Posts Tagged 'opinie de purtatoare de mesaj'

Castane fierbinti

Nu te inteleg intotdeauna. Esti un pusti cu ganduri de om mare, copil cand traiesti in zilele tale si ale celorlalti si batran intelept cand cand e vorba sa ghicesti despre ce e vorba in viata. Iti place atat de mult sa iti dezgolesti gandurile, o faci cu furie si cu aroganta, incat fiecare cuvant scris de tine este ori senzatie, ori definitie. Iti place sa te expui, un fel de exhibitionist eroic aratandu-se lumii, ca un fel de razvratire.

Nu te citesc intotdeauna, pentru ca avalansa de metafore senzoriale si de cuvinte grele de propriul inteles sunt obositoare, cateodata. Asa cum e obositor sa dezgolesti o portocala prea putin coapta. Te stropeste sucul acru, iti intra pe sub unghii materia moale , incerci sa desparti feliile una de cealalta si apoi, exista minima rezistenta a papilelor gustative si a vointei, inainte ca gura, limba, curajoase, sa simta ofranda portocalie. Obositor. Si nutritiv totdata, daca treci de primul reflex de a respinge ceva ce e bun dar te va face sa lacrimezi.

Nu te consum intotdeauna, pentru ca tu imi esti un fel ca un fel de fast food , atunci cand mor de foame si vreau sa ma otravesc doar putin, stiind ca, responsabila, nu voi manca in fiecare zi asa junk. Supa sanatoasa facuta acasa e sigura si calda. Esti cel mai bun sandvis consumat pe fuga.

Nu te cunosc. Asta pentru ca ma simt norocoasa sa te fi intalnit la timpul potrivit asa incat sa nu imi dizloci linistea. Cred ca esti unul dintre acei baieti speciali care fac fetele sa planga si sa viseze in noptile calde de vara, in timp ce, in noptile reci de iarna, isi doresc sa iti fie fantezii. Esti imbucurator de destept si periculos de sensibil. Prea empatic cu estrogenul, incat ai devenit propriul tau dusman, fetele te iubesc dar le e frica ca nu le vei proteja de suferinti, asa cum ar face-o un casnic posesor de testosterone. Asa incat ele prefera joaca cu tine astazi, pentru ca maine, sperand ca vor fi mai intelepte, sa gaseasca tot unul ca tine, dar matur , pe care sa il poata iubi in siguranta. Deocamdata, tu esti cea mai buna alegere pentru plimbarile in parc, asa cum sunt castanele fierbinti. Se poate muri de pofta, cu degetele arse.

Nu te plac, pentru ca sunt invidioasa cand storci dintr-un cuvant un inteles pe care nici cuvantul nu stia ca il poate avea. Intr-o anumita semantic, cuvintele devin parti dintr-un corp care se onduleaza intr-un fel atat de senzorial, incat depaseste si limitele anatomiei si fiziologiei. Asta te face remarcabil si de dorit ca amant, in imaginatia fetelor care te citesc. Si amuzant in fata prietenilor tai care au zis da testosteronului.

Nu te urmaresc, pentru ca iti place analiza pana la intoxicarea cu detalii. E ca si cum ai sapa, in aerul care se umple de o substanta a cuvintelor pe care le asterni, unul dupa celalalt, pe foaia de hartie de pe ecran. Pun pariu ca scrii dintr-o rasuflare, sau faci pause mici din cand in cand, nerabdator sa ajungi sa termini, iar la final, o scurta grimasa de tristete ca s-a terminat. Un act de arta, mandru ca scrii bine, mandru ca trezesti reactii. Trist ca nu aduce raiul pe pamant.

Nu iti duc grija, pentru ca stiu ca esti special. Esti asa de conectat la sensibilitatea intregii lumi, incat nu ai cum sa nu fii fericit. Ce iti trebuie? Intuitie. Al saselea simt, aici am ceva emotii in ce te priveste, dar asta doar pentru ca nu te cunosc. Dar nu am emotii in ce te priveste.

Vei fi in siguranta, draga elfule.

Semnat: Clandestine

ce este iubirea?

Nu prea inteleg de ce nu pot sa scriu despre iubire. Incepusem un text cu o vrabie, vreo metafora semi-copilareasca despre gesturile mici. Cand nici nu iti cunosti pozitia prea bine, e greu sa scrii despre iubire. Cand ti-o stii prea bine, e la fel de greu sa scrii. Pentru ca argumentele tale, de bun simt, pertinente si cuminti stau ca nuca in perete in fata infioratorului cuvant.

Eu sustin ca avem de-a face cu un cumul de factori, de variabile care dau un construct – iubirea. Daca a, b, c, d, e sunt indeplinite la parmetrii firesti atunci inseamna ca iubesti si ca esti iubit, ergo iubire.Parmetrii firesti sunt cei acceptati de catre cutuma sociala: imi faci bine, nu-mi faci rau! Si daa… Binele si Raul inseamna „bine” si „rau”. Ca asa m-am saturat de relativismele astea ca de fetele din Control (stiti ca va simpatizez, dar parca ati avea aceeasi mama si acelasi tata). „Fetele, sunteti frati?”

Ma uit la un film slabut „Modigliani” (sry Magda) si incerc sa imi dau seama cum gandesc personajele de factura artistica. Nu, nu am facut o obsesie cu artistii. Doar ma frapeaza logica lor. Iubirea lor, net diferita de iubirea mea, este traire intru absolut. E senzorial pana la punctul de contopire a eu-rilor. E un punct de vedere pe care nu il inteleg, drept sa va spun. Altii o fac, iar destui l-ar trai. Eu le-as da exemplu clasic, al lui Andrei si al Irinei (dont worry, nu va stie multa lume cine sunteti). Eu acolo vad iubire. La modul cel mai serios. Alt exemplu: Sebi si Cristina. Aia iubire. Responsabilitati, trairi, concedii, trafic, plictiseala, monotonie, zambete pe fuga spre serviciu. Cum ziceam: factori si situatii cuantificabile. Sunt pe plus, e iubire. Sunt pe minus, e futere existentiala.

Se trezesc multi destepti si multe destepte sa ma contrazica cu „Maxime si cugetari” sau sa dea ochii peste cap „Tu nu traiesti ce traim noi”. AIA e iubire. Nu zau? Pe principiul „iti mut dintii din loc de proasta daca mai faci asa”, dar „te iubesc sa imi sara ochii din cap” Gigel si Leana se iubesc, Printisorul si Mercedesa se iubesc si ei. Stiti voi ce traiesc ei? Eu le dau prezumptia, pe aceeasi logica, de iubire shakespeariana. Si stiu ca nu va convine comparatie, dar nu prea exista date de analiza. Iz feeling, right? Sau poate atac eu nepermis si imi inchipui ca lumea e impacata cu abisul rural si culmea filosofica ca facand acelasi lucru. De fapt, e doar o mare balta in care pesti se pupa si coexista in sentiment. Naspa imagine!

Iubirea se traieste nu se defineste. Iar o vorba cretina. Sper ca nu sunteti multi care rezonati cu ea  si ca ati trecut de liceu pentru ca… daca nu o definesti de unde draci stii ce ai trait? Nu mai bine zici ca traiesti „pui la tigaie cu usturoi si mamaliga”? In loc de iubire… Ar face mai mult sens si ar fi si mai gustos. Bineinteles ca duzii si dudele se vor stramba, dar eu scriu pentru oameni inteligenti (in marea lor parte). Spuneti si voi cu mine…

„Ce te-as mai puilatigaiecuusturoisimamaliga pana la moarteeeee!”

Eu cred ca suna bine. Are o latura asa complexa si alambicata cum este iubir… pardon puiullatigaiecuusturoisimamaliga. Si evident ca se traieste la foc mare pana explodeaza mamaliga si esti acoperit de smeclau (baietii stiu ce e aia)… (si unele fete). Cu mana pe pui, recunosc ca nota povestii pe care v-o impartasesc e putin subiectiva. Dar cine, Doamne iarta-ma, a vazut cotiga cu 4 roti si magari care urla „cucurigu”? Ca daca ati vazut, va rog sa sunati la teveu sa apareti la stiri. Intre 2 iubiri de la ora 5 si una de la miezul noptii. Ma pricepeti, nu? Povestile au nascut arhetipuri si modelele si-au tras chiloti din fibre reciclabile… doar, doar le-ar iubi si pe ele cineva. Ma veti certa ca amestec asa orizonturile? Sper ca nu, pentru ca tot puilatigaiecuusturoisimamaliga se cheama chit ca e intre un barbos si o balerina sau intre o ceafa de porc si o bomba sexy.

Sfatul meu pentru generatiile viitoare (pentru ca sunt atat de arogant incat dau si sfaturi) este sa-si precizeze bine datele problemei.  E laie, e balaie, e mioara, e papagal, e din vorbe, e din incheietura, e cu capul, e cu muia (adica chipul) samd.

Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, dar daca iubesti nu e normal sa te si futa 🙂 Atentionarea poate fi luata drept indemn, doar de catre masochisti. Ei este alta mancare 😛

Gurita voastra ce spune?:)



%d blogeri au apreciat: