bucuria divizata in numere impare

O mie de chipuri vietuiau in spatele obrajilor ei. Fiecare gest, inconstient calculat, ridica fiori printre specatori. Isi vanduse sufletul unei zeitati anonime si primise tristetea in spatele unui zambet. La inceput se intrebase daca fiorul placerilor va fi la fel. Daca nu isi va amputa spiritul. Stia acum cat de mult se inselase. Era o clepsidra in care ceilalti isi varsau sinele, facand-o doar sa zambeasca. Faust nu stiuse ce sa ceara. Nemurirea era atat de plictistioare. In schimb, sa nu plangi niciodata, sa nu cunosti tristetea era atat de bine. Se pierdea usor, era naiva in cataclisme si abia isi infrana rasul la vreo inmormantare. Ceilalti o priveau incruntati, mai curand gelosi pe ochi si buze vesele decat deranjati de gesturi nepotrivite. Iubea sexul cu hohote si ii fusese greu pana cand il gasise pe el. Ceilalti se timorau, alunecau din pat si spre usa fara sa zica nimic. El zambea golaneste zambetului ei nepotolit. Uneori, doar pentru cateva clipe ea devenea serioasa. Atunci se simtea vulnerabila, dar stia ca nimeni nu o observa. Nici macar el, prea ocupat sa-i muste trupul, cu ochii in alte parti, cu degetele nu pe chipul ei.

Avea un orgoliu nemasurat in unitati omenesti de masura. Credea ca poate fi judecata cu ochii inchisi si gura fericita. Mergea tantos, uneori dansand si de cele mai multe ori fluierand vreo chansonette din vreo perioada mai putin gri. Nu ca i-ar fi pasat. Nu vroia daca sa-si enerveze si sa-si corupa spectatorii. Fara ca ei sa vada, meschini si ingusti in spirit, lesne purtati de vreun rol care le permitea sa rada grotesc. Era singura lor speranta de nemurire. Prin ea. Ei isi gaseau, pret de cateva zeci de minute, un sens. Daca i-ai fi spus asta, ea ar fi negat incruntata. O imperechere bizara dintre un fel de domnisoara Goe si un fel de Lolita unite prin atingerea vreunui zeu neserios. „Orice femeie vrea o poveste”,  le spusese spectatorilor. Ei au dat din umeri crezand ca trebuie sa se ridice cortina. Enervata de semi-esecul reprezentatiei,  isi puse costumul de dama fatala si parfumul de floare carnivora. Era noaptea ochilor bulbucati si ea trebuia sa le zambeasca sagalnic unora si sa le rada in nas, altora.

tragem cortina

trag cortina peste blog. pana cand o sa fiu fericit. da, ma dau iar rotund. nu tre sa va mire. pana cand o fi sa fie 🙂 haide, pa

principii si cestiuni principiale

Pt ca deseara am de facut o poveste, am zis sa nu mai uit de leapsa de la sabina. Fara alte adaugiri, cam astea ar fi:

1. orice veste proasta nu ma surprinde. surprinzatore sunt vestile bune. de aceea sunt sanatos la cap
2. cand ai probleme, familia e cea mai in masura sa te ajute. probleme, nu dileme filosofice.
3. daca nu ai niciun prieten esti in caca.
4. normalitatea este data de echilibrul dintre sine si norma sociala.
5. daca nu ai ironie si autoironie esti trist
6. cuvintele nu ne doare. cuvintele nu ne doare. cuvintele nu ne doare.
7. cand ai dezamagiri de amorezeala, retrage-te in povesti. cand ai orice fel de dezamagiri, retrage-te in povesti.
8. viata fara poveste este suma respiratiilor de inspiratiilor. deci mecanica. deci 0
9. nu fi rau, nu fi meschin, nu face altora ceea ce tu reprosezi. asta e tricky, stiu. dar se poa face.
10. da dovada de bun simt. e usor. fii decent.
11. lasa extremele. sunt pentru netotii fara cele 10 reguli 🙂

Am dat 11 sa fiu mai cu ureche lunguiata 🙂 Roxana, Oana, Irina, Anca, Paula. Aveti legatura 🙂

10 lucruri pe care un hipster nu poa sa le faca

1. sa sparga si sa scuipe seminte.
2. sa mearga cu tramvaiul. in cel mai rau caz, un hipster apeleaza la metrou. daca trebuie sa mearga la suprafata isi ia trotineta comandata din UK (UK nu Anglia… adica plm… )
3. sa poarte maieu, in vara. sau izemne sub blugi, in iarna. Wtf is that?!?
4. sa aibe burta. hipsterii sunt slabi. daca un hipster e gras, nu e hipster. e Altceva.
5. sa mearga mai mult de 3 km fara ochelari de soare woody allen sau basca din aia cool.
6. sa asculte liviu vasilica sau formatia savoy. i-ar iesi sange din urechi si ar muri in chinuri
7. sa se uite la filme cu van damme.
8. sa bea polar si apa de la robinet
9. sa nu o arda in vreun fel, in vreun film sau in vreo poza
10. sa injure creativ si sa dea cu caraba bine

Dedicatie speciala pt toata suflarea hipsteriana. Zi-le ba!

despre ridicol

Nu inteleg negarea ridicolului. Sa mor daca o inteleg. Se feresc oamenii de ridicol mai ceva ca dracul de tamaie. „Dar ce-o zice gura lumii? Dar cum sa te expui asa? Dar de ce sa o faci? Dar de ce sa lasi impresia asta de neserios?”. Si cate si mai cateee… Oamenii se iau in serios, ceva de speriat. Ce este de-a dreptul bizar e ca si joaca, atunci cand este practicaat si acceptata, e seriosa. Se prefera jocul pt ca este mai trendy-flendy, este de bonton. Ca dom`le… in joc exista castigatori si pierzatori, profesionisti ai jocului, teoreticieni si aplaudaci, fani si cirede de panselute care isi dau jos petalele la primul vanticel hipsterian. Apropos, la StreetDelivery este stuparul hipsterilor. Mie asa mi se pare. Dar na… eu nu stiu prea multe nici despre fenomen. Poa ma insel. Dar… intr-un asa spatiu care se vrea liber si bun si pozitiv, tot e de porc sa fii ridicol. Fuckin weird. Oameni si oame serioase care o nu o ard si fara „gen”, dar sunt „in filme”. Plm. Napoi la ce ma doare. Nu pricep lipsa de intelegere a acestei atitudini. Nu inteleg de ce se refuza autenticitatea si se prefera o mediocritate nerecunoscuta. Se prea poa sa fiu inca sub influenta lecturilor din liceu. Poate nu am evoluat, poate sunt totusi o minte ingusta. Dar eu cred in definirea asta a ridicolului „un element dinamic şi creator pentru orice conştiinţă care se voieşte vie şi experimentează pe viu”. Ridicolul nu este grotesc sau meschin, ci unul din putinele acte real-autentice, „nude” pe care le permite viata.

Este un debuseu al prea-plinului din fiecare care de multe ori da pe afara si inunda personalitatea cu sunete stridente si fara acord. Eu mi l-am asumat ca pe un pandantiv care nu ma lasa sa ma transform intr-un capiat nerecunoscator cu un bat in fund si libidinosii pe nas. Fiecare cauta ce vrea. Eu nu caut sa fiu ridicol. Eu ma ingrozesc de a nu fi deloc 🙂

In Regat, se scriu povesti

Am cam tacut in perioada asta. Am fost racit, cred ca am imprastiat putin virusul. Dar nu-i bai. Ne vindecam cu energii solar-sahariene. M-am mutat. Sunt omul sectoarelor 3 si 6. Weird, huh? Nu am dat nici barba jos nici nu m-am tuns. Stai linistit, mosulica. O sa ma ocup in vikend.

Aa… si Regatul va pregateste ceva. Bun. Bun rau de tot. Nu poci sa va zic mai mult. V-ati prins. E un fel de teaser. E cu povesti. Mai mult nu va spui 😛

seara pe la 8, prin romana

Pasea atenta pe strada, cu o rusine nedisimulata usor observabila in obraji. Ploua puternic si orasul era acum cuprins de o lene grava. Incercase sa evite ochiuri de balta, fara prea mult succes. Lumea era adapostita prin colturi de terase afisand niste chipuri goale al caror sens era umplut de gesturi grotesti. Se uitau la ea, tematori si putin frustrati. De ce continua sa mearga, de ce nu se opreste sub un acoperis? Aparenta ei nepasare ii golea pe ei de sens. Nu i-ar fi ghicit nici numele nici finalul drumului. Un observator neatent ar fi observat pasii grabiti, dar daca s-ar fi apropiat de ea i-ar fi ghicit intrebarile care nu o lasau sa viseze. Alcatuita din fraze lungi, ea urma o harta conturata din balti si noroi. Atenta, pasind tacticos si fara graba, domnisoara cu nume frantuzesc rafinase mersul prin ploaie pana la cote teatrale. Se dadea din calea grabitilor, intotdeauna ceda trecerea si nu apostrofa soferii care goneau cu viteza. Cauta oameni pe care sa ii dezbrace de personalitati si de la care sa fure scantei. Era o colectionara de placeri nevinovate. Incerca sa se defineasca si ii mai lipseau cateva bucati. Spera sa le gaseasca printre ochiuri de ploaie si trecatori de ocazie. De aceea nici nu se grabea. In orice imagine murdara de pe trotuar se putea ascunde o picatura de intelepciune. Era o joc al mastii cu actorul. Un vals putin ametior din cauza mirosului de ploaie. Astepta sa isi aminteasca pasii si ritmul. Sa descopere un sens, un joc al ideilor si al sufletelor.

iubiri trapezoidale

Am fost ieri putin in timp si am vizitat primul sarut

Si luna semana cu un borcan de lut

Si soarele, sleit, se arunca in gol.

Ca dup`o cina copioasa, doar dintr-un bol.

Povestile, imi spuse, sunt doar pentru netoti,

Cand imi arunca navoadele in colti

Si spera sa se franga in puf de stea pungasa

Cu licar sturlubatic, a prafului mireasa.

Sotie infidela, amanta de control

Mi-a spus cuvinte dese cu fum si rotocol

Fugi de aici tristete, nu pierde timp si verb

Iubirea dintre stele e doar pentr`un imberb.