2010

Parca nu as vrea sa umplu postu asta, doar de dragu umplutului. Dar parca nici n`as vrea sa nu zic nimic. Parca as vrea sa fiu furios si rau, dar parca nu se cade si as inclina sa ma exprim dragut si formal. In fond, de ce as pompos?… e doar un alt an. Cu aceleasi bucurii si cam aceleasi dileme. Nimic extravagant nu cred ca o sa se intample, nimic tragic. I`ll just live to fight another day. Vreo speranta de la 2010? Sa nu fie mai prost decat 2009.

Cam asta ar fi ce as cere: sa nu fie mai prost decat anul asta. Asta va doresc si voua. Cei care ma cititi din cand in cand sa nu aveti un an viitor mai prost decat anul care se duce. Daca va e mai bine, considerati`l un bonus. Sau un merit, daca sunteti optimisti din fire. Ne auzim la anu`. O idee mai batrani si un pic mai veseli 🙂

karma thief

Atentionare: A se citi cu ochelari de cal, inainte de cafea

Astazi nu sunt facut pentru a fi citit. Astazi sunt un fel de pastila amara pe care o inghiti pentru ca te vei simti mai bine. Fuck, si eu m-as juca in cuvinte doar pentru a consuma din timp. De unde si sintagma asta nefericita, „karma thief”. E singurul raspuns pe care sunt capabil sa-l dau acum. Fur din secunde, amagindu`ma ca insel vigilenta unei glume existentiale. M-am saturat sa injur o curgere de evenimente hazlie (as fi zis soarta, dar parca ii acord prea mare importanta si apoi cretinii s-ar grabi sa se uite ciudat. Si nu mai vreau priviri goale), asa ca ma multumesc sa`mi sap un tunel cu o lingurita.

Got myself in shape… vreo 10 ani am visat cum e sa te bati cu morile de vant. Am pregatirea unui sinucigas al starilor neconflictuale. Un fel de gradina zoologica in care parinti vin cu plozi sa vada elful dand din palme si agitandu-se pentru atentie. „Aruncati`i o bucata de zambet, veti vedea ce fericit va fi”. Altii doar isi sting tigarile la marginea custii. Usor scarbiti de un spectacol jenant. „Pentru asta am venit pana aici? Sa vad o pereche de urechi lunguiete si niste ochi obositi? Mai bine beam o bere”. Majoritatea trece in graba. Ei au venit pentru alte animale, mai putin blazate si demente. „Elfii au inceput sa creasca pe toate drumurile. Hai mai bine sa vedem pinguinii. Oricum sunt mai simpatice decat ciudatenia asta. Un fel de om”.

Nu e o metafora draguta? Un fel de nepasare reciproca. Doamna Karma are avantajele unui eternitati. Domnul elf are incapatanarea studiata in vis. Eu nu as paria pe unul sau pe altul. Ok, de ce sa devin ipocrict. My money`s on karma. Lets see u know stupid. In runda a patra. Nu ia KO-ul. Se impiedica si se accidenteaza. Fuckin karma…

Si pentru ca reprezentatia sa fie agreabila…

raspuns conservator catre un chinez

Well, well, well… Discutam despre valori in blogosfera. La minunata intalnire de ieri, m-a mancat buza ca prea tacusem sa deschid unul din subiectele mele preferate, valoare/elita. Si dl Cristi a intrat in joc, ba chiar il duce (slavita sa fie expunerea) in discutie. Ceea ce nu poate fi decat bine, chiar daca feedbackul are un efect de pseudo-contra-argument. (fara postul sau, ramanea la o discutie de bere, asa are un pic mai multe sanse sa creeze o polemica, ergo blogosfera poate aduce plus-valoare. Accentul cade pe „poate”). Fancy words, right? Wrong.

Intai despre sistemul meu de valori

Cei care stiu ce-mi pot capul, nu o sa se mai mire. Cei care nu, au acum ocazia. Le expun succint: familie, istorie (intelegand si traditia, dar nu numai), bun simt, respectul fata de elite (o sa explic oleac mai incolo ce e o elita), gradualism, recunoasterea unei instante superioare, contextualism etc. Is cateva. Suficiente.

Acum despre blogosfera

Cum spunea si aseara, pretentia pe care o am de la blogosfera este de a fi primul instrument capabil sa produca elite, deci valoare in spatiul asta fain, dambovitean. Din nefericire je nu le vad. Se prea poa sa fie un defect al meu, nu al sistemului. Ma indoiesc. De ce zic poate sa produca valoare? Poi e easy. Datorita noutatii spatiul asta e liber de constrangerile si tarele romanismului. Nu ar trebuie sa aibe nimic in comun cu suma defectelor. Ar trebui sa impuna un standard, tocmai pentru ca blogosfera se foloseste de mijloacele civilizatiei: inovatie, dezinhibitie, efervescenta. U`ve got it all there. Mai putin cei care o compun. Veriga slaba. Cand toate premisele sunt favorabile, cand un instrument accesibil tuturor apare, cand se iese din dogma… revenim la frumoasele methene. In alta ordine de idei, blogosfera isi rateaza oportunitatea pentru ca „wtf? traiam in romania, aci e totul de kkt, nu vezi si presa, ce mai e valoare. Sa se produca banul?”. Esecul, chiar daca predictibil, este ingrijorator.

„Sa se produca banu”. Foarte bine, sa se produca. Doar traim in capitalism. Dar aista nu inseamna ca cei care o fac trebuie sa fie si „valorosi”. Doar au un pret mai ridicat. Ei sunt mai scumpi, atat. O nunata mai mult decat stridenta.

NB: Stelistii nu sunt mai buni, ci doar mai des la jurnalele de sport. That`s it.

Si acum la critica

O sa se spuie ca… „tu esti un frustrat pt ca nu produci. deci fuck off”. La argumentul asta nu raspund ca nu-i un argument. Sau as raspunde, dar mai putin amabil. Sigur ca-s frustrat. Doar imbecilii se declara total satisfacuti. Sanatate lor si la mai mare.

Revenind. Nu pun boticul la relativizare. Conteaza perspectiva, conteaza unghiul de abordare. E valoarea ta, faci ce vrei cu ea, te duci si la mamica ta. Copiii spun lucruri traznite. E o dovada de lipsa de personalitate patologica sa te ascunzi in spatele unor postmodernisme auzite la colt de… blogosfera. Ma enerveaza atitudinea asta mai mult decat expresii mirobolante ca „sincer, eu cred sau parerea mea este ca…”. Perfecta mediocritate. O postura safe observ la chinezul. Avem de-a face cu o chestiune de vointa. Gasesc valoare, pentru ca vreau s-o caut. Un fel de junk-value. Sigur, exista jdemii de bloguri de rahat, dar ici colo mai sunt cativa rasariti. Cu sigurata sunt cativa. Asta inseamna ca nu se valideaza ipoteza initiala? Noooo… Au contraire. Valoarea capsulata, ceea ce vad din postul lui Cristi este valoarea retrogradata. Vina sistemului? Deloc? Vina „celor de valoare” care nu au inteles mecanismele? Se poa. O remarca pertinenta care da si concluzia grabita. Se anunta atitudinea critica drept un subterfugiu pentru un esec anuntat. Esec pentru ca? Nu sunt scrise numele pe „walk of fame-ul blogosferei”? Fals. Se critica pentru ca ar fi ridicol sa nu. Mai ales in contextul dat.

Concluzie

Anca im spune, „opreste-te, nu citeste nimeni mai mult de 1000 de semne”. Sad, but true. Blogul permite, dar nu e indicat. Sunt, din nou, in perfecta contradictie optica lui Cristi. Nu exista o autoritate care sa confere/certifice valoarea. Fals. Autoritatea este construita deja. Sunt cei putini, care produc. Imi convine asta? Nu. Dar autoritatea exista. Sigur, ea este conforma cu acest spatiu. E neinstitutionalizata, este difuza, este sugerata. A nu recunoaste acest fapt e o dovada de… neatentie 🙂

PS: Sunt onorat de sintagma pusa – donquijotism.

iesi copile cu parul balai si razi la soare

Cam asa as zice dupa 3 beri despre don`soara Anca. Sigur, am baut si cu Zeita si cu Urusulica. Si cu chinezu si cu ciubotaru. Injurati`ma, dar postu aista ii despre fata care are freza facuta cu agheiul. (sa mor daca stiu cum sa scrie in ro). Cand o sa aveti si voi par ca Anca… atuncea o sa scriu despre voi. Genial. Prima data am zis ca e un fes blond. Dar nu. E par. Trebuia sa`mi bag mana in parul domniei sale, dar se interpreta erotico-libidinos/balaceanchian. Banuiesc ca e moale, moale. Oricum era moale caci donsoara in cauza il spalase. Un par cu atitudine, de parca daca nu l-ai observa te-ar atentia dialectic: „ma vezi cum sunt? it`s all my, baby”, ar zice parul. Un trade-mark, tre inregistrat la OSIM. Nu ati vazut asa ceva. Pt perversi cu fantezii old-school exista si codite, dar va conjur. Nu va lasati indusi in eroare.

Parul asta o sa va dea doua suturi in cur la prima miscare nepotrivita. Parul rade mult. Si daca eram toti pe mute, tot s-ar fi auzit vocea parului. Un ras cu ochii la care parul isi aduce binemeritata contributie vizuala. Marea blonda cu personalitate ii donsoara Anca. Parul ei este ca turnul Eiffel al Parisului. Te fascineaza prin forma, te lasa mut prin majestuozitate (is that a word?).

Gata. Osanelele au fost free, niciun elf nu a fost ranit de pe urma postului. Inca 😛

sa tragem neste cianura pa nara

Mare protest mare la comisia economica. Lumeee, lumeee doua cearsafuri galbene cu un joc de cuvinte smarttt. Rosia Montana nu e de vindeanu. Wow. Fuckin amazing. Oamenii cu cearsaf se baga in seama sa auda lumea de ei. Daca as fi fost in locul lor, as fi facut naiba ceva mai hardcore. Luam neste tigani vero, caldarari si`i puneam acolo cu salbe de aur si pirande multicolorate ca tot se poarta no-brand. Avea mai mult impact, era si cu discriminarea minoritatilor. De vis. Asaa… 4, 5 hipioti pe post de clesti de rufe cu mesaje inteligente. Pana mea, sunt subiectiv stiu. Dar in Parlam micutii de la Militia Spirituala au fost mai bataiosi. Tat panze aveau, dar erau mai rai. Trante cu paza, fugariti de SPP. Exciting.

Revenind. Stiu si eu cat stie orice ochelarist mediu informat. Aur vs cianura. Istorie vs Exploatarea. Natura vs Artificial. Pana meaaaa. Bla vs Bla. Sunt superficial, vorbesc fara sa stiu. Adevarurile unora vs adevarurile altora. Sa fie sanatosi si unii si altii. Nu ma intereseaza, nu scriu despre cine are dreptate. Ci despre ce face unul si altul… Si ce vdm noi in cazul de fata? Ce protest e asta? Poi je daca nu as cunoaste cat de cat cestiunea, as obs neste 2 oameni muti. Vorbeste cearsaful ala pt ei? That`s all they can do? Daa, suntem civilizati. Poi civilizat va spun… aparati penibil cazul. Asta nu e constientizare ci bagat in seama. De aia zic, mai bine oamenii trageau neste cianura pe nara (nu multa ca nu le vreau raul) ci cat sa prinda roseata in obrajori. Galbeni la cearsaf, galbeni la stat. Poi unde credeti ca atarna talgerul? 🙂

sindicatul fiintelor de basm

Motto

Mos Craciune, Mos Craciune,

Pe la noi sa nu mai vii,

Ca te bag in pizda ma`tii

Si ma cac pe jucarii

(sursa: de la tata lu bonea)

Sarbatori bizdoase, dragii elfului. In redactie se vorbeste in inglish, „yeah, yeah, yeah”, in amintirea probabil a dl „yes, yes, yes”. Sarbatori cu liniste si caldura in suflet va ureaza toata lumea, dar cum je va pretuiesc va urez sa aveti parte de cele mai faine x-mas-uri everr. De unde si termenul impropriu, dar perfect valid. La teveu ruleaza un film cu vara si gagici bronzate. Asta ca sa stiti. Je ma gandesc sa infiitez un sindicat al fiintelor de basm. Pana mea de pe palaria de elf care imi camufleaza privirea patrunzatoare. Rili. Asta e my new years resolution.

Sindicatul fiintelor de basm

Este o organizatie non-reala si cvasi-imaginara. In ea, presedinte de onoarea, etern, alfa si omega, yin si yang… este Moi. Nu va spariati, nu`s un sef rau, neatent sau lipsit de har/haz. Depinde cat de mult reusesc sa va farmec. O sa inregistrez marca la OSIM sa nu mi-o iau in freza sauvage ca Udrea. Fuck land of choice, welcome in za land of cul fearies. Cu mini in frunte, ca si asa n-am debordat de masculinitate vreodata.

