Posts Tagged 'memorie'

niste RAM

Ultimul etaj. Decor ajuns obisnuinta. Picaturi chinezesti dintr-un robinet care trebuie schimbat. Nici macar nu-mi arde sa scriu povesti. Am ras azi. O pagina de jurnal abandonat. Cred ca dau prezumtia de interesant tuturor alienatilor care isi inchid amintirile in cuvinte. Imi par discreti si cuminti. Mi-ar placea sa scriu o scrisoare. Pe hartie. Sa ajunga prin posta undeva. Eu, maniac al internetului, duc dorul mirosului de cerneala si pix prins catre destinatar. Scriu inca pe agende. Mazgalesc. Imi place obiceiul asta. E reconfortant. Mici transgresiuni pentru a acoperi un gol. Gornete? Cine se mai bate cu ele? 🙂 Fiti fara teama, nu imbatranesc. Doar sunt putin de tot nostalgic. Cand eram mic, mergeam de la tataia la matusa Marioara pe un drum flancat de dealuri cu scorburi. Tin minte ca mi s-a spus ca acolo ar fi serpi. Era teama aia de copil mic. Fascinatia pentru lucrurile mari vazute de la mica inaltime. Acum cred ca si-au pierdut statutul impozant. Imi pare rau ca nu mai sunt pici, dar nu atat de tare incat sa ma preschimb in vreun ciresar modern. S-au inventat atatea subterfugii de atunci ca mi-ar fi greu fara ele. M-as simti un pic aiurea, parca fara un simt.  Un fel de olog social. Tin minte gustul de banana verde. Si de spital cand mergeam cu tata sa imi ciuruie aia fundul ca faceam rosu in gat si febra. Sensibilos tare 🙂 Primul sarut. Tin minte locul si cum ma simteam. Rusinat ca nu mai sarutasem o fata inainte. Fain. Senzatii stocate intr-o baza de date umana. Lupta de la gradinita. Bancurile spuse la coltul de rusine dupa ce ne-a prins tovarasa educatoare ca arbitram un K1 gradinita combat. Primul telefon mobil. Caramizile cu display verde sau portocaliu. Cofetaria Callatis. Jucam carti pe pedepse si ne strangeam gasca vesela si faceam ca toti dracii pana ne simteam si plecam. Petrecerea monstru de la Miruna. Fata lu Gabi carand ligheanul. Dezastrul lasat in urma. Papagalul fugit al lui Sebi. Covorul din sufrageria Adinei. Cyuborgul Gigi in Vama, lovit de masina si scuturandu-si calm praful dupa el 🙂 Garsoniera din Pantelimon. Apartamentul din dr Taberei. Cel din Titan. Dune citit pe calculator. Raymond Feist scos la imprimant in perioada licentei si citit la bataie cu Maiorescu. Asteptarea rezultatelor la bac. Visinata lui Ovidiu. Rasul isteric din timpul orelor de romana. Dansul in jurul catedrei. Vodca cu dl profesor de latina si notele minime din lucrari. Petrecerea din clasa a 4-a cu scheme de dans si majoratul din Siemens.17 trandafiri :)) Mai trebuie sa mai zic? Oftat pe o bancuta din Saturn cu Anda. Perlele monumentale. „Valul”. Terasa improvizata de la sens. Am impresia ca daca uit ceva, fac o necinste amintirii momentat uitate. Sunt atat de multe. Dansul de dupa luarea licentei din Vama. Tipa din cort cu care nu m-am vazut apoi in Mangalia, la Posta. Ce idiot am fost. Ma chinui sa imi amintesc numele ei. Prima partida de sex la cort. Cum sa pierd asa ceva? 🙂 Tabara dintr-a 9-a. Casutele alea. Tabara din cls a 4-a cu geaca de blugi si dansat in cerc. Prima data cand l-am auzit pe Puff Daddy. Dragos ninja si pus pe caftit localnici. Grupul vesel 1. Grupul vesel 2. Andreea pe faleza in Mangalia. Bamse. Alchimistul foarte prost editat si cu pagini care se desprindeau. Stripteauza de la ziua Adinei. 1 mai-ul ala de kkt. Andrei dupa ce vorbise la telefon cu mama Adinei. Revelionul de la Gigi si tradarea Roxanei :)) Diablo de pe pentium 3 jucat la Marius acasa. Venitul de la scoala in graba sa prind episodul din „Highlander”. Mangazone. TF1. CD-ul cu Loreena cumparat de pe plaja din Neptun. 1 mai-ul cu verisoara lu Emil la Neptun. Revelionul la Emil acasa :)) „Dar fetele ce fac” de la Fane. Gabi in baie la Sz, tot de Rev. Eu fugit la Cluj cand tata venise la Bucuresti. Dune pe calculatorul lui Emil. Teresa de langa Grozavesti cu Irina si Oana. Friends. Tone de Friends. Sandokan vazut la Farul. Vacanta Mare tot acolo. Concertul Phoenix cu tata si Ovidiu de la Neptun. Concertul Timpuri Noi din Jupiter. Cargo. Dialog. Connex. Ploaie multa. „Dont worry man, they`re probably empty” din Vama.  Hot Stuff. Vama Veche. „Si aia ce aveau? O lopata” de pe plaja din Venus 😛 Casetofonul cu moneda din masina. Daft Punk la maxim. Si cate si mai cate 🙂

Cand ma plictisesc, mai deschid un folder si ma amuz singur de ce cretinisme facea. Sau ma emotionez, sau, sau, sau.

memoria unei atingeri

Pielea ii era la fel cum mi-o aminteam. Daca as cunoscut-o dupa epiderma acum eram aproape beat de fericire. Are o textura care te pacaleste, ca de adolescenta prinsa de soare pentru ca a adormit pe nisip. E ceva pagan in pielea ei. O pofta care nu se lasa lesne ghicita. O carnalitate atat de dureroasa ca doar chipul reuseste s-o estompeze. E miros de hetaira si de august. E intreaga Antichitate si desfraul dionisiac pe care il regretam. Trebuia sa o vezi goala pentru a-ti aduce aminte de ce se fusese inventat sexul. Sub haine, ascundea intregul delir al poetilor turbati de fericire. Ochii ii erau veseli, doar cand se pierdea printre imaginile altora si doar daca erai atent, in acele clipe, i-ai fi putut traduce istoria. Oboseala ii lasase riduri, usor nevrotice si inconsistente. Isi simtea deziluziile ca pe niste creme de corp, de care se acoperea pentru a-si prelungi intrebarile. Voia mai multe vieti. Era obsesia ei nerostita. Sa traiasca altceva, sa scape de praf si de priviri goale. Sa fuga in vreo insula pustie si adoarma goala in mijlocul zilei, prea lenesa si prea obosita sa-i pese. Fusese casatorita. Imi spunea ca a fost o greseala, ca nu are regrete. I-am umplut bucataria de fum si patul de mirosul meu. Mi-aduc aminte lenjeria. Era neagra, rece si plina cu regrete. Sufla a viata doar cand era singura, fara alti ochi care s-o dezbrace. Fara alte maini care sa o potoleasca. Avea planuri si dor de duca. Sa inspire alt aer si sa se inconjoare de povesti in limbi uitate. Imi amintesc pielea ei si ochii obositi. Eram ultima povestea pe care o gasise inainte sa se piarda printre necunoscuti.

Experienta inchisorilor comuniste

Andreescu Paul: născut la 19 iulie 1939 în judeţul Constanţa. A terminat liceul în 1956, anul arestării, sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale. A executat 5 ani de detenţie în închisorile Jilava, Gherla şi coloniile de muncă din Deltă.

Interviu apărut în seria Experienţe carcerale în România comunistă a IICCR

Organizaţia anti-comunistă

Făceam parte dintr-o organizaţie cu caracter anticomunist, de fapt înfiinţată în 1955. Ea pornea de la o idee: era potrivnică trupelor de ocupaţie. De la venirea ruşilor până la plecare, Constanţa semăna mai mult cu un oraş asediat. Ideea a fost de a ne organiza… cu gândul că trebuie să determinăm trupele ruseşti să părăsească ţara.

Ele erau legate, de fapt, de ce se întâmplase în august 1955: plecarea ruşilor din Austria şi să ştie ce s-a întâmplat dup-aia, că în 24 de ore s-a schimbat sistemul. Şi speram că o dată cu plecarea ruşilor din ţară acelaşi lucru se va întâmpla şi la noi. Şi de aici au pornit o serie de idei; toţi eram tineri… şi am început să lărgim grupul… Noi aveam în obiectiv urmărirea, studierea Securităţii, care era în apropiere, aici jos. O studiasem din toate poziţiile gândindu-ne că s-ar fi putut să vină o zi când ar fi trebuit să intrăm în Securitate să-i eliberăm pe cei reţinuţi acolo şi pentru asta trebuia să-i căutăm punctele vulnerabile.

O altă idee era să ne înarmăm, să procurând armament de la soldaţii ruşi. Iar pentru zilele de 7 şi 8 noiembrie, care erau zile nelucrătoare, că se serba marea victorie a revoluţiei socialiste, noi pregătisem o mică diversiune. Se făcea o tribună cam în zona Palatului Sportului de acum, şi acolo luau loc oficialităţile oraşului, ale judeţului, de la partid, capii militari şi oficialităţile ruseşti. Şi noi trebuia să participăm la defilare şi să ne oprim în dreptul tribunei, şi să aruncăm nişte manifeste prin care ceream plecarea trupelor ruseşti din ţară, libertăţi democratice, libertatea de mişcare şi de manifestare… Şi urma să şi strigăm bineînţeles, nu numa’ să aruncăm manifeste. Dar n-am mai ajuns până acolo, că au început arestările cu două zile înainte de 7 noiembrie ’56.

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

toujours les femmes

Scriam acu ceva vreme despre timpul trecut. Unele amintiri au inteles, altele mai putin. Povestea mea cu femeia, fata sau pustoaica s-a transformat de-a lungul existentei relativ banale a elfului intr-un tango ascultat la casti. S-a simtit, cum in scurta vreme, am pus alte melodii si pasii nu s-au sincronizat. Nu cititi doar ca o deresponsabilizare. E cred si o cestiune asumata din vointa de iresponsabilitate. In liceu, eram poetul de curte, vesnicul romantic. Ehee… ajunsesem de-o faima cam jenanta, dar in care ma complaceam. Asta nu s-a schimbat prea mult, cu toate ca am devenit mult mai orgolios. Mai crud si putin mai intelept. Citesc acu o carticica despre femei si romane, dar declickul mi l-a provocat tot o domnisoara. Sigur, nu-s vreun pui de don Juan. Nici pe departe. Am fost un crai la un moment dat, un mic autocrat al sufletelor sensibile, dar nu am trecut in linia maretilor cuceritori. Nu m-am simtit bine in rol tragic, chiar daca am facut mare drame din mici intamplari. Era un sport care-mi permitea sa simt.

Scriu asta pentru ca fiecare domnisoara sau femeie pe care am intalnit-o m-a educat putin mai mult decat eram inainte. Uneori in profunzimi, alteori in gestica si comportament. Povestile mele nu-s mai interesante decat ale altora, dar asta nu inseamna ca nu imi face placere sa mi le reamintesc. E un exercitiu pe care il recomand. E duios si improspateaza memoria. Uneori e fascinant sa-ti amintesti detalii pe care nu le ai la indemana, dar care rasar uimitor de repede cand te hranesti, cu atentie, din trecut. E si un exercitiu de sinceritate fara costuri mari. As vrea sa vad mai multe mostre, m-ar amuza teribil sa stiu cum se scriu alti prieteni sau apropiati. M-ar fascina sa descopar asta la domnisoare. Sunt mai mici sanse, pentru ca ele sunt pudice. Nu toate, e adevarat. Le stiu inteligente si le conjur sa nu creada ca astfel vor alunga misterul. Au contraire 😛

Am suferit caracterizari si picturi care mai de care mai placute. Partea asta de kinder curios de cum pare n-o s-o abandonez everrr. E prea fun sa ma declar un elf putrezit in interior si fricos de oglinzi. Cred ca am sedus prin copilaria afisata, asa o debordare de baloane de sapun care plac. Se sparg usor si repede, dar exercita o oarecare fascinatie. A fost o victorie persoanal cand tata venise in Bucuresti si eu eram hai-hui la Cluj, in cearsafuri straine, mirosind a sex si jucandu-ma de-a amantul. Un ritual care mi-a dat pofta de a face mici nebunii. Cat de mirati au fost ai mei 🙂 Puiul nostru umbla teleleu, taman cand am venit sa-l vedem si noi. Mama, ca orice mama, ma vrea stabilit, legat si luat cat mai repede cu putinta. Sigurr, nu cu oricine. Sunt cert ca va fi o scoara buna, model. Ma iubeste prea tare sa nu ma lase sa-mi fac meandrele 😛 (cat de neserios vorbesc, despre lucruri asa serioase. uneori si eu ma ingrozesc 😛 ). Si stie ca o sa`mi pice cu tronc un suflet macar la fel de bun ca al meu, avem in familie nas fin pentru spirit. De aia nu ma ingrijorez prea tare.

Am fost si mitocan si cam badaran. Am iubit si am facut si sex, ba chiar am futut ca un purtator de penis ce sunt. Dar intotdeauna am simtit ca daca nu eram ales, nu faceam nimic. Si am certitudinea asta, ca noi suntem alesi, nu alegem. Dar am incetat sa inteleg femeia. Nu-i facem niciun favor daca o analizam chirugical. Pur si simplu nu se face. E ca si cum ai incerca sa explici inefabilul. Imi cer scuze daca abuzez de un truism. Nu sariti cu gura pe mine, nu`s deloc ironic, ci doar cuminte si putin mai intelept 😛 De asta nici nu-i suport pe libidinosi. Incarca in cuvinte, un ceva care poate fi doar simtit. Nu-s deloc inteligenti 🙂

PS: Nu ma judecati prea aspru, doar ma alint 😀



%d blogeri au apreciat: