Posts Tagged 'toamna'

ritm de tot

Tam, tam. Tam, tam. Sunet de tren cu efect de hipnoza. Tam, tam. Tam, tam. Metrou gol de oameni crestati pe inimi. Tam, tam. Tam, tam. Tampla care bubuie dupa ce ai facut prima data dragoste. Tam, tam. Tam, tam. Un vals in care ei isi evita privirea de teama sa nu incurce pasii. Tam, tam. Tam, tam. Picaturi care iti provoaca somnolente si produc unde de fior pe brate si ajung nod in gat. Tam, tam. Tam, tam. Etrusci si mayasi disparuti din tablou si rememorati din carti prafuite. Tam, tam. Tam, tam. Frica din lift si oftatul din tramvai. Tam, tam. Tam, tam. Degete care bat un ritm impiedicat de praf si panze de lumina. Tam, tam. Tam, tam. Gandurile de la cafea aluneca printre indulcitori si lapte sintetic. Tam, tam. Tam, tam. Vise cu rasete si vise cu tipete alunecand spre aceeasi dimineata uituca. Tam, tam. Tam, tam. Fila, dupa fila, dupa fila fosnind si fugind spre final. Tam, tam. Tam, tam. Cuvinte spuse intr-o doara si fraze vorbite pe o coala. Tam, tam. Tam, tam. Nimicuri impartasite pe o banca si frunze ingenios cazute. Tam, tam. Tam, tam. Drum plictisitor de mare cu semnalizare de viata. Tam, tam. Tam, tam. Minciuni care intra pe o ureche si ies pe ochi. Tam, tam. Tam, tam. Legi ale firii venite din mirosul de pe gat.

toamna este un fel de plans cu batista altcuiva

Daca as intinde putin, doar putin, mana as atinge norii astia gri-bosumflat. Si i-as scutura putin de ploaie si as fura doua palme cat sa imi fac o vata de zahar. De dimineata am prins soarele muncitoresc cum iesea el, fix dintre blocuri, si se holba la mine. Surprins parca si o idee buimac. Ma vand ca un sensibil, dar adevarul este ca niciodata nu am fost prea delicat. Am trecut cu bocancii prin balti fara sa ma uit inapoi, cu mersul asta al meu ciudat de gascan saltat. Apropos de batiste. Daca sfintii plang si se supara, cine le ofera o batista in semn de pretuire? Clasicismul asta ma nenoroceste.

Si prind la domnite. Trebuie sa imi fac profilul consumatorului de elfdelamare. Pam, pam, pam… strategii cu parul nespalat si mirosind a placeri optice induse din partea stanga de unde ma ameninta blocurile cu antenele lor stramb-fragile. Iar am pofta de scris (foarte bine, cititorii se bucura) je la fel, tata ca are ce citi (ba chiar nu ma simt pervers in exprimari, deci cu atat mai bine). „Idei bune, grija la editat”… cand o sa ajung faimos o sa scriu si o carte despre pericolul reumatismului dintr-o poveste.  Dar asta dupa ce fac sistemul capitalist sa planga de bucurie, ofcors 🙂

Asta e ciudata mea filosofie politica de stanga defulata intr-o dreapta moderata. Citi doamnelor si domnilor si ceva istorie sau gandire politica. Parol. Prea multe povesti vi se urca la cap si apoi nu stiti de ce nu aveti orgasme cu ochii deschisi… Nu mi-am luat ochelari de hipster (nu am putut. imi pare rau, dar nu prea tare). Abia astept sa vad cum va vad prin ei. Asta imi place de mor. Sa ma joc jocuri de cuvinte jucause controland tonalitati juvenile.

Si o problema semi-lucida: Daca sufletul nu este in noi ci undeva in afara noastra? Si e un fel de fabrica asa de suflete si in fiecare zi ne este repartizat un altul? Fabrica de suflete SRL. Hihi, suflete cu raspundere limitata. Si un trup raspunzator nelimitat. Divagatiile astea sunt excelente. Servite cu o portie de suturi in fund pentru cei care comanda iresponsabilitate usor prajita in suc de struguri cu boabe gigant. Din italia. Luate din piata Minis. Papi la un bob de 2 ori. Pe incercate, chiar. Cam ca la suflete. Si imi pun unul, de nu  il vedeti 🙂

PS: Trebuie inventata meseria de alintator-alintat profesionist. Si trecuta pe drepturi de autor colectiv.

dulce-amareala

Melancolia este o stare dulceag amaruie. nu pot s-o definesc altfel, s-o exprim mai clar. Limitare de vocabular si de perceptie. Ca atunci cand te retragi in coltisorul tau si iti regasesti spatiul. dupa mintea mea, atat cat o fi, melancolia nu are nimic malign in ea. tine de preferinta fiecaruia, dar mie imi place starea asta de dulce-amareala. Sunt mai senin, mai aerisit cand ma apuca 🙂

O data, pentru ca nu re-actionezi la ceva exterior ci la un ceva interior. Melancolia pleaca din aduceri aminte, generate de imagini si senzatii care rezida in tine, cumva inghesuite unele in altele, prafuite si ascultatoare. Controlabile. In al doilea rand, melancolia te face sa te refugiezi fara sa fugi, fara sa abandonezi brutal, propriul prezent. Nu este o imersiune completa, ci mai mult o scufundare controlata, in care ai si discernamant si uitare. Un melanj intre abandon si control, un dozaj echilibrat, aproape deloc patetic. O stare intima, caracteristica unor egoisti cuminti. In al treilea rand, melancolia te detaseaza, te extrage oferindu-ti un calm necesar si o seninatate care iti dau o cu totul alta optica. Melancolia, asa cum o pricep eu, e sanatoasa 🙂

E pana la urma si o cestiune estetica: mai bine sa te plimbi cu un zambet tamp si usor mirat, decat sa te plimbi tamp si usor mirat, pur si simplu 🙂

si o melodie, cum altfel?, dulce-amaruie 😛



%d blogeri au apreciat: