Posts Tagged 'non-sens'

minte-ma

de ce ai ramas ca un dobitoc fara glas? ti-am cerut sa ma minti. nu pot. minte-ma copile, nu e chiar atat de greu. nu vreau. zi-mi ca o sa fie bine ca o sa traiam fericiti. sunt dispusa sa te cred. minte-ma! nu e deloc amuzant. tu erai bun la mestesugit cuvinte si metafore si alte parti de trup. ce ti-a venit sa taci chiar acum? m-am muscat de buza si cam sangerez. am gura plina de sange si vorbesc incet. altii ma mint ca si cum m-ar respira. ma mint si ma fac fericita. sunt transportata intr-un univers plin de panglici si boabe de cafea. de ce esti asa boland? ti-am zis ca nu vreau sa te mint. pot, dar nu vreau. sunt bun, dar tu nu esti prea complicata. asta e motiv suficient, copile? iar te pierzi in hiper-simturi diluate. fii putin mai responsabil! cu cine? cu tine si fericirea ta? iti esti suficient de plina. daca te mint, ai intra in sevraj. esti un ipocrit! cand esti carcotas te transformi in nefericibil si croncanesti ca un corb gelos pe alte starvuri. stiu. ma enervezi cumplit. atat de tare incat iti urez sa fii atat de slab pe cat pot fi eu de fericita. ar insemna sa ma pierd in straveziu si sa ma transform in idee. ete, fas! nu trebuie sa te transformi in poet ca sa ma impresionezi. doar sa ma minti. bine. esti fericita. multumita? nu. nu minti interesant. lasa-ma. ma duc sa ma bucur fara tine. pa, nimicule. pa, tristete.

vorbe spuse incet

Avea buze subtiri, dar cand le musca simtea carne. Era o senzatie de abandon pe varful limbii cand se chinuia sa-i dea mai repede hainele in timp ce o musca, cu un fel de sfiala carnala. Saruta cu ochii deschisi, el. Sa vada, doar putin. Sa ghiceasca mai mult. Se temea ca o va uita si pe ea. Repede. Mai sunt cateva minute. Nu doar momente chiar secunde trecute prin clepsidra.  O clepsidra elvetiana, fara indoiala. Cu numaratori de clipe, fixe, in ritmul fiecarei respiratii. Un Greenwich sintetizat din molecule si atomi.  Numara clipele in privirile ei si isi astepta somnul alaturi de bataile unei inimi de tinichea. Credea ca pacatuieste prin atata gandire. Daca nu fac dragoste, daca ma uit prea fix? Poate ar trebui sa inchid ochii, sa ma las furat. Ce amintiri sa ai cu ochii inchisi? De ce insista sa-si traga atat de usor o amintire? Un pic vinovat ca inca saruta cu ochii deschisi. Abandon, ii striga ea, soptit. Nu mai incerca sa intelegi totul! Ce cerere stupida. Cum i-a spus asa ceva cu gura toata peste a lui? Si totusi ii facea voia. Gandea in termen arhaici, pentru a-si infrana din pofte relativ neortodoxe. Atata arhaism. Mai ii lipsea o capita de fan. O manusa alba si degete lungi. De balerina. De ce atractia asta pentru oase? Un fel de nebun cu prea multe dorinte. Sterge iar, nu este multumit. Deja au trecut prea multe clipe. S-a lasat usor sedus de cum il mangaie, cum ii simte trupul prin degete sau cum ii ghiceste inteligenta din modul in care clavicula se debaraseaza de rochie. Inteligenta de a te dezbraca, repede si grabit ca intr-un fel joc de-a cine isi arunca mai haotic hainele si unde nimeresc. Altfel, conversatiile deja erau uitate, parca isi amintea ca avusese un fel de contrazicere stupida. De parca noaptea asta, degetele ei, intrebarile sale constante si raspunsurile lui facea un fel de aproape complet. O traire pe repede inainte, parca o cheama Andreea sau poate Alina. Nume banale, care nu-i faceau cinste. Dupa cum il abordase, sigur merita un nume mai sonor. Sau iar gandea cu orice, dar nu cu capul. Poate putin, poate parfumul ei pe care nu-l ghicea ii invadase narile si il facea sa fie cu atat mai neclar. Poate de aceea nici nu vroia sa-si inchida ochii, sa o vada. Si poate buzele ei, mici si ochii pe care ii si uitase… si-i amitea vag. O nunata de negru. Izbucni in ras, dar ea era prea febrila in a-i arunca hainele pe jos, dupa ce o camasa ramasese pe sus, dar nu ar fi fost prea sigur ce era sus si jos, acum. „Nunanta de negru”?. Si asta se intampla de fiecare data. Mereu gasea ceva de care sa se tina legat de constient, mereu o ancora in solid. In real. Era acuzat, poate pe drept, ca nu era acolo. Ca facea dragoste cu o rata mare de absenteism. Unele iubiri il acuzau de raceala si de nepasare. Altele de prea mult lament si sindromuri victimizante. Ea nu spunea nimic, nici nu prea avea cum. Buzele ii erau prinse de ale sale, degetele ii trageau gatul. Mereau pierdea timpul in momentele astea. Daca ele ar sti, nu l-ar mai trage asa repede in pat, spre sex. L-ar mai tine putin, sclav al atingerilor. Daca nu ar avea ochii inchisi, i-ar sesiza privirea usor tampa, de om abandonat, naufragiat ale unor orgasme bine ticluite in graba. Oare cum arat, cum ma stramb… si daca in sex suntem dezinhibati, trebuie ca suntem mai mult strambi decat ne-ar placea sa credem. Ii vine sa caste… cum sa casti in mijlocul datului hainelor jos, al aruncatului de pereti, al stransului de gat si al lasatului urmelor de unghie in carne? Se abtinu sa rada in gura mare, gura mica ii era acaparata de un fel de virus deja. Saruta la fel de prost ca si el, dar limbilor pareau ca nu sunt deranjate de patinajul asta cu scrasnet.



%d blogeri au apreciat: