteles din nevrutele zodiacelor nevertebrate.

as vrea sa nu mai fiu invitat la… eventuri. si am descoperit, fara surprindere, ca atunci cand insinuezi despre cineva, acel cineva e primul care aplauda. si nu ma refer la politeturi. au contraire. oare acel cineva e atat de bou/vaca sau atat de lipsit/a de scrupule/pule.

e o cestiune de meditat.

in garniturile de metrou vechi, oamenii sunt mai neinteresanti. cei interesanti asteapta vagonul bine desenat cu te mai miri ce constelatii.

as vrea ca luna sa fie mereu in primul/ultimul patrar. un etern logo al seherezadei ce-si trage sufleteul dupa ce a debitat atatea nopti despre angoasele unor djini claustrofobici de lampi. faina gagica, pacat de logoree.

daca ar fi vreodata sa fiu femeie as da o lege prin care scot in afara legii ciorapii plasa. chiar nu le vad rostu!

cat despre fasihon… mai bine fashiem ceva intru limitarea pagubelor in spatiul dintre o ureche si alta. nu sunt misogin, nici macar misandru. si nu ma joc de-a paradigma ontologica. insa domnitele ar trebui sa invete povesti si mai apoi sa-si lase gleznele sa le povesteasca pataniile.

Reclame

intr-o rana

se scrie, cu dreapta in timp ce stanga sprijina urechea adiacenta, o parte mica de gat si cateva mii de fire de par. se sta ca patricienii dupa vreo orgie din timpul saptamanii cu mirosuri si mirodenii care mai de care mai alese. ideile se duc doar intr-o emisfera (care o fi cea stanga?), diacriticele lipsesc si cuvintele se rad de cititori. lumea se priveste printr-un unghi frant, iar ochii aluneca pe dupa franturi de lumina palida. din pozitia asta deloc prielnica siestei, ma gandesc tot la toante. azi, in metrou, una bucata domnita aducea a perfecta toanta. nu ca ar fi ceva profund eronat. ba din contra. parea destul de populara dupa privirile pe care si le colectiona in cativa metri patrati.

eu as colectia vorbe de duh spuse la betie sau gafaituri cu iz de placeri pre-facute. ah. si mi-as face o revista de scriituri ne-narative. un fel de anti-dor, pro-miserupia. sa ma laude si pe mine oamenii ca sunt sensibil de fac macii sa roaseasca de emotie. apoi le-as da un bobarnac tuturor marilor delicati si micilor gasculite. ca sa se simta.

intr-o rana ar fi fost într-o rână, daca naratorul ar fi binevoit sa fi dat binete bacantelor de sub ploape si plopi. dar precum se stie, nu prea ii sta in fire sa aiba firele intinse cam catre oricine,



%d blogeri au apreciat asta: