Posts Tagged 'tata'

L.M.A TaTa

Azi e ziua lui tata. Tata are niste obiceiuri nesanatoase (bea cafea cam pe la orele 00.00 si deschide calc-ul sa vada ce a mai aparut pe blog). De aceea, trebuie sa scriu ceva. I-am zis: scriitura nu e ca ingineria. El: nu si nu. Sigur, nu se fereste sa-mi zica ca sunt lenes. Eu ii explic ca inspiratia nu vine cand vreau eu ci cand vrea ea. De unde?! 🙂 Nu te pui cu stiintele exacte. Tata uneori zici ca sunt Eu. Incapatanat si alintat. Trage, cum trag si eu, la afectivitate. De aia recomand tuturor sa aprecieze atunci cand parintii tin sa stea de vorba cu noi, sa nu ii respinga sau sa le taie macaroana. Stiuuu, tatii astia… Si daca adorm langa tine in pat si incep sa cam sforaie, sa nu uitati sa ii inveliti. Ei sunt o specie destul de bizara. Chiar am auzit ca se satura daca isi vad odorul mancand cu pofta ce au gatit – special pentru plod 🙂 Si uneori… mai fredoneaza (cam afon ce-i drept, dar cu atat mai amuzant) rock clasic.

mama si tata

Stanca mea

E cam ca la liceu. Spune ce iti place si ce iti displace. Dupa facultate, am trecut la ura. De unde si a 25-a ora, momentul meu de isterie.

Momentul meu de impacare se refera, in mod indubitabil la a mea familie. Poate nu e un subiect atat de impresionat, pentru voi, ca blogarii, ecologistii, extremistii. Dar clipa mea de gratie se refera la mama si mosulica. Mama si tata. De ce ii zic mosulica? Pentru ca asa m-am obisnuit… acu ceva vreme i-am explicat lui mosulica, ca „mosulica” este un termen care incorporeaza respect, dragoste si apreciere. Mosulica al meu imi cumpara parfumuri, ma suna de 3 ori sa ma intrebe, dupa ce mi-au ajuns, daca imi plac. Evident ca imi plac. Tata meu are un nas dezvoltat pentru mirosuri fine si faine. De la el am fruntea inalta, alunite si temperament vulcanic cand sunt stresat. Cand vin acasa, ma intreaba ce vrea sa pap, le zic meniul si ma asteapta cu masa calda. Ne cronometram and stuff. Sunt la Cta, imi da telefon, „hai ca pun acu friptura”. Ajung acasa mananc, si mosulica imi zice ca s-a saturat doar uitandu-se la mine. E ceva, zic:)

Mama mea e cea mai buna mama ever. E Dumnezeu pentru mine. O sa se cam supere ca o compar asa cu divinitatea, ea fiind mai inteleapta si credincioasa. Fara extremele adiacente credintei. Cand eram mic si vroia sa imi mai arda cate una mosulica ca am umblat brambura prin cartier, mama imi lua tot timpul apararea. „Lasa-l, ma Traine!”. Evident ca mi-am luat si eu portia fireasca de palme la cur si am avut si eu certurile inerente oricarei familii cu un copil adolescentin. Dar per ansamblu, am iesit frumos si bun. Na, ca v-am zis-o:)). De la mama, mi-am luat echilbrul si calmul. Si ochii frumosi si… alunite:)

Ei doi sunt stanca mea.



%d blogeri au apreciat: