Posts Tagged 'friends'

Brezoianu 4 Friends

On the other side. Adica pe unde suntem si noi acum. Aici, pe Brezoianu 4, avem tavanul la inaltime si putem sa ne pierdem in atatea idei cat ne vin pana la acoperis. Si peste 🙂 In timp ce unii dintre noi vin cu bicicletele pana in birou, altii descopera noi beneficii ale statului la mansarda.
De asemenea, avem o “garsoniera” in care o sa putem sa ne ascundem dupa ce ne hotaram sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, un fumoar in care ne dam fumuri si o camera secreta care ascunde o scara interioara. Sau asa m-a pacalit Bumbu.
Cam pana aici cu laudarosenia ca apoi spuneti ca suntem ca stim noi cine 🙂 Stati pe aproape ca va pregatim ceva fain aici.

paradoxul alegerii

Am discutat aseara despre paradoxul alegerii. Eu nu scriu, de obicei, despre consum si consumerism. Aici. Dar si asta e o poveste. Mai serioasa, deci putin mai ne-elfeasca. Dar putin mai pesti-forma. Si cum precizam ca in loc de pene pe spate, imi cresc solzi pe frunte…

Angoasa postmoderna vine dintr-o sufocare a individului cu branduri. Traiam intr-o lume cu brand. Cred ca ar trebui o Terra cu slogan, dar mai avem vreme s-o repozitionam. Cred.

Intri intr-un magazin. Vrei sa iei ceva. Ai second thoughts „oare in alta parte gaseam mai ieftin”? (apropos de cum unii raspund si la intrebarea asta: daca gasiti altundeva mai ieftin, noi va dam banii napoi). „Oare culoarea asta ma avantajeaza”. ” Oare o sa ma tina perechea asta de pantofi”? etc, etc. Un gest simplu alta data, spun unii, a devenit incarcat de complexitate. Ergo, individul se simte ca si cum ar merge la o intalniri cu sindicatele (buna formulare, magda) cand da iama printre produse. In loc sa se bucure de alegere, se simte sufocat de consecintele acesteia. Publicitarii incearca sa minimizeze sau sa imbrace acesta realitate (cica mai toata lumea sufera de nevroza asta) intr-o imagine cat mai pozitiva: alegem noi pentru  tine. Nu trebuie sa te deplasezi din casa, vine produsul la tine (chiar daca si in aceste conditii trebuie sa treci prin chinul alegerii).

Eu nu sunt asa. Eu nu am probleme de alegere. Intru, vad ceva. Imi place. Platesc. Am iesit. Si gata. Stiu. Sunt superficial si nu inteleg. Sa mori tu?!

Paradoxul alegerii se refera la efectele distructive ale liberului arbitru. Putem sa alegem, dar nu prea suntem capabili. Fara niste mers la doftor si tratat la cap.

E o prostie. Trebuie sa dai dovada de un pic de lejeritate. Si sa fii format (at) inainte sa incepi sa alegi.  Nu?

PS: uite ca am gasit repede si un slogan pt pamant: se umfla

elfulcubrief

Cand nu este acasa si cand nu viseaza la povesti cu final asteptat, elfuldelamare se transforma in elfulcubrief. E o invitatie directa, friend-ish, PR-ista si sincera (cum ma stiti) sa ma cititi si pe…

http://www.fishingtonpost.ro/

Pentru inceput ceva lejer cu publicitate si minoritati sexuale. Enjoy it 😛

Consum, oameni, consumatori, consum

Orice om este un consumator. Deci vom scrie despre tipuri de consumatori. Am pastrat “oameni” in titlu sa nu uitam cine suntem. Sau pentru cine lucram. Sau de ce.

Una dintre primele tipologii de consumatori a fost propusa de Everett M. Rogers, pe baza studiilor facute de Ryan si Gross. Adoptatorii timpurii, Majoritatea timpurie, Majoritatea tarzie si Adoptatorii lenti sunt cele patru clase definite prin deschiderea spre inovatie.

Restul aici.

si am 7 ani si sunt pe 7 cai si m-am sarutat de 7 ori

De vreo doua zile aveam in cap finalul lui „American History X”. Stiu ca il stiti, stiu ca stiti ca e un film bun. Concluzia e simpla, iar vocea e nu doar placuta cat apropiata si familiara. „We are not enemies, but friends… „

De vreo saptamana tot imi propuneam sa scriu despre Friends. Concluzia nu este niciodata trasa, dar cred ca mi-am gasit locul. Stiu ca am crezut de atat de multe ori incat ati putea rade de credinta mea stramba. This is just who I am 🙂

De vreo cateva ore simt ca incepe sa-mi fie bine. Concluzia este prematura, dar intotdeauna am fost mai repezit. This is how I care 🙂

De cateva minute sunt cu capul in nori, iar gatul mi-a fost atins la implinirea a 7 ani. This is what I drink.

Doua evenimente s-au intamplat vineri seara: prietenii au dat de baut si prieteni au fost castigati.

Imi urez si eu „La multi ani!” le urez si lor si astept sa va scriu peste un an, cand ne vom „frendui” again.

PS deloc sfios

Pe facebook e un grup, Friends of FRIENDS. Daca vreti sa vedeti mai multe din cate si mai cate s-au intamplat vineri seara, merita sa aruncati o ocheada. O sa va fac si eu, de acolo, ochi dulci.

PS erotic

Pozitia 116 sau cum pozeaza un elf dupa ce face amor 😀 (Daaaa… sunt in slide-ul Friends. Daaaaaa… e greu sa fii copy… daaa… dar si arat bine!)

pozitia 116 din Friends

PS de cinefil

Da, casa e in mijlocul strazii 😛

o furculita de epifanie

Sa scrii despre mancarea colegei de munca e ca si cum ai incerca sa prinzi un pumn de briza de mare. „Vezi ca scriu despre tine pe blog. Ai grija!”. Am, am. Intotdeauna elful va grai adevarul, caci numai adevarul ne va duce pe culmile orgasmelor culinare.

Ioana si caserola de mancare

In acest caz, mie mi-a venit sa plang de fericire, dar m-am abtinut. Nush ce macare a fost: carne de vita, cu paste subtiri si porumb mic si alte cestiuni intr-o caserola care putea foarte bine sa stea in copacul din Eden. Ah! Stiu, sunt lingusitor. Dar daca ati fi gustat si voi, la fel ati fi scris. Si nu numai papa de pranz (care intre noi fie vorba cred ca a fost facuta din 2 mutari si 3 miscari). Si prajituri si torturi si cate si mai cate… incat stau sa ma intreb ce NU poate sa gateasca. Daca va zic ca Ioana are si tatuaj… cred ca am zis totul.

I-am zis Ioanei ca o duc la mama acasa. (NB: parintii imi citesc blogul deci va trebui sa lamuresc cestiunea cand ajung in Mangalia). I-am facut oferte indraznete, dar nu pot sa va zic chiar tot. Ati crede ca epatez si nu sunt deloc modest. Pana la Ioana.

Epifaniile care stau in furculita care penetreaza blidul de mancare sau farfuria cu prajitura ma fac mai umil, mai tacut si mai bun.



%d blogeri au apreciat: