Posts Tagged 'papagal'

trompeta de aur sau despre papagalul inocent

O amica Anca imi spune ca „devin penibil rau” daca imi fac publice emo-ismele. Nu dam nume ca poa se supara lumea. Dar cum lumea e inteleapta si galceava elfului este cu un auditoriu select si nobil, dam si nume si incercam o explicatiune a dilemei usor rezolvabile.

Cestiunea victimizarii o port ca un papagal pe umar de ceva vreme. De unde stau eu, nu e nicio tragedie. Ofurile astea defulate nu mi-au adus nici extrem de acide injurii, nici maini intinse sau ajutoare de la UE. Rili. De unde trag eu o prima concluzie ca nu atat se acuza/atrage atentia asupra papagalului in sine ci asupra imaginii pe care o vaz ceilalti. Un elf cu un papagal inocent pare cumva trist sau chiar demn de mila. Nici o imagine fioroasa (daca era un pirat mai intelegea lumea) nici una idilica (un elf cu un papagal… e cel putin derizoriu).

Atunci de unde aceasta reactie? Probabil, ceilalti au alte animalute pe umeri, dracusori sau ingeri, viezuri sau lei si altfel ies in lume. Altfel vad si altfel se raporteaza. Probabil, sunt cei cu putinta care strang din masele si nu mai pot glasui sau isi musca limba taman pentru a-si reteza cuvintele. Sau nu au cuvinte ci doar actiuni ferme si decisive menite sa-i monteze intru atingerea unor scopuri independent de ce zice gura lumii. Probabil nu inteleg pentru ca probabil sunt prea plini de ei. Sau vad in acest papagal o metafora a neputintei si trateaza cu jena purtatorii de mesaje paralele de propria frazeologie. Probabil nu inteleg. Sunt atatea probabilitati incat papagalul meu deja casca a lene si imi sopteste discret ca oricum nu prea sunt inteles. Aici apare o alta monstruozitate, elful cu papagal care aduce a emo fara titulatura asumata.

„O abominatie a naturii”, ar zice, discret, cei cu pieptul de fier si vointa kantiana. Cutezatorii discreti ai succesului castigat cu truda nu inteleg spiritele slabe pentru ca nu sunt conforme cu stahanovismul existential. Nobilii muti, educati in scoala vietii „taci si inghite” se vor delimita si mai discret, precum le face cinste statutul. Nu as indrazni sa afirm ca sunt statuti, departe de mine acest gand netrebnic. Si chiar daca ar fi aproape, oricum nu s-ar afecta intru-cat afectele sunt cel mai bine consumate cu lumina stinsa ca na… cine a mai pomenit lacrimi si durere ziua in amiaza mare. Poa doar la manelisti.

De unde tragem si mai sprintara concluzie ca elful cu papagalul pe umeri este un fel de manelist deghizat in baiat de bine, care face rating canalelor de mediocritate. Cum va explicati altfel aceasta asociere cu un simbol atat de nobil ca trompeta de aur. Si neavenita si impertinenta. Tipic unui penibil 🙂

cutremur de papagal

Prea tare sa nu scriu… prea tareee…. :)))

„Cum ai resimtit cutremurul” , „Care este starea de spirit”?:)))… wtf… eu eram pe balcon. aveam doar boxerii pe mine… ma pregateam sa fac dus. ca nu facusem. cam miroseam. am dat dovada de un curaj nebun. sau era prea puternic mirosu. ma scuzati de nedelicatete:(. recomandarea mea pt cei care vor sa evite cutremurele… evitati pt 15, 16 ore sa faceti dus:))

deci… :)))

„papagalii sunt cei care avertizeaza cutremurele”:))))))…. realitatea tv… rad ca vaca singur:))… victorieee… sunt bine mirositor. vreau replica sa il simt si eu:)))

vreau sa raportez un elf nesimtit!:D

carei autoritati sa ma adresez???…

cata prostie si criza pe teveu:)))… rad in lacrimi:))))



%d blogeri au apreciat: