Posts Tagged 'femeie'

femeia s-a nascut din clavicula

Biblia nu spune chiar intregul adevar. Sau il ascunde pentru ca ar insemna ca toti sa stie secretul femeii. Dar vi-l dezvalui eu: femeia s-a nascut din clavicula. Am inceput sa vorbesc despre mirosul femeii si mi-am dat seama ca exista un loc in care orice curva este o virgina. Pe clavicula. Pentru ca de acolo incepe tot misterul ei. Nu din glezne, umeri sau maini. Nu in povestea asta, cel putin 🙂 Sa saruti pe clavicula o femeie, e ca si cum ai saruta-o pe sex. E asa putin stupid sa te gandesti la lucruri duios de indecente, dar forma si adancimea unui clavicule ascund posibilitatea unui inceput. Femeile, specie aparte precum stiti, sunt insasi forma claviculei. Putin mai… delicate, dar care nu se frang usor. O femeie nu este nici duda, nici fata, nici fetita, nici nimic. O femeie e forma claviculei ei. Si… uneori… felul in care ii miroase gatul.

Dar azi dezbatem ontologia femeii. Sa saruti o femeie pe clavicula e ca si cum i-ai saruta sexul. Multi nu cunosc acest secret, iar pentru divulgarea lui deja am avut ceva ponoase de tras. Insa sufar de o maturitate emotionala asemanatoare zidului de stuf din Vama. Pe langa mine, o clavicula de femeie este puternica. Iar o clavicula de femeie e fragila prin ea insasi. Atunci cand iti trece degetul deasupra osului, simti cumva toata istoria acelei femei. De la baza spre margini, vezi toate imaginile lipite de piele si asculti toate povestile suflate in barbie. Cu putin noroc, vei auzi si rasetele din leagan sau urletele de placere din cearsaf. Se spune ca personalitatea unei clavicule trebuie inteleasa dupa linia in care osul apasa epiderma. Uneori, clavicula unei femei este un diapazon prin care linistesti sunetul marii si al arsitei de august. Iar alteori, ea se multumeste doar sa fie.

De aceea, cand vreau sa visez toamna timpurie ma gandesc la cum s-a nascut femeia.

Scrieri feminine

Nu mai este niciun secret ca adorm mai greu. E deja 1.22 am si inca bantui prin spatii claustrofobe. Da, chiar pe net. Il colind intr-un cerc mic, chiar plictisitor. Sunt si alte pasari de noapte, alte figuri mai mult sau mai putin interesante la ora asta. As minti daca v-as zice ca nu ma intereseaza povestea lor, dar dupa o ora devin si eu timid:) (daca va puteti imagina asa ceva?!). E un fel de complicitate cu personajul nocturn. Se delimiteaza spatiile si dupa 12 noaptea se declara sfiosenia.

Pana si „cerneala” este mai diluata. Nu mai am chef nici de ironie, nici sa surprind vreo mostra de inteligenta sclipitoare. Dehh… mai greu noaptea, nu avem combustibili luminosi. Cum ar fi sa scriem la lumina licuricilor?:) M-am dat dracu, devin si poetic:)). Dar imi vine usor la ora asta. Ma simt mai mult femela decat mascul. Zau:). Nu mi-au cazut, nu am fost deposedat:) Doar ca sunt mai impacat. In capul meu, o femeie este/ar trebui sa fie apriori mai impacata. Cu sine, cu ceilalti. Mda… dupa o anumita ora o dau pe sf-uri rau de tot:)

Vorbesc cu o necunoscuta (cre ca o sa postez si materialul despre necunoscut spre disperarea elfilor:D), dar rimtul imi este domol. Ea cu ale sale trebi, eu cu o seninatate improprie orei. „ma simt mai senin noaptea”. Stau sa imi aduc aminte cand am fost furios noaptea… Da, noaptea se doarme (stiu asta). Sa fie doar lipsa de agitatie de peste zi? Nu imi trebuie prea multi factori exteriori ca sa ma crizez. As prefera, la ora asta, o explicatie un pic mistica, un pic glossy, un pic banuita, un pic sugerata, un pic dezinteresata, ba chiar un pic frivola:)

Mda… nu ma pot abtine: daca maine dimineata ma trezesc femeie, va promit ca nu o sa port sutien la munca:D



%d blogeri au apreciat: