Posts Tagged 'tu'

eu stiu ca existi

Eu stiu ca existi. Si mai stiu ca nu esti o scuza atunci cand trec usor peste suflete moarte de parfum purtat cu miros de tutun. Si mai stiu ca nu ma cunosti caci nu mai pierd vremea gasindu-ti alti fosti . Si mai stiu ca probabil ne vedem pasageri, pe la metrou sau pe nicaieri. Si mai stiu ca nu te intorci, exact… pentru ca-ti vine sa torci. Cred ca e de vina felul in care merg – usor ingamfat ca un fel de ratoi alintat. Iar tu… o pisica usor cam grabita. Mi-ar placea sa ma visezi uneori, cand luna se ia la harta cu alti sori. Sa te trezesti usor ametita, de parca tocmai ce-ai fost petita. Eu stiu ca existi. O poezie ascunsa in spatele salcamilor tristi. Un fel de vers pe care-l barfeste nisipul atunci cand sta la sueta cu timpul. Un soi de nepasare ce-ti mangaie glezna fugind sfioasa sa nu-si piarda trena. Atingi delicat tot ce te prinde pe inserat. Asa ai citit in basme uitate, totul se leaga de ganduri curate. Dorinte frivole, stropi de nectar stau in balanta primului dar. „dar nu mai vreau asta, dar nu-mi place asa, dar ia-ma odata si nu ma mai da. copil facut din piese de scoici, alunga-ma-n tine. hai, daca nici tu poti…eu stiu ca existi. doar te-am vazut cand te uitai la mine ca un pierdut. recunosc, eram curioasa. ce zici? ma lasi de mireasa?

zambiti, clovnul isi bea ceaiul de iasomie

Nu stiu de unde sa incep. Orice inceput real e doar o remomorare a cine sunt. Imi pasa prea rar ca atunci cand imi pasa sa nu conteze. Zambeste clovnule, ai facut artistii sa isi aminteasca despre iubiri. Mi-am zis ca nu era cazul sa intru cu picioarele intr-o apa tulbure, dar primavaratec fiind m-am aruncat cu urechile inainte si am facut un „baldabac” care provoaca spectatorilor nedumeriri. „Ar fi trebuit sa stie, pana acum, sa inoate!”

E delicioasa stare asta, zambiti va rog! Mi-am crescut in par cuvinte pline de inteles si am reusit sa imbatranesc pentru a le arata altora ce bine este sa ai riduri pe frunte si cearcane sub ochi. Si fructele dorm si viseaza stramb si plang in palme si se sperie de propriul rol. Atat de mult incat si-ar dori sa existe partituri pentru fiecare bataie a inimii. Zambiti, va rog!

Si mi-as fi dorit sa imi fi dorit putin mai putin si sa nu fiu atat de adanc si nedrept cunoscut sub pseudonime vesele sau caracterizari plecate din oameni mici. Zambiti, va rog!

Povara unui buchet care atarna mai greu decat altul si gesturile teatrale peste gesturi firesti amestecate intr-un haos de „a fi”. Si „de ce-uri?” atat de cunoscute incat par aproape prietenoase si te inseala cu un parfum seducator de neatentie. Si cuvintele care curg atat de usor incat ar trebui inventate masini de oprit gandurile sau capcane pentru degete groase si neelegante. Un purgatoriu carat in buzunar si uitat si reamintit cand patos-ul isi gaseste prilej de a ingana explicatii. Zambiti, va rog!

Dispret si melancolie legate in par si vorbe mici spuse gramada si sperate chiar in timpul sexului. Soroc de iubire si soroc de vis. Sensuri alambicate si regii neatente la jocul actorilor. Varste de aur peste varste fragede si sperante de mai bine si mai mult si planuri secrete de mai repede si mai discret. Explicatii fara vlaga, vinovate si trecute sub registrul somnului sau al unei ipocrizii atat de dulci incat cere si lapte si miere. Eroi pierduti in fumuri de tigare si perdele gri care inchid cortina. Talentati nimicuri, cu forme imbietoare gata sa sopteasca credibilul. Zambiti, va rog!

Atat de multe propozitii, construite intr-o joaca de-a „cine este mai sensibil” incat ma bufneste rasul si dau credit pisicilor cu bunul lor simt. Fluturasi lipiti pe geam care devin un surogat al fluturasilor din stomac care inlocuiesc fluturii din insectar care au uitat sa moara. Non-sensuri debitate cu o seriozitate martiala ca atunci cand ultima dorinta este sa dai mana cu cei care formeaza plutonul de executie. Zambiti, va rog!

Scrieri fierbinti, atat de fierbinti incat topesc hartia si amesteca cerneala cu genele care se supun gravitatiei. Scrieri profunde, atat de profunde incat sunt glume pentru cei fara simtul umorului care gasesc placeri in aruncatul propriilor neputinte in oglinzile de circ. Zambiti, va rog!

Eram dator cu o scriere, sireno 🙂 Dar am pierdut o grefa printre randuri 🙂



%d blogeri au apreciat: