Posts Tagged 'sex'

Picaj c-o poveste in sevraj

Povestile nu se nasc intr-un anumit timp si nici nu dispar dupa o anumita vreme. Le spunea mereu si mereu frunzelor si celor vietuitoare, de pe pamant sau din mare, care ii cautau glasul. Povestile, pur si simplu, exista. Sunt o a 5-a stare de agregare a energiei. Nu isi pierd valabilitatea. Ei, cei care se pricep cat de cat sa le fure, aveau o iscuseala cam debila. De aceea, scoteau uneori si fum pe nas: erau niste mici dragoni aroganti care zburau deasupra limbilor de lemn. Ba isi ciuleau urechile la ce mai sopteau cuvintele, ba deschideau ochii sa analizeze atent, usor pervers, baletul cuvintelor imperecheate.

I-ar fi placut sa traiasca un sevraj de poveste. Oare cum s-ar manifesta unul? Chiar trebuie sa implicam specialisti farmaceutici si sa mergem la experti de psi.hologici? ologici? 0 logici? Ce ar fi atat de bizar daca eroul nostru se hraneste cu basme? Nici nu ingrasa, nici nu dauneaza grav sanatatii. Sunt atat de multe extreme infinit mai periculoase, incat se gandea sa propuna o lege prin care nicio masa sa nu treaca fara o poveste. Un fel de dictatura a jocului de cuvinte pentru nisele prea inguste ale sufletelor mari. Poveste in pasi de vals, 1, 2, 3. 1, 2, 3. Roua se transforma in verbe, luna in subiect, mirosul in cine stie ce alta forma inca neinventata de joaca.

Pentru el nu mai conta. O conta-biltate sau cont-abilitate? Ii era tot una. Povestile cu sani, povestile cu sex, povestile cu luna si sori, cu fluturi, cu zori. Cu baieti golani, cu pisici vargate, cu cersetori umili, cu bancheri stabili. Vorba sa: poveste sa fie. Cu rima, fara masura, incadrata in reguli stricte sau modernisto-alambicate-fara-sens-doar-poate-poate.

Softcore san

Un san mai mic este mai voinic
Si-are sfarcul arogant precum un legendar combatant.

Se cade insa o precizare
Sarutati-l doar daca va simtiti in stare.

Asteptati sa va strige ca sa-l muscati
si nu fiti grabiti; ati putea fi certati.
Abia dupa ce e dezbracat, misterul apare,
Si uiti de haine si rusini si vorbele dulci, culese din mare.
Uneori, ca mari vanatori de comori,
suntem asa grabiti
Ca ne imbatam cu parfumuri de sex pana in zori.

Si abia dupa ce te-ai trezit
Ti-amintesti ca te-a bantuit
Forma sanului viclean
Care spune povesti cu alean.

 

povesti vandute la colt de strada

Cand i-am atins buzele, prima data, avea ochii inchisi. Cu doar cateva secunde inainte, ma rugase sa o las in pace. Sa n-o mai tachinez si sa nu-i mai torn nisip pe umeri. Ii placea sa simta ploaia asta solida de praf si scoici. Eram pe pat, dar puteam fi si pe bloc la o cafea. Puteam fi oriunde. Credea ca spatiul in care ne-am atins spunea ceva despre trasaturile ce ne lipsesc. Ea nu intalnise pe cineva care sa-i spuna minciuni cu un aer serios sau care sa-o pacaleasca cu iubiri din carne de inger. Acum statea langa mine. Aceiasi ochi stransi, aceleasi vorbe impiedicate de dinti, si buze si limba sa iasa afara. Parca si-ar fi cenzurat fiinta pentru prima data. Se vroia atinsa, dar fara sa stie cum. Mi-era si teama si frica de ea. Avea o naivitate ghicita printre gene, iar atunci cand o apucam de mana s-o apropii, invariabil, o geana i se pierdea pe obraz. Un fel de protest in liniste al lucrurilor fragile din ea. Nu ma refuza, insa. Stia ce vreau, imi ghicea dorintele inainte ca ele sa apara. Doar trebuia sa am grija sa ii curat obrajii de lacrimi si de genele impiedicate. Plangea cu zambete si-mi spunea ca asa se uita. Ca uitatul trebuie mosit de lacrimi si gene. Uneori eram atent la ce-mi spunea. Buzele ii apasau cuvintele intr-un fel aproape excitant. As fi facut dragoste cu ea pe un stadion plin de scuipatori de seminte si televiziuni care relateaza stramb. Musca din fraze spuse la repezeala si le alunga pentru a putea respira. Atunci mi-era greu sa o pacalesc. Era ea, cu fiecare verb. Parca asistam la o nastere. Si bucurie si dezgust unite de o fascinatie bolnavicioasa. Imi oferea carnea ca si cum as fi fost la o macelarie de suflete. Nu puteam sa raman indiferent, dar nici nu admiteam un „ce ar fi daca”. O tranzactie la negru, care a scapat de taxe. Si care se poate transforma in dependente.

Tinea ploapele inchise inca. Imi ghicea cum imi zambesc ochii si cum mi se inrosesc obrajii de rusine. Schimbam rolurile; ea curva si eu sfant. Eu nebun si ea inerta. Ne rupeam cate putin din fiecare si ajungeam la un armistitiu al sexelor. Imi banuia rolul, ii spusesem ca sunt prea aerian sa ma ia in serios. Imi reprosase ca o chinui, ca stiu prea mult despre ea ca sa tremure. Orgasmele erau suparate pe noi pentru ca le amanam atat. Nu voiam sa terminam sau terminam prea incet. Ecuatii din care lipseau necunoscutele. Ne jucam atat de bine incat nu ne placea finalul. Eram amandoi bosumflati si ne intorceam spatele. Fumam neglijent. Si scrum si gene, aruncate pe un cearsaf murdar de noi. Faceam un dus si ne intorceam in mizeria sexului. Mirosea tare, ca dupa ploaie. Ciupercile eram noi, agatate de pat, fara vointa sa ne ridicam sau sa deschidem geamul. Ne prindeam degetele unul in altul, adormeam in sexul celuilalt si asteptam dimineata.

Puteam sa fim in orice loc voiam. Pe bloc, pe un stadion, in pat. Eram acoperiti de gene si lacrimi si de oftat si de povesti trunchiate si de scarba si de ploi si de regrete si de frici si de nervi si de angoase si de surasuri si de noi.

cum sa gusti dintr-o grefa

Trebuie sa adormi pe la 11 jumatatea seara. Sa ai talpile scoase de sub patura cu care te-ai invelit si sa te dai la „perete”. Trebuie sa visezi ceva, dar trebuie sa uiti cand o grefa te saruta pe ochi, pe la vreo 1 dimineata. Trebuie sa o saruti inapoi, pe ochi si pe buze (da… grefele sunt carnale), trebuie sa ii cuprinzi gatul cu degetele si sa te joci cu limba, incet-incet peste a ai. Trebuie sa vorbesti cu ea, trebuie sa fii atent cand geme unde iti sunt mainile. Trebuie sa o lingi inainte sa o musti. Trebuie sa o simti cand ti se lipeste de piele si sa cobori cu ea spre marginea patului. Trebuie sa o gusti, din cap pana in calcaie. Cu limba, cu dintii, cu varfurile degetelor, cu sexul, cu ochii si cu un zambet. Trebuie sa o strangi in palme si trebuie sa ii gusti mirosul. Sa iti bagi nasul in carne si sa inspiri sexul ud. Trebuie sa te lasi gustat, inghitit, sufocat. Trebuie sa te joci si sa simti.Trebuie sa ai ochii inchisi , iar cand se apropie de tine trebuie  sa ii deschizi pentru a-i ghici culoarea irisului. Trebuie sa ii racesti pielea si sa ii asculti miscarea sanilor. Trebuie sa te certi cu sfarcurile cand iti intra intre dinti si se incapataneaza sa iti patrunda in nervi. Trebuie sa acoperi buricul cu un oftat si sa speri ca va fi acolo si maine. Trebuie sa respiri a goliciune si sa te acoperi cu saliva. Trebuie astepti dimineata ca sa poti adormi.

Si atunci cand Raluca ofteaza apare…

Comment gouter une pamplemousse

On doit s’endormir vers les 11 heures et demi du soir. Avoir les plantes des pieds sorties de la couverture qui nous couvre, et prendre le côté « mur ». On doit rêver de quelque chose, mais on doit l’oublier quand une pamplemousse t’embrasse les yeux, la bouche (eh oui… les pamplemousses sont charnelles), on doit lui entourer le cou avec nos doigts et jouer avec la langue, tout doucement, sur la sienne. On doit lui parler, on doit être attentif quand elle gémit là où on met les mains. On doit la lécher avant de la mordre. On doit sentir quand elle nous colle à la peau et descendre avec elle vers le bord du lit. On doit la gouter, de la tête aux talons. Avec la langue, avec les dents, avec le bout des doigts, avec le sexe, avec les yeux et avec un sourire. On doit la serrer entre les paumes des mains et on doit gouter son odeur. Mettre le nez dans la chair et inspirer son sexe humide. On doit se laisser gouter, avaler, suffoquer. On doit jouer et on doit ressentir. On doit garder les yeux fermés, et quand elle s’approche on doit les ouvrir pour deviner la couleur de son iris. On doit rafraichir sa peau et on doit écouter le mouvement de ses seins. On doit se disputer avec leurs pointes quand elles rentrent entre les dents et s’entêtent à nous pénétrer les nerfs. On doit couvrir le nombril avec un soupir et espérer qu’il sera là demain. On doit respirer la nudité et se couvrir de salive. On doit attendre le petit matin pour pouvoir se rendormir.

PS: Raluca e  fana inconditionala care l-a tradus într-o suflare, cu emotii si cu idei neortodoxe

Cuplu… în trei

Revoluţia sexuală a anilor 60 a produs un şoc cultural care a condus la ieşirea femeii din rolul pe care societatea i-l rezervase timp de secole. Postmodernismul a antrenat o rediscutare şi mai profundă a valorilor tradiţionale, întreg establishment-ul social a fost pus sub semnul întrebării. Femeia încetează să fie un obiect şi apare ca subiect. Ea devine dintr-un actor pasiv, unul activ. Experimentează şi dărâmă tabuurile existente.

Acesta este tabloul în care Bernardo Bertolucci, ecranizează The Dreamers după romanul lui Gilbert Adair, The Holy Innocents. Acţiunea filmului are loc în Franţa, spre sfârşitul anilor 60, când un suflu puternic de stânga parfuma cafenelele intelectuale ale Occidentului şi Mao era un simbol al egalităţii. Implicaţiile politice sunt doar fundalul pe care se construieşte relaţia lui Matthew cu Theo şi Isabella. Primul, un student american la Paris. Cei din urmă, progeniturile unei familii tipic pariziene de intelectuali. Melanjul a două culturi unite prin apetitul pentru film dă naştere unei explozii de sexualitate şi joc. Momentul în care Isabella îşi pierde virginitatea cu Matthew, sub privirea atentă a fratelui său, reprezintă una din cheile în care poate fi citit filmul. Dezbrăcarea de tabuuri naşte implicaţii din cele mai profunde, căci valorile tradiţionale sunt pur şi simplu dărâmate. Un al doilea moment, este finalul care anunţă pierderea inocenţei şi abandonul în haosul politic.

Povestea celor trei dă naştere unor întrebări extrem de sensibile. Este posibil ca un astfel de trio să funcţioneze? Cine stabileşte „normalitatea” fericirii? Trei oameni care se iubesc şi care se descoperă reciproc unul prin altul. Poate am fi tentaţi să închidem imediat discuţia şi să ne ascundem în spatele unor prejudecăţi. „Aşa ceva este strigător la cer”. Este o alternativă la fel de bună ca şi altele. O alta, ar fi să ne jucăm puţin cu inocenţa. Sunt cupluri care caută refugiul în braţele unei a treia persoane. „Instituţia” amantului/amantei nu are un început clar delimitat, dar putem risca să afirmăm că a însoţit varianta clasică a cuplului, poate chiar de la apariţie. Monogamia nu a apărut decât în cultura occidentală, cu mult după civilizaţiile Antichităţii, ca un dat al civilizaţiei şi puritanismului. Pe de altă parte, regi şi aristocraţi, poeţi şi trubaduri au făcut elogiul curtezanelor. Epoca romană ne dezvăluie o Cleopatra care a avut amanţi pe Cezar sau Marc Antoniu, nu invers. Gheişele Soarelui Răsare aveau amanţi, nu erau tratate ca amante. Istoria ne dezvăluie un fel de a fi, un modus vivendi recuperat parţial în actualitate. Suntem infinit mai pudici decât predecesorii noştri, dar memoria noastră colectivă a reţinut deja acest „microb”. În definitiv, postmodernismul nu face decât să răspundă la aceleaşi întrebari ca acum două milenii.

Revenind la „visători”, se naşte o întrebare simplă: voi ce aţi fi făcut în locul Isabellei? Aţi fi ales să rămâneţi în propriul univers sau aţi fi ales să schimbaţi un altul? Aţi fi mers mai departe în dărâmarea unor tabuuri sau aţi fi dărâmat baricade în flăcări. Care ar fi revoluţia pe care v-aţi asuma-o?



%d blogeri au apreciat: