Posts Tagged 'magie'

Povestea umbrei

Omul nu mai putea zice prea mare lucru. Pacatele ii fusesera ascultate cu rabdare, caci Aldair stia, mai mult decat oricine, stiinta adevarului. Pentru a fi sigur, ii daduse din nectar, o alchimie a veninului de scorpion alb cu praf de curmale, inmuiat in ceai de iasomie. Stia sa observe, sa puna acele intrebari care ii oferau concluzii corecte, dar nectarul, singur, era cel care ii putea oferi raspunsuri limpezi, in asa de putin timp.

Fortareata urma sa fie distrusa, asa indicau toate semnele. Hamir, cel de-al 14-lea Asasin, ii incredintase o misiune simpla: „Afla tot ce poti, verifica si cele mai ridicole zvonuri, nu te increde in nimeni. Locul ne-a fost descoperit, suntem in lumina”.

Pentru cine studiase calea Umbrelor, nu era un pericol mai mare decat a te afla in lumina. Tot ce construisera fratii din Vechime, toata puterea Asasinilor risca sa piara asemenea pasilor unui negustor in desert: fara urma, fara sens, fara voce. Parasi mica incapere, lasandu-si fratele prada viselor. Trecusera abia trei zile, dar pentru Aldair timpul isi pierduse notiunea si sensul.

„Unul dintre noi a tradat, acum o stiu”. Cobori fara graba, prin iesirea de la Miazanoapte, unde schimbul se facea abia peste doua ceasuri. Garzile ii evitara privirea, iar Aldair lua calea desertului inspre hotarul de vest al Califatului. Acolo se gaseau ultimele piese din harta.

Umbra lui Shaitan, ii spuneau ceilalti, in soapta. „Danseaza cu moartea”, auzise .

De la primul Asasin, nicio Umbra nu cunoscuse frica, dar Aldair o simtea, acum, in jurul sau, in chiar temuta fortareata. Imbracat in straiele orasului, o lua incet prin nisip. Dunele i se pareau prietenoase, iar vantul ii ineca urma. Atent la lumina rece a lunii, care-i zambea crud, Aldair ii destainui in soapta:”Nu o sa ma cuprinzi in bratele tale, mireasa a mortii. Nu acum”.



%d blogeri au apreciat: