Posts Tagged 'metrou'

metroul din noi si caramida simbolica

Mhuaaaaaaaa. Nu as putea incepe mai nimerit postu asta decat printr-o strambatura (care se vrea simpatica si putin rautacioasa) la adresa celor care o ard cult in metrou. Na, ca v-au tras-o astia:) Sigur, e absolut gratuita remarca. Nu vreau sa ma gandesc la toti amaratii (pensionari, oameni bolnavi care au avut nevoie de ambulanta, sarmani ce aveau urgente azi) care au fost dati peste cap de greva. Subliniez inca o data demersurile ireal de naive pe care unii si altii le postuleaza. Poi cum bai, maca`v`as eu ficatii aia plini de lecturi, faceti voi bebleoteci cand se inchide subteranu? Nu o sa fie pacat de Biblioteca din Aviatorilor?

Anyways, e doar un „hai sa ne dam si noi in stamba”, ca refuz, in continuare, sa cred ca unii sunt atat de cretino-militanto-naivi. Booon, e campanie si oamenii mizeaza ca metrou va circula, dupa. Mizeaza corect, dar zic eu… primejdia exista 😛

A doua cestiune pe ordinea de zi e tot un fel de „haide dom`le sa facem ceva” a simonei tache. N`o stiu pe domnisoara, sa fie sanatoasa si ferice. O citesc din cand in cand. Dar indemnul m-a lasat cam nauc. Descrierea lui tanti romanica este giugiuc (nush cum se scrie in turca, dar asa cre ca se spune), dar reactia… pffffff…. „Să punem mâna pe bâtele noastre simbolice și, în primul rând, să votăm”. De unde sa incep? Dar stiu unde termin… da`o in sange, vorba regretatului Dan Iosif… Dupa ce ca suntem in rahat, vai de mama noastra de natie mancatoare de merdenele de supt vremuri cu trei imperii pe langa noi, tre sclavii sa mai mearga sa legitimeze puterea. NB: nu exista alternativa, ci doar „un rau mai mic” – perfect de acord. Poi daca plecam de la premisa asta, ce draci suntem decat niste sisifi cu pene de papagal. Wtf?! Eu sunt bou, uneori, dar nu vreau sa abuzez. Si replica minunata „nu votezi, nu ai ce comenta” e de`o forta argumentativa egala cu greutatea unui pipi de bebe. Iar cestiunea cu golaniada 2.0 este, cum zice dl Baselu, „sifi”. Sau traiam in alte realitati. Ceea ce pot intelege…. la cati pitici imi umbla prin capatana. Mai zice domnisoara tache : „Nu merge cu proteste elegante pe Facebook sau cu lamentări pe bloguri și în presă”. Foarte frumos, dar protestul simbolic, ce cucu meu e? Raspunsul asta… uzitam de legalitate, mijloace legale, firesti sa le bagam mintile in cap e de domeniu lu harry potter. Oameni buni, cu suflet cald si credinta`n Dumnezeu… Ei fac legea. Pe bune. Adica ei legifereaza. Ei controleaza parghiile, ei au toate cheile, ei controleaza toate iesirile, ei e Matrix vere. Si nu am vazut pan acu vreun pui de Neo pe langa Dambovita. Zau asa…

Draga Simona Tache, eu propun calea Zenului cu spume la gura. As vrea sa le sparg dintii cu o caramida si sa`i pun sa mearga cu ratb`ul cand e greva la metrou. Tot sifi este, dar macar suna mai bine. Iar despre alegeri… eu as avea o ditamai erectie intelectuala cat a lu taica kant sa vad 0% prezenta la vot. La fel de simbolic/utopic gestu`. Dar muuult mai kinki 🙂

Din seria povestilor reciclate, astazi „M69”

Da…. se repeta 69, deci e 69X2:)

Veneam cu metroul cum vin de fiecare dată când plec în orice direcţie. Ştiu, poveştile din metrou nu lipsesc. Sunt la fel de prezente ca vocea spartă ce anunţă închiderea uşilor. Acum două zile am intrat în metrou. Părea o intrare ca oricare alta, cu nimic diferită faţă de atâtea alte explorări subpământene.

Trenul, un model bombardier, se anunţă cu un şuierat trist. Aştept cuminte la linia de demarcaţie, linia ce separă granţiele închipuirii de cele ale nebuniei. Călătorii ies grabiţi, se îndreaptă spre cea mai apropiată ieşire, eu mă îndrept din spate, observ un zâmbet, intru. Înăuntru acelaşi tablou pictat de acelaşi maestru al culorilor bucureştene: chipuri gri, mirosuri calde în tente de vişiniu, ochi gălbejiţi şi mers în cadenţe de albastru crud. Mă sprijin cu spatele la uşă, ea parcă simte că ceva e totuşi schimbat, se închide tăcut în spatele meu. Tăcut sunt şi eu. Se face linişte de parcă o piesă de teatru vrea să începe şi cortina amână, sobră cum e de fiecare dată, prima scenă. Am plecat… O tipă de lângă mine începe să plângă uşor, parcă a aducere aminte. Mai multe persoane se ridică ca supuse unei comenezi imperative, vin lângă ea, aproape să o sufoce cu trupurile.

Apoi altele, dame pe care nici nu le remarcasem, bărbaţi bine ai contemporaneităţii. Eu mă fac că nimic nu este regizat, mă uit mirat şi cu o idee de surâs înţepenit mai mult a prostie. Singura, uşa din spatele meu îmi şopteşte să fiu atent. Grupul inedit a început deja să geamă. Apoi alţii se ridică pentru a completa şi aşa ciudatul peisaj. Încet hainele sunt date jos, un murmur al plânsului este deja uitat, fata, femeia începutului zâmbeşte ştrengăreşte la mine în timp ce mâini înfometate îi căuta atingerea. Apar ireali, aşa ceva nu se poate întâmpla… Babele se înneacă în propria salivă şi în propriile blesteme în timp ce ineditul grup primeşte alte şi alte trupuri. Au venit şi din spate… Penetrări multiple, din spate fără jenă de nişte ochi ascunşi sub ochelari zgâriaţi.

Grupul este acum exatic, periculos prin anvergură şi strigăte de plăcere. Mirosuri de salivă, spermă, sâni strânşi între mâini neîngrijite, sudoare acoperită de murmure şoptite. EI sunt acum pe jos, oamenii se dau din calea lor, fug, copii plâng, tinerii curioşi ca mine râd mânzeşte, fac fotografii, amintiri demne de memorat pe un card luat la sh. EI sunt acum pe scaune, femeile se lasă pătrunse peste tot, în acelaşi timp, în timpul lor, în timp de o bătaie a inimii, se adapă la o un ocean de penisuri erecte, nimic nu îi poate opri: şoapte urlate şi atingeri brutale, juisări furibunde şi simfonie de orgasme, multiple, multicolore, multitasking, multe… prea multe orgasme în acelaşi timp, prea lichide ca trenul să mai meargă nepăsător.

Prea multă căldură, pe mine m-a apucat tremuratul, geamurile sunt oarbe, aburite de atâta plăcere. Prea multă plăcere. Se urlă şi se plânge, iar EA, zâmbeşte la fel de nepăsătoare în timp ce alţii o ling, o posedă, pe EA, posedata, hetairă a lui Dionisos, nimfă a desfrâului, gheişă a pântecelor calde. A făcut un pact cu timpul căci şi el pare sedus, s-a oprit a mirare şi curiozitate. Se plânge a extaz. Se bucură a copilărie. Lolite şi seducători, Don Juani şi sâni tatuaţi, trupuri prinse în cele mai neînchipuite poziţii, înşurubate, pătate de atâta carne.

Am ieşit la staţia mea, nu imi amintesc cum, tremur, sunt ud, erect şi oamenii se uită ciudat la mine. Eu le răspund nepăsător la fel de indecent cum mi-a zâmbit EA, la fel de tâmp cum am rămas eu.

Erectie intelectuala

O sa ziceti ca nu-s prea constant: ba urasc blogarii, ba incep sa ma bloguiesc si eu. ba ma enerveaza duditele postmo, ba ce le-as face de le-as prinde. ba sunt conservator, ba sunt stangist. Inca o portie de incongruenta: nu pricep pe astia care citesc in metrou, darrrr… azi mi-am tras prima carte de metrou: „Ati spus cumva totalitarism?” by Slavoj Zizek. Multumiri lui noiembrie si cristinei. Cert este ca pe amandoua va vad goale (daps, sunt un elf  cu libidou deloc in criza).

Nu chiar o carte de metrou, lui the dude tre sa ii fie acordata o atentie sporita cuz nenea (barbos) scrie hard core shit. Pt je, cel putin… ca na… mie imi plac elfii si am o minte odihinita.

Nu despre aista discutam acu… discutam despre senzatia pe care nu o banuiam: reaparitia microuniversului dintre cele doua coperti ale cartii, chiar si in metrou. Rili. Nush altii cum sunt in metrou sau oriunde altundeva, dar mie imi trebe spatiu vital, a.k.a., Lebensraum. Tre sa ma guduresc ca un elf pe langa o carte, sa am chakrele upgradate, tre za starea de cetit. Nu a fost chiar ca la mine acas, dar nici atat flasc pe cat credeam. Erectia intelectuala apare si in metrou. Pretty cul, zic je.

Daaa… veti zice: „Pai cum, ma? Tu care cetesti numa tampenii, te dai mari cu orgasme din astea de intelectual?? Ai avut, pt ca ai cetit si tu ceva de doamne ajuta/domne ajuta pt ca e cam smecheras – hi hi hi trimitere pt astia care l-au cetit pe Zizek:P. Nu-i chiar asa domnii mei. Inutil sa va spun ca am cetit si altceva ca stiti. Dar erectie intelectuala apare si in poveste, in primu rand pt ca nu avem cum sa disociam imaginatia de intelect. In al doilea rand, pt ca nu o fi martin ca hegel, dar da-l in ma`sa, ataca si el ceva mai subtil. Si in al treilea rand… pt ca… eu sunt intelectual, ti`ai dracu de intelectuali care sunteti voi trendy ca mi-am dus notorietatea in spatiul public :D.

Hai ca sunteti atat de inteligenti ca v-ati prins de smecherie, asa-i?:). Si oricum nu prea stiu eu sa va explica. Poa o sa va arat cu degetu:P (Nu ma luati in seriosss… azi mi-e bine si fac glumeeee:P)

Cine as vrea sa fiu II

M-am trezit devreme azi. Fiind ecologist ma trezesc dupa miscarile agitate ale soarelui, iar cu bucurie in suflet si simtire astazi a rasarit devreme. Nu sunt prea vesel totusi. Am auzit undeva ca soarele mai are de trait doar 4,3 miliarde de ani:(  Calota glaciara se topeste tocmai pentru ca soarele rasare atat de devreme… Na ca pana la urma tot nu am reusit sa ma impac cu lumea asta atat de ignoranta la suferintele planetei. Trebuia naiba, Of la naiba, sa ramanem pe calendarul vechi. Ma cam deruteaza ora de iarna, ora de vara… Este numai Ora Pamantului, in fiecare ora… daa?!?

Dupa ce am facut treaba mare afara (nu fac nicio treaba in casa pentru ca nu vreau sa irosesc intr-un mod absurd apa) si m-am sters cu frunzele… atat de verzi… si frumoase… m-am spalat. Putin, nu mult… atentie la apa consumata, mereu le spun prietenilor mei. Eu oricum am un secret pe care vi-l spun si voua. Atunci cand ploua (acest dar minunat al Mamei Pamant) eu colectez apa in vase special impletite din crengutele moarte ale copacilor majestuosi de prin parcuri.

M-am imbracat in hainele spalate in rau. Mi-a fost cam rusine ca pe langa mine erau si niste rromi. Probabil tot ecologisti, dar nu am indraznit sa ii deranjez. Am mers pe jos pana in prima statie de ratb, i-am apostrofat pe incuiatii astia care mananca ozonul de parca ar fi in fiecare zi sarbatoare (hulpave fiinte). Incet incet am ajuns la destinatie. Pe drum am vazut biciclisti. Ce ipocriti sensibili. Le-as fi zis ca acel cauciuc a fost fabricat cu atat de multe noxe incat s-ar indoi bara de rusine daca ar cunoaste Adevarata lor preocupare. E… oricum e mai bine decat nimic. Nu sunt rau cu ei. Binee… bine ar fi sa nu mai citeasca de pe hartie. Atatea carti care au devorat hectare de padure… Asta chiar n-o inteleg!! De ce sa citesti de pe hartie?? Cititi si voi de pe alte formatee…  Am cumparat cu monede (ce-i drept cam toxice) niste lumanari pentru mai pe seara. Este o incantare a simturilor olfactive+vizuale sa stai la lumina lumanarii.

Gata, v-am lasat. Trebuie sa ma duc la metrou sa le atrag atentia jandarmilor sa-si schimbe pulanele intr-unele eco, din lemn reciclat. Ne vedem la intrareee….



%d blogeri au apreciat: