Posts Tagged 'vis'

vis vals

Tinea ochii inchisi si se rotea, asemenea unui dervis cuprins in extaz. Un amalgam de culori filtrate de gene, o ploaie de mirosuri abia suportata, o isterie de senzatii. Ii venea sa urle de bucurie, sa planga in hohote. Mergea incet, cu ochii aproape inchisi. Degetele i se plimbau pe frunze si pietre si memorii. Un inceput de mai, cu un soare crud. Simtea verdele ca si cum l-ar lovi in ceafa, bucuria aia aproape imbecila a parfumului de primavara tarzie. Se scuza cand mai lovea cate o zana grabita cine stie unde, o lua la vals, ea se rusina si alerga sa nu piarda autobuzul. El zambea cu nerusinare, aproape sfidator de parca el singur zambea in acel tablou, de parca doar lui i se cuvenea acea zi, de parca ceilalti nu erau decat reflectia emotiilor sale.

Abia pe la orele pranzului s-a trezit. El plecase, asa cum promisese. Ea s-a ridicat din pat, si-a prins palmele de obraji, s-a uitat prin camera. Praf si miros de sex si tutun: sfanta trinitate a oricarei dimineti reusite. Ii pregatise un mic dejun, ceai. Acum, toate reci. A mancat painea imbibata in unt si miere, a baut jumatate de cana de ceai. A intrat in dus, cafeaua pusa pe foc a murdarit aragazul, ea a visat ca ar fi fost el seara trecuta. I-a trait orgasmul, i-a simtit inima cum i se duce in gat atunci cand ejaculeaza. Ce ciudat sa se vada prin ochii lui. Sa isi observe gatul cum se intinde, cum se inroseste, cum gafaie. Si el atat de rece, cu o pofta in a sparge totul in ecuatii descifrabile. Un chirurg al sexului, asta era in pat. Dar acum intelegea placerea lui, seductia lui „a cunoaste” si sensul lui „a intelege”. Acum ea era el. Acum ii purta pasii intr-un vals impiedicat, acum ii soptea „te iubesc, ochelarist alintat”.

Reclame

vise sarate

Poetii cuvintelor isi uitasera gandurile cand ea a facut primul pas pe scena. Toti o devorau intr-un fel sau altul, fiecare lasandu-si mierea sa alunece pe buze. Sperau la o privire, la un zambet, la vreun semn care sa-i faca sa-si dea coate cu vecinul si sa-i puna in ipostaza celui ales. Erau un fel de ipohondri sentimentali, iar ea era un fel de lampa pentru moliile artistice. Ii placea sa se retraga in ea insasi si sa stea ghemuita intre proprii plamani pentru a stopa galagia celorlalti cu bataia propriei inimi.

Nu o incantau nici povestile pe care le primea pe servetele, nici vorbele acoperite de palme nervoase. Ii era prea teama si, ca orice copil, isi masca neputinta prin dezinteres. De fiecare data isi ghicise alt destin in aceeasi palma si obosise de la atat visat cu ochii deschisi. Atatea metafore, atata cerneala irosita pe niste foi translucide din care se ghicea aroganta. Obositorul joc de-a inspiratia si uitarea cumintenie o faceau, uneori, sa-si roada unghiile de suparare. Spera ca prin acest gest de fronda sa isi atraga oprobiul castei in care isi facea veacul.

Sfiosenia, uite un atribut pe care il ocolea de fiecare data. Dar de fiecare data incerca o urma de regret – penitenta pe care si-o impunea in lipsa oricaror alte constrangeri. Ar fi vrut sa construiasca bariere pe mare in care sa-si inchida visele. Si de fiecare data cand plangea, isi spunea ca un vis a trecut frontiera si se indreapta spre mal. Si doar atunci alerga desculta pe nisip pentru a-l saruta pe obraji.

X-uleasca

Nici nu existi. de ce ma chinui sa iti tot suflu viata, cand tu nici nu existi? Du-te si streseaza pe altcineva. Mergi de fa-ti povestile tale si hraneste-te ca o disperata din frimituri. Pff… Am trecut azi prin Cismigiu, sa mai incerc sa te vad cu coada ochiului. Tampitul de mine! Cum sa te vad, daca nici nu existi? Te-am tras din liceu, poate, poate esti in stare sa nu te mai comporti asa ca o zaluda. Adevarul e ca m-am si plictisit de tine. Vroiam doar sa te bag in pat, sa abuzez putin de naivitatea ta, sa ma enervez ca habar n-ai unde iti sunt placerile si sa te cari de dimineata. Si eu, cam idiot. Unde sa te cari daca nimeni nu te baga in seama? Asa meriti! Nici nu stii sa razi, habar n-ai sa schimbi o rochie cu alta. Stai toata ziua in capul meu si ma tot freci ca ai vrea sa iti acord mai multa atentie. Nu te da femeie-copil ca nu iti iese bine nici un rol, nici celalalt. Ce sa-ti spun?! Mica pretioasa cu filosofeala vintage… Ce deschizi ochii aia mari la mine? Crezi ca ma impresioneaza inocenta asta de bovina blanda? nu ti-e suficient ca te iau cu mine peste tot? Ca impart mereu patul cu tine si cu cine s-o mai nimeri? Te-am invatat cu putin si acum faci pe inocenta neinteleasa. M-am cam plictisit de tine, ti-am zis? Cat timp te reinventezi tu astazi, ce-ai zice sa ma lasi sa respir si eu putin? Aaa… aud comentarii plangacioase?! Mai taci ca esti proasta. Si eu mai mare prost ca iti tin toanele. Poate ca ne meritam unul pe altul. Dar te rog eu mult, nu mai fii asa zanateca si nu te mai furisa de fiecare data cand incep sa te caut. Stii ca te caut mai des? Bine ca taci…

vis de marire si maritis

O tehnica bine stiuta in randurile visatorilor de profesie este impartasirea visului. Nu discutam despre vreo escatologie complexa. Nici despre sisteme filosofie ori psihologice de gandire. Za best way of keeping za dream este sa-l shareuiesti. Cand eram mic si n-aveam blog (deci nu existam) imi mai dadeam telefoane lu cativa oameni care este in sentiment cu mini. Pe planul asta. Adik locul in care queeny si za others good souls se intalneste. Acu ca is mare si exist…

Se facea ca ma casatoream. Cu o domnisoara. Duhh… Se facea ca venea in dr taberei sa stea o ora, 2 ca apoi trebuia sa plece la munte… cu pretenu ei… 😀 Si sa vezi minunatie: n-a mai plecat. Si din vorba in vorba avem oleaca scene de tandrete (fara repercursiuni fizice, asa soft). Apoi nush cum am ajuns in mangalia, pe rozelor. Si tiu asta minte. MAXIM. Aveam 2 verighete legate intre ele de un lant subtire, subtire. Si aveam je o dilema ca (uitucu de mine) nu ma gandisem sa le separ. Si mai eraaa o masa lungaaa cu prieteni si alte chipuri necunoscute. Si vreo alti 2 indivizi tot faceau ochi dulci donsoarei in cauza in timp ce eu eram nush unde. Si m-am trezit asheaa… un pic rautacios (ca fur femeia altuia, ba chiar o cer de nevasta) si un pic abrutizat (ca dupa ce am furat-o, altii atenteaza la iubirii vietii mele).

Deci visu bate filmul.

azinoapte am ras in somn

Nu mai stiu de ce, dar mi-a ramas in cap inca de dimineata: am ras, de mai multe ori azinoapte in vis. Doar o data imi mai amintesc de senzatia asta, a long long time ago… in a galaxy far, far away 🙂

Partea de-a dreptul bizara este ca radeam zgomotos, ca tiu minte ca m-am trezit, am adormit la loc si iar liber la ranjeala onirica 😛 Se poa sa fi avut motive, dar nu mai le tiu minte. Dupa femeia, a rade in somn e semn de orgasm. mmmm… asa o fi, eram singur aseara deci m-am „ras” de unu singur in somn? Alte semne ale facerii de sine nu am observat de dimineata, soo… nush ce sa zic.

Am je cateva motive pentru care as rade si in somn si in „trezie”, dar inca nu-s catranit sa le astern pe hartie. Cateva sunt cu picioare, cateva sunt pur abstracte. Promit ca o sa reviu la subiectul asta. Nu ca nu m-ar tenta sa intreb pe cineva avizat de subiect (je am inca dorinta sa merg sa ma verific la un psihanalist/psihiatru, dar am inteles ca astia sunt si mai nebuni decat „pacientii”) :), dar inca am trebi serioase pe cap.

Anyways locu asta in care m-am mutat e prielnic noilor senzatii. astept sa vad ce se mai intampla 🙂

am chef de…

am chef de scris si cum aveam eu chef de scris, citind si si uitandu-ma la pozele catevencilor cu cele mai sexy ziariste in viata si gandindu-ma ca as vrea sa scriu despre ce mult as vrea sa fiu in pielea unei tinere in vant(traducerea fiind une jollie fille dans le vent, ceea ce inseamna o tanara la moda… daca franceza nu m-a parasit di tat)…

pentru ca si acum deschid o paranteza, alta (e foarte kinki sa fii o domnisoara la 20 si oleac sa scrii despre ce iti place matale cu bonusuri de parfum de portelan fi si trip-uri intelectuale presarate cu „haine dragute” cum ar veni… si sunt extrem de sincer in invidia mea, dar oricum nu se contorizeaza pentru ca nu stiu daca prototipul acesta de domnita are simtul ironiei si al autoironiei ori voi ma stiti ca fie cracu` cat de fain si glezna cat de subtire si intelectu` cat de potent… e vrajeli fara a cunoaste serioasa meserie de a te rade)… inchis paranteza.

am chef de mutat. daps, de aista am chef, sa vaz ce si cum (tata, stiu ca ma citesti… nu te speria, dar la banii astia pot gasi ceva mult mai bun, deci nu e panica, deci nu ma da nimeni afara)… pt ca nu e zen aci, nu e nici „acasa”, ori asta inseamna ca nu sunt bine, deci tre sa fac ceva sa schimb, caci nu-i asa, doar nu sunt o suma de boceli si lamentari.

am chef de o carte cu povesti, ba!!! ca ma enervez ca mi-aduc aminte. deci eu tre sa imi iau cartile… NB pentru librarii care aduc heroic-fantasy sa le aduca mai rpd, oricum o sa le comand cumva pe net. Si da, ma refer la lecturi neserioase, dar care mie imi plac… mult, mult, mult 🙂

am chef sa ma vad ( nu aruncati cu pietre) cu fratele elenei, olteanu care pare istet pt ca baiatu e tare frate. deci finding neverland, rulz coaie 🙂 Tot respectul. Si da… si eu am „bocit” la film, dar eram in dr taberei si-l vedeam de pe dc. Apropos de asta, vaz ca unii care pareau interesanti pe blog, acu nu prea mai is… Oare au involuat gusturile mele? 🙂 Deci draga elena, cand vine familia ta prin buc, da si tu un buzz ca as bea o bere si cu fratili tau

am chef de inghetata cu fistic de aia post-ceausista (gen unt) si de muzica anilor 90… dar fara trecuturi ca iar o dau pe sf-uri si intru in spawn.

am chef sa termin piesa de teatru, dar asta nu se pune ca acu n-am stare, dar totusi e bine ca macar am chef.

am chef sa mai visez un vis de Ala (nu de ala… ci de Ala, gabi stie), care sa determine sa dau telefoane pentru a il povesti, pentru a nu`l uita. ca le uit daca nu dau nu`l scriu sau nu`l povestesc cuiva.

mmmm, cam atat pt moment. nu pot sa spun chiar tot, mai pastram si pentru cand n-am chef.

Trezirea fara cofeina

Imi este tare, tare somn. Am reinceput sa visez, semn ca m-am acomodat cu patul. Ceea ce e bine. Curand o sa incep sa mi le si amintesc. Atunci sa vezi scrieri bizare. Deocamdataaaa sunt cu greva profesorilor la teveu si putin bulversat. As decreta si eu o greva, dar trebuie sa ma gandesc cu cine pot negocia. Nu am nicio directie clara, parca sunt o umbrela rupta pe o furtuna turbata de vara. Cam inestetica, putin utila si destul de mult incomoda. Putina panica si putina scortisoara pe o felie de portocala. Poa ma izbeste inspiratie dupa ce mai bag o doza la berou.

Sunt… ca o tamp ratacit in labirint, dar fara ghemul orientativ al mandrei. Wow:)

Probabil de la trezire fara suficienta cafea.



%d blogeri au apreciat asta: