Posts Tagged 'iubire'

iubiri trapezoidale

Am fost ieri putin in timp si am vizitat primul sarut

Si luna semana cu un borcan de lut

Si soarele, sleit, se arunca in gol.

Ca dup`o cina copioasa, doar dintr-un bol.

Povestile, imi spuse, sunt doar pentru netoti,

Cand imi arunca navoadele in colti

Si spera sa se franga in puf de stea pungasa

Cu licar sturlubatic, a prafului mireasa.

Sotie infidela, amanta de control

Mi-a spus cuvinte dese cu fum si rotocol

Fugi de aici tristete, nu pierde timp si verb

Iubirea dintre stele e doar pentr`un imberb.

ce este iubirea?

Nu prea inteleg de ce nu pot sa scriu despre iubire. Incepusem un text cu o vrabie, vreo metafora semi-copilareasca despre gesturile mici. Cand nici nu iti cunosti pozitia prea bine, e greu sa scrii despre iubire. Cand ti-o stii prea bine, e la fel de greu sa scrii. Pentru ca argumentele tale, de bun simt, pertinente si cuminti stau ca nuca in perete in fata infioratorului cuvant.

Eu sustin ca avem de-a face cu un cumul de factori, de variabile care dau un construct – iubirea. Daca a, b, c, d, e sunt indeplinite la parmetrii firesti atunci inseamna ca iubesti si ca esti iubit, ergo iubire.Parmetrii firesti sunt cei acceptati de catre cutuma sociala: imi faci bine, nu-mi faci rau! Si daa… Binele si Raul inseamna „bine” si „rau”. Ca asa m-am saturat de relativismele astea ca de fetele din Control (stiti ca va simpatizez, dar parca ati avea aceeasi mama si acelasi tata). „Fetele, sunteti frati?”

Ma uit la un film slabut „Modigliani” (sry Magda) si incerc sa imi dau seama cum gandesc personajele de factura artistica. Nu, nu am facut o obsesie cu artistii. Doar ma frapeaza logica lor. Iubirea lor, net diferita de iubirea mea, este traire intru absolut. E senzorial pana la punctul de contopire a eu-rilor. E un punct de vedere pe care nu il inteleg, drept sa va spun. Altii o fac, iar destui l-ar trai. Eu le-as da exemplu clasic, al lui Andrei si al Irinei (dont worry, nu va stie multa lume cine sunteti). Eu acolo vad iubire. La modul cel mai serios. Alt exemplu: Sebi si Cristina. Aia iubire. Responsabilitati, trairi, concedii, trafic, plictiseala, monotonie, zambete pe fuga spre serviciu. Cum ziceam: factori si situatii cuantificabile. Sunt pe plus, e iubire. Sunt pe minus, e futere existentiala.

Se trezesc multi destepti si multe destepte sa ma contrazica cu „Maxime si cugetari” sau sa dea ochii peste cap „Tu nu traiesti ce traim noi”. AIA e iubire. Nu zau? Pe principiul „iti mut dintii din loc de proasta daca mai faci asa”, dar „te iubesc sa imi sara ochii din cap” Gigel si Leana se iubesc, Printisorul si Mercedesa se iubesc si ei. Stiti voi ce traiesc ei? Eu le dau prezumptia, pe aceeasi logica, de iubire shakespeariana. Si stiu ca nu va convine comparatie, dar nu prea exista date de analiza. Iz feeling, right? Sau poate atac eu nepermis si imi inchipui ca lumea e impacata cu abisul rural si culmea filosofica ca facand acelasi lucru. De fapt, e doar o mare balta in care pesti se pupa si coexista in sentiment. Naspa imagine!

Iubirea se traieste nu se defineste. Iar o vorba cretina. Sper ca nu sunteti multi care rezonati cu ea  si ca ati trecut de liceu pentru ca… daca nu o definesti de unde draci stii ce ai trait? Nu mai bine zici ca traiesti „pui la tigaie cu usturoi si mamaliga”? In loc de iubire… Ar face mai mult sens si ar fi si mai gustos. Bineinteles ca duzii si dudele se vor stramba, dar eu scriu pentru oameni inteligenti (in marea lor parte). Spuneti si voi cu mine…

„Ce te-as mai puilatigaiecuusturoisimamaliga pana la moarteeeee!”

Eu cred ca suna bine. Are o latura asa complexa si alambicata cum este iubir… pardon puiullatigaiecuusturoisimamaliga. Si evident ca se traieste la foc mare pana explodeaza mamaliga si esti acoperit de smeclau (baietii stiu ce e aia)… (si unele fete). Cu mana pe pui, recunosc ca nota povestii pe care v-o impartasesc e putin subiectiva. Dar cine, Doamne iarta-ma, a vazut cotiga cu 4 roti si magari care urla „cucurigu”? Ca daca ati vazut, va rog sa sunati la teveu sa apareti la stiri. Intre 2 iubiri de la ora 5 si una de la miezul noptii. Ma pricepeti, nu? Povestile au nascut arhetipuri si modelele si-au tras chiloti din fibre reciclabile… doar, doar le-ar iubi si pe ele cineva. Ma veti certa ca amestec asa orizonturile? Sper ca nu, pentru ca tot puilatigaiecuusturoisimamaliga se cheama chit ca e intre un barbos si o balerina sau intre o ceafa de porc si o bomba sexy.

Sfatul meu pentru generatiile viitoare (pentru ca sunt atat de arogant incat dau si sfaturi) este sa-si precizeze bine datele problemei.  E laie, e balaie, e mioara, e papagal, e din vorbe, e din incheietura, e cu capul, e cu muia (adica chipul) samd.

Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, dar daca iubesti nu e normal sa te si futa 🙂 Atentionarea poate fi luata drept indemn, doar de catre masochisti. Ei este alta mancare 😛

Gurita voastra ce spune?:)

Comunicare non-verbala

O clipire din ochi si Ana intelesese ce a vrut sa spuna. Asa se intelegeau, de cand se mutasera impreuna. O chestiune banala, el fara capatai, ea vrand sa experimenteze se finaliza in dialog non-verbal. Se intelegeau din gesturi, din felul in care buzele ei se bosumflau sau degetele lui bateau ritmat pe birou.

Nu isi vorbisera, decat putin, la inceput. Glasurile deja fusesera uitate, iar acum isi vorbeau doar din trup. Nu erau nici mistici, nici cine stie ce bizare personalitati. Ana – studenta la Conservator (da, un fel de artista, dar cu simtul umorului), Matei – un jurnalist cu ifose de scriitor.

Cand el era nervos, ea venea incet si ii baga mana in par. Stia ca gestul il calmeaza, ca nervurile din varfurile degetelor comunicau cumva cu parul sau. Stiau ca parul e mort, ca nu simte, iar mana acopera tot dex-ul corpului.

Cand ea era suparata, el ii atingea gatul, aceleasi degete, aceiasi receptori de spirit conectati la viata care ii pulsa in vena. Ea lasa capul pe spate, ii scotea limba cu dezinteres si dadea ochii rotocol a uimire.

Aproape ca isi uitasera numele, isi alienasera istoria si acum doar se privau, in fiecare dimineata, a mirare. Nu-si declarau eterninati, nici macar nu isi schimbasera numerele de telefon.

Se pare ca povestea lor incepuse dupa ce s-au ciocnit la Unirii la iesirea din metrou si s-au apucat de mana. Degetele s-au recunoscut si ei doar le-au ascultat.



%d blogeri au apreciat: