… asa ca o sa scriu despre (mirare mare) trecutul glorios. Pentru cine stie ce-mi poate mintea, nu-i surpriza ca sunt omul care se simte mai bine in trecut decat in prezent. This is mi si cam atat 🙂 Nu dau explicatiuni psihanalitice, pe acelea le gasiti voi. Ceilalti observa repede aceasta trasatura: una, doua, dupa un pahar, doua, dau cu „ce bine era in liceu”, „ce vremuri, frate”, „ma tii minte cand ai facut sa fuga papagalul?”… and stuff like that.
Nu o sa incep de debitez prea mult despre de ce-uri si de ce nu-uri.
Unul dintre ritualurile tineretii era sa merem in vama, cu masina, in care conducea baietii pe noapte ca eu eram prea chior cu un casetofon vai de capu lui si o fisa care sa fixeze mareata scula audio in slot 🙂 Si ascultam muzica buna, muzica anilor tineretii noastre. Cu dansat pe mese, cu varsat tequilla si cu paharele lu gabi „dude, they`re problaly empty” si cu asa ceva dat la maxim, cu geamurile lasate ca deh… doar veneam cu masina in vama.
Si pentru ca live`ul Daft Punk e rar… vedeti si ce fac cand ies la aer 🙂