Sunt cateva replici celebre de dupa 89. Le stiti. „Nu vrem bani, nu vream valuta. Vrem ca Roman sa ne …”. Dau doar cele ce`mi vin acu in cap: „Noi de aicea nu plecam… Cine a tras in noi dupa 22?, Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?”. etc, etc. Se poarta pe final de an un verb care incepe sa ma frece la mentosan „a degaja”. Degajam o majoritate. Degajam drumurile. Degajam un Guvern. Degajam… Degajati baieti, degajati.
Pi vremuri, din carti aflam ca „noi muncim, noi nu gandim”. Acu… noi blocam si degajam. Se urla ca unii blocheaza, altii dau vina. E vina mea, ce sa fac cu ea? Vremi inghetate. Piete inghetate. Dude scapate. Vantul bate, drumul asteapta degajarea. Iarna nu-i ca vara si nici ziua ca noaptea. Se bucura tutele, rad cretineii. Se impart ministere si se degaja deconturi. Se negociaza degajari, scriituri istete si solutii de biznis.
Degajