Posts Tagged 'poezie'

Fara titlu

 

Am zis ca-ti scriu o poezie

Doar s-o ai, ca nu se stie…

Zici ca nu iti poti gasi o zina

Si  preferi sa fie si rea si buna

Ca nu e de fapt o optiune

Si ai vrea s-apara indat’, pe bune?

Cum ca in jur sunt iele multe, si printese, si craiese

Dar niciuna nu e zina, si cadana, si pagana

Ca s-o  chemi frumos din deget, ea sa vina, fara preget..?

Si c-o vrei si balerina, seara insa, clandestina

Si suspect de aranjata, cu un toc si cu o geanta

Sa te insoteasca , iata, unde vrei. Si de-ndata,

Sa iti spuna ca esti unic si chiar maine ,

Sa apara ca din luna, si la gat cu o capsuna.

Asa fata nu stiu unde sa gasesti, dar tu incearca.

E pacat sa o lasi balta.

Totul e sa stii s-o vezi, cand apare la amiaza

Si se uita fix la tine, n-ai simtit ca se-nsereaza…

Si deodata fara-un sunet, iti sopteste : hai acasa.

Pana atunci insa, e vreme

Sa te-mbeti cu crizanteme

Sau din contra, cu pansele!

Este timp s-o cuceresti si apoi s-o zapacesti,

Dar acum, sa recunoastem,

Este clar ca nu-ti doresti, tu chiar maine, s-o ‘ ntalnesti.

Si nu cred ca as gresi prea tare

Sa iti spun ca abordare,

Cel mai bine e sa stii

Cand sa pleci si cand sa vii.

Intre timp, nu ca-s desteapta,

Sau ca stiu mai mult, dar iata,

Eu iti dau un sfat,

Asteapta.

(Nu pe mine, ca-s luata!)

 

by Clandestine

Un curcubeu lingusit

E o creatura stranie, facuta din petice de curcubeu
Lesne se observa, de cum paseste in empireu.

Are un fel de joc cu buzele si nasul
Un cor de trubaduri abia i-ar povesti glasul.

Rade mult, se enerveaza precum gerul de iarna. Orice gand rau nu aduce foloase,
Se inchide intre buclele din par soptind ironii cam taioase.

E o creatura creatoare de moda
De cum sa purtam ciorapul rosu, de cum sa ardem sutienele in semn de protest
Are nisip printre degetele de la picioare, chiar si cand, la birou, soarele apune si moare.

Se lauda in gura mare
Ca ar face dragoste c-o mare savoare.
Iti da peste nas daca o tragi de par
Si una peste bot daca o arzi in raspar.

E o creatura mestereasa
De obiecte neinsufletite carora le da viata
Sufla cu praf de corali posaci peste ele
Si inchide gura sugubetelor iele.

Nimeni nu stie de de pe taram tainic a sosit
Dar ce conteaza?!
Curcubeul a fost lingusit.

 

eu stiu ca existi

Eu stiu ca existi. Si mai stiu ca nu esti o scuza atunci cand trec usor peste suflete moarte de parfum purtat cu miros de tutun. Si mai stiu ca nu ma cunosti caci nu mai pierd vremea gasindu-ti alti fosti . Si mai stiu ca probabil ne vedem pasageri, pe la metrou sau pe nicaieri. Si mai stiu ca nu te intorci, exact… pentru ca-ti vine sa torci. Cred ca e de vina felul in care merg – usor ingamfat ca un fel de ratoi alintat. Iar tu… o pisica usor cam grabita. Mi-ar placea sa ma visezi uneori, cand luna se ia la harta cu alti sori. Sa te trezesti usor ametita, de parca tocmai ce-ai fost petita. Eu stiu ca existi. O poezie ascunsa in spatele salcamilor tristi. Un fel de vers pe care-l barfeste nisipul atunci cand sta la sueta cu timpul. Un soi de nepasare ce-ti mangaie glezna fugind sfioasa sa nu-si piarda trena. Atingi delicat tot ce te prinde pe inserat. Asa ai citit in basme uitate, totul se leaga de ganduri curate. Dorinte frivole, stropi de nectar stau in balanta primului dar. „dar nu mai vreau asta, dar nu-mi place asa, dar ia-ma odata si nu ma mai da. copil facut din piese de scoici, alunga-ma-n tine. hai, daca nici tu poti…eu stiu ca existi. doar te-am vazut cand te uitai la mine ca un pierdut. recunosc, eram curioasa. ce zici? ma lasi de mireasa?

iubiri trapezoidale

Am fost ieri putin in timp si am vizitat primul sarut

Si luna semana cu un borcan de lut

Si soarele, sleit, se arunca in gol.

Ca dup`o cina copioasa, doar dintr-un bol.

Povestile, imi spuse, sunt doar pentru netoti,

Cand imi arunca navoadele in colti

Si spera sa se franga in puf de stea pungasa

Cu licar sturlubatic, a prafului mireasa.

Sotie infidela, amanta de control

Mi-a spus cuvinte dese cu fum si rotocol

Fugi de aici tristete, nu pierde timp si verb

Iubirea dintre stele e doar pentr`un imberb.

GOL, by Elsa

Este cea mai frumoasa descriere pe care mi-am auzit-o si Elsa este Mozart-ul… poeziei:P

„Mă uit în gol şi golul se uită la mine
Sunt parcă mai vesel ca el
Mai lichifiat dintr-o non-stare în alta.
N-avem imagini, nici tăceri
Oraşul nostru şi-a păpat amintirile.
Peste noi ard totuşi fulgi cu dorinţe
Şi fete împing căruţe de vise,
Dar eu sunt gol şi el mai trist decât mine.”

Elsa Leist, intr-o citire la Casele Elfilor.



%d blogeri au apreciat: