suferential

un fel de cuvant foarte folosit

daca iti vine sa crezi

prin transeele gandurilor de dupa facut amor cu dor.

„Suferential” se pronunta cu hohot de ras, ras peste cartofi cu musdei… sa stii de unde-l iei.

Nici nu prea stiu ce vrea sa insemneze; ori vreun pact diabolic dintre doua personaje ce prizeaza miraje, ori ar putea sa fie o oglinda fistichie. Cine sa stie?!

Efectiv, se poarta de parca n-ar avea barca. Practic, plutind agale spre apa mai moale. Deci, cu sare si cu piper – un fel de saorma cazand in eter.

Filosofii au dezbatut „suferentialul”  – au calculat, pe inserat, cat cantareste un gram de Suf. Se zice, nici mai putin, de-o tona de puf. Delicata situatie, s-a constatat. Mai bine, sa roadem un os. Si asa imi pari un canibal generos, care este prins in paradigma lui „viata e frumos”.

 

daca omenirea ar functiona pe zambete

• nu ar mai fi gauri in ozon, in cuget, in tartacute, prin sufletele mici de oameni mari
• campaniile din online ar fi mai bine primite pentru ca unii n-ar mai boscoradi de pret la combusibili fosili vs deitati de juma de masura plimbate pe banii unora care protesteaza la pompa
• ar fi pace pe glob pentru ca vecinii s-ar inarma cu zambete atomice si arme de ras in masa
• netotii ar fi regi, nebunii ar fugi de pe tabla cu tot cu regine fix intr-un turn de clestar
• am fi cam nemancati trupeste, dar obezi spiritual
• in locul negrului ar fi roz, in locul griului ar fi bleu-ciel si alte nuante mai mult mai putin „dragute”
• oculta finantista mondiala ar specula, pe bursa ironiei, cotatia harjoanei sub plapuma
• politicienii ar fi de tot rasul, lumea i-ar vota pe ochi frumosi si vorbe suave (sic!)
• media, efectiv, ar fi plina de breaking-glumite si news-sotii. ei bine, pratic, microfoanele ar scoate sunete zglobii.
• cand ne-am enerva, ne-ar apuca rasul
• cand am plange, ne-ar da lacrimile de fericire
• cand am iubi, am sughita in timpul amorului

o limba de lemn fara aschii

Uneori as vrea ca sa nu aud ce imi zice cealalta gura, ci doar sa invat limbajul oaselor si al mirosurilor celuilalt. M-am saturat de vorbele lor si m-am saturat de usurinta cu care le descifrez sensul. In aroganta-mi caracteristica as vrea sa invat limbajul falangelor care aluneca pe ceasca de cafea sau al pielii care nu vrea sa se desprinda de tesatura. Deprinderi depravate de dus durerea intr-o diaspora a distrusilor de altadata. Visez sa batem codul Morse cu bataile inimii si sa ne dam Likeuri din bucatile de gene care ne indeplinesc dorintele. Cum sa spui „o sa port deghizarea unui rau”?. Absolut minunat. Divaghez si ma duc spre drumuri iar nedumirite de ce ar vrea dansii sa spuna. Ma uit la actori care fac o scoala de actorie si mi se pare ca se limiteaza doar la scene construite ad-hoc si isi iau profesia si isi uita menirea. De ce ai fi actor oriunde dar nu in viata? Mi se pare cel putin nesabuit 🙂 Hai sa remuneram pe cei care joaca in fiecare, zic! Ei ar trebui sa fie cei dintai orifei ai dramaturgiei. Sigur, sunt doar doleante spuse fara nicio pancarta, fara vizual sau viziune. Deci, putina lume sa contureze vreun ecou in politicile sufletului. Cum ziceam si ieri, hipsterii de azi au totul mai putin poezia hipsterilor de ieri. Nu ar fi minunat ca in fiecare purtator de trend sa existe o particica de Cohen? Cred ca as fi avut mai multa incredere in ceea ce spun cu limba de lemn 🙂