Well, well, well… Discutam despre valori in blogosfera. La minunata intalnire de ieri, m-a mancat buza ca prea tacusem sa deschid unul din subiectele mele preferate, valoare/elita. Si dl Cristi a intrat in joc, ba chiar il duce (slavita sa fie expunerea) in discutie. Ceea ce nu poate fi decat bine, chiar daca feedbackul are un efect de pseudo-contra-argument. (fara postul sau, ramanea la o discutie de bere, asa are un pic mai multe sanse sa creeze o polemica, ergo blogosfera poate aduce plus-valoare. Accentul cade pe „poate”). Fancy words, right? Wrong.
Intai despre sistemul meu de valori
Cei care stiu ce-mi pot capul, nu o sa se mai mire. Cei care nu, au acum ocazia. Le expun succint: familie, istorie (intelegand si traditia, dar nu numai), bun simt, respectul fata de elite (o sa explic oleac mai incolo ce e o elita), gradualism, recunoasterea unei instante superioare, contextualism etc. Is cateva. Suficiente.
Acum despre blogosfera
Cum spunea si aseara, pretentia pe care o am de la blogosfera este de a fi primul instrument capabil sa produca elite, deci valoare in spatiul asta fain, dambovitean. Din nefericire je nu le vad. Se prea poa sa fie un defect al meu, nu al sistemului. Ma indoiesc. De ce zic poate sa produca valoare? Poi e easy. Datorita noutatii spatiul asta e liber de constrangerile si tarele romanismului. Nu ar trebuie sa aibe nimic in comun cu suma defectelor. Ar trebui sa impuna un standard, tocmai pentru ca blogosfera se foloseste de mijloacele civilizatiei: inovatie, dezinhibitie, efervescenta. U`ve got it all there. Mai putin cei care o compun. Veriga slaba. Cand toate premisele sunt favorabile, cand un instrument accesibil tuturor apare, cand se iese din dogma… revenim la frumoasele methene. In alta ordine de idei, blogosfera isi rateaza oportunitatea pentru ca „wtf? traiam in romania, aci e totul de kkt, nu vezi si presa, ce mai e valoare. Sa se produca banul?”. Esecul, chiar daca predictibil, este ingrijorator.
„Sa se produca banu”. Foarte bine, sa se produca. Doar traim in capitalism. Dar aista nu inseamna ca cei care o fac trebuie sa fie si „valorosi”. Doar au un pret mai ridicat. Ei sunt mai scumpi, atat. O nunata mai mult decat stridenta.
NB: Stelistii nu sunt mai buni, ci doar mai des la jurnalele de sport. That`s it.
Si acum la critica
O sa se spuie ca… „tu esti un frustrat pt ca nu produci. deci fuck off”. La argumentul asta nu raspund ca nu-i un argument. Sau as raspunde, dar mai putin amabil. Sigur ca-s frustrat. Doar imbecilii se declara total satisfacuti. Sanatate lor si la mai mare.
Revenind. Nu pun boticul la relativizare. Conteaza perspectiva, conteaza unghiul de abordare. E valoarea ta, faci ce vrei cu ea, te duci si la mamica ta. Copiii spun lucruri traznite. E o dovada de lipsa de personalitate patologica sa te ascunzi in spatele unor postmodernisme auzite la colt de… blogosfera. Ma enerveaza atitudinea asta mai mult decat expresii mirobolante ca „sincer, eu cred sau parerea mea este ca…”. Perfecta mediocritate. O postura safe observ la chinezul. Avem de-a face cu o chestiune de vointa. Gasesc valoare, pentru ca vreau s-o caut. Un fel de junk-value. Sigur, exista jdemii de bloguri de rahat, dar ici colo mai sunt cativa rasariti. Cu sigurata sunt cativa. Asta inseamna ca nu se valideaza ipoteza initiala? Noooo… Au contraire. Valoarea capsulata, ceea ce vad din postul lui Cristi este valoarea retrogradata. Vina sistemului? Deloc? Vina „celor de valoare” care nu au inteles mecanismele? Se poa. O remarca pertinenta care da si concluzia grabita. Se anunta atitudinea critica drept un subterfugiu pentru un esec anuntat. Esec pentru ca? Nu sunt scrise numele pe „walk of fame-ul blogosferei”? Fals. Se critica pentru ca ar fi ridicol sa nu. Mai ales in contextul dat.
Concluzie
Anca im spune, „opreste-te, nu citeste nimeni mai mult de 1000 de semne”. Sad, but true. Blogul permite, dar nu e indicat. Sunt, din nou, in perfecta contradictie optica lui Cristi. Nu exista o autoritate care sa confere/certifice valoarea. Fals. Autoritatea este construita deja. Sunt cei putini, care produc. Imi convine asta? Nu. Dar autoritatea exista. Sigur, ea este conforma cu acest spatiu. E neinstitutionalizata, este difuza, este sugerata. A nu recunoaste acest fapt e o dovada de… neatentie 🙂
PS: Sunt onorat de sintagma pusa – donquijotism.
elfuldelamare 
Mi s-au blocat sinapsele. Discutia e prea lunga. E ca si cum ne-am intreba ce e binele si ce e raul, despre nemurirea sufletului, despre a fi sau a nu fi… Se poate spune ca blogul este o extensie a platformelor de socializare (twitter, facebook, hi5). Te hăhăi toata ziua… doar ca ai la dispozitie mai multe caractere.
Si in librarii gasesti si carti de kkt si carti geniale. Pana la urma… a stabilit cineva un scop maret pt blogging? Cand spun „cineva” ma refer la companiile care au lansat pe piata aceste platforme.
Gata. Za end. Elfule, te pupa fata. :)))
No asa, frumoasa expunere. Nu te contrazic pentru ca, zau, imi place donquijotismul tau atunci cand il nuantezi 🙂
@OanaPortase. U be right, dar aista nu inseamna ca nu ne putem exersa dialogul:P
@Chinezu. Stiu, sunt talentat:))
Da,this is not a post for models:)
Totul era mult mai simplu daca aveam scrise(poate cu liniuta chiar) Do’s and Dont’s…
Am avut o tentativa sa te intreb ce vrei sa spui prin valoare capsulata dar m-am razgandit.
Punctual, discutia despre cum n-ar citi nimeni mai mult de o mie de semne e definitiv rezolvata experimental.
De-acolo incolo, adica, din felul in care te raportezi tu personal la acest adevar experimental, putem distinge ceva despre tine (personal), ca evident ca adevarul nu-l poti schimba prin pozitionare proprie. Anume, daca esti dispus sa integrezi realitatea in gandire, sau preferi sa vorbesti discutii.