sufletul din scara blocului

și-a transformat carnea în ruga pentru păgâni.

a îmbrățișat tare beata cometă și a schimbat praful cosmic pe farduri primăvăratice.

s-a preschimbat în mici electroni puși pe hârjoană cu lumina.

Era primul freamăt al florilor de tei, iar părul ii mirosea a iarba cosită în zori și ploaie de toamnă hâdă. Purta un zâmbet tâmp pe chip cu un fel de mândrie aristocrată de parcă voia să provoace dinadins reacții mitocănești ale scuipătorilor de semințe și complimente de pe stradă. Îi lasă s-o pipăie prin scări cu miros de pișat și spital. Puțin, cât să le zâmbească complice când se pătau pe pantaloni. Uneori, statea preț de câteva secunde să le înțeleaga privirea. Imaginați-vă ca și boii au ochi blajini, la fel cum și idioții sunt cocoși în grupuri mari. La fel ca și ei – preadevreme ejaculații de după piața de flori din cartier.

a murit într-un accident stupid. a alunecat pe scările de la metrou și și-a fracturat capul. La Urgență, medicul de gardă nu a mai putut face nimic. În loc de sânge ieșea apa de mare sărată. Oasele se preschimbaseră în fluturi. În poarta spitalului, scuipătorii de semințe așteptau resemnați. Veniseră să vadă daca stupidul accident e cumva transmisibil. Să nu carecumva să se trezească din al lor cumplit de monoton coșmar.