Za rules

Za first rule of za sindicat iz u brag about the sindicat. Za second rule of za sindicat, iz U BRAG ABOUT ZA SINDICAT. Oricat va iubesc, respect, admir daca sunteti sfiosi si introvertiti, poetici si candizi, poeti si poetese, fiinte delicate… this iz NOT YOUR PLACE. A nu se intelege ca nu admitem in sindicat parfumurile pretioase; ba chiar le incurajam. Dar tre sa dati dovada de ironie+ autoironie. Cine se ia prea in serios nu poa sa vaza regatul, deci nu poa sa intre in sindicat, deci oricum INCUIATII au teritoriile lor, deci fuck off. Aci nu primim cei cu bucili stranse si maxilarele inclestate.  E un loc nediscriminatoriu a carui unica discriminare este capacitatea de a nu discrimina+umorul+ stalcirea limbii romane.  MISTEAUX 😛 (sar`mana Oana pt ca existi si pt ca ai limba asa dulce) Aista nu inseamna ca nu e loc deschis pentru frustrati. Why me, iz kind of one. Un petit peu, a little bit. BINEEE, UN MARE BIT. Ati pricepit? Daca nu ati pricepit, nu va judec pt ca cine este eu sa judece spirite inalte?

O alta regula care va guverna sindicatul fiintelor de basm este necugetata spunere a ce`ti trece prin cap. SPATIU LIBER DE CENZURA, CITESTE O CARTE, FA SEX CU O ELFOAICA (diana o sa zica ca incerc sa agat gagici… ) Sunteti in ne-primejdie. Rili. Aplicam regula sexului in familie. Adik we dont do that. It`s… WEIRD. Poa cand doar la vreo petrecere in toga… o data pa an… daca simtiti nevoia… dar in rest, NU. Promovam masturbarea intelectuala si iubirea de sine, in camere separate… in caz de forta majora and stuff. Avand experienta caselor elfilor, o sa ii invit si pa ei ca e buni si distepti. Sper sa ii cunoasteti asa cum ii cunosc si je. Bauti si fumati de propriile aberatii serios debitate.

Deci. Ii invit pe cei cu musca pa caciula, elful la rever sa mi se alature in ceea ce va insemna o regandire strategica de marketing a celor care nu au in suflet decat bucuria de a oferi si celorlalti cate o smectie pa figura. Va iubesc, sunteti cei mai buni.

PS: fetelor, dans. Oana, Anca, Irina imi cer scuze ca fara sa va consult va bag intr-o devolutie spiritualiceasca-elfeasca taman cand steaua sus rasare. Sper sa ma intelegeti. Ceea ce imi urez si mie. Long live our sindicat.

PS 1. Organigrama: Sef – Je. Sclav – Je. Director de vanzare – Je. Secretar – Je. PR – Je. Cum vedeti, nu pot sa fac chiar totu singur… Deci am nevoie de adoratori si fani. Va multumesc ca exist!

moon

De parca nu`i ridicasem destule osanale, Kevin Spacey e prea tare ca robot. Iar emoticoanele de mess il umanizeaza pe Gerty intr-un mod absolut original. Gerty e un Hal jucat mult mai bine. Un film claustrofobic, eu l-am urmarit si destul de intrerupt… poate din cauza starii pe care o transmite, habar n-am. Za main character, Sam Rockwell, e foarte foarte bun. Mi-l aminteam doar din Ingerii lu Charlie. Nici macar in Nixon/Frost nu l-am bagat in seama. Gagiu e meserias, that`s pozitive. Filmul e psihotic, alt termen mai bun nu`mi vine in cap. Are din SF, cat are si din a Space Odyssey – atat de mult incat sa ofere un tablou fertil povestii, atat de putin incat sa para credibil/autosuficient. La fel de adevarat e ca un alt fundal nu ar fi avut atat de mult de oferit unui film-monolog. Un film care umanizeaza. Asta e cred al doilea termen cheie – uman. Sa-l vedeti. Merita 🙂

nu exista alt Base afara de Base si Boc este profetul Sau

Ii stim. Ii recunoastem dupa tremuratul din ochi sau detasarea exersata din glas. Sunt za first and za last line of defence, aparatorii Olimpului si martirii lui Zeus. Jihadul portocalelor nu se poate duce fara ei, reformarea institutionala (a se citi in cheie canibala) nu exista in afara lor. Ei sunt Smith ai Matrixului, santinelele bunei conduite, aparatorii logicii prezidentiale. Arhimezi intru gloria cincinalului, mujahedini ai bordurilor, apostoli ai galinaceelor. Argumente din cartile sfinte ( a se citi rapoarte prezidentiale) si verbe ale patosului. Cabale si devoratori, adevaruri luminate in becuri luxten.

Este vremea lor, a celor ce duc invatatura tainica pe umeri puternici. Iesiti din noapte si pasiti in lumina diminetilor numaratorilor paralele. Lei si mistreti, vulturi si sfincsi, toate vietuitoarele musca din marul cunoasterii. Pacatosi izbaviti, magi de la rasarit anunta venirea Zeului. Cu ochiul atent el vegheaza sirul de credinciosi, mistici sufi in cercuri guvernamentale. Boc este inceputul si sfarsitul, bratul armat al lui Ballah. O tu, zeu nemilos ierta-ne pe cei misei si cheama-ti inchizitorii sa ne elibereze. Neofiti si maestri, violeti sau roz in obrajori. Ei sunt cei care vorbesc aceeasi limba. Numerologie, gnosa si mistere. Trompete de aur, pendulurile lui base, mantra si samani de Cotroceni. Cucuveaua a fost sacrificata, sangele ii este rosu, se bea intru gloria portocalie.

Mama mi-a zis ca „unu cu ochelari si par de mistret il pupa in cur pe Base” si uitati ce fac eu aicea 😛 Baiat neserios. Ca tot nu am facut vreo leapsa, fac si je una. Top 5/12 aposotoli ai lui Zeus. Sau cat va lasa inima 🙂 Pasez aberatia cui vrea s-o preia, dar cu dedicatie speciala pt Oana, Anca, Irina si Mosu. Da si la altii care e cu frica de Dumnezeu si vrea sa scrie 🙂

PS. Ai mei sunt in ordinea iubirii olimpiene.

1. Catalin Avramescu

2. Radu Moraru

3. Andreea Pora

4. HRP

5. Marcel Hoara

degajati baieti, degajati

Sunt cateva replici celebre de dupa 89. Le stiti. „Nu vrem bani, nu vream valuta. Vrem ca Roman sa ne …”. Dau doar cele ce`mi vin acu in cap: „Noi de aicea nu plecam… Cine a tras in noi dupa 22?, Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?”. etc, etc. Se poarta pe final de an un verb care incepe sa ma frece la mentosan „a degaja”. Degajam o majoritate. Degajam drumurile. Degajam un Guvern. Degajam… Degajati baieti, degajati.

Pi vremuri, din carti aflam ca „noi muncim, noi nu gandim”. Acu… noi blocam si degajam. Se urla ca unii blocheaza, altii dau vina. E vina mea, ce sa fac cu ea? Vremi inghetate. Piete inghetate. Dude scapate. Vantul bate, drumul asteapta degajarea. Iarna nu-i ca vara si nici ziua ca noaptea. Se bucura tutele, rad cretineii. Se impart ministere si se degaja deconturi. Se negociaza degajari, scriituri istete si solutii de biznis.

Degajati baieti, degajati. O sa fie vers dintr-un colind inghetat si fara zambet. Scapa cine poate, degajatorul devine degajat, nu va bucurati si in primavara o sa degajam ceva. Zeii nu sunt surprinsi, pe ei nu-i degajeaza nimeni, vesnici alunecosi intru stimabile limbi dagajate pe raze lungi de actiune. Metafore degajate si injuraturi printre dinti clantanind in guri-punga. De atata degajare si mutu se rusineaza. nasu` de la liga si corleone de la militie. Degajati baieti, degajati. Degajati si fetite, fetitele se autodegajeaza spre cea mai apropiata poarta. Sus in poarta Raiului, Sfantul Petru degajeaza si el pacatosi. Ninge acolo si heruvimi beti degajeaza ingeri obositi. Degajati baieti, degajati.

shrink

Un film despre gol si suferinta. Despre un scepticism vecin cu furia. Despre pierderea controlului, despre alienare. Despre optimism si dependente, despre prietenie. Despre vis, despre Hollywood. Despre trecut si cum nu il putem inchide ermetic, despre cum ne alimenteaza neputinta si cum ne da forta. Incerc sa ma gandesc la un rol in care Kevin Spacey a jucat prost. Nu`mi vine in cap. Omu asta e talentat 🙂

Un film simplu, fara pretentii. Mi-a placut. Sutu cred ca l-a ridicat la fileu. Abia acu am avut curiozitatea sa il vad. Merita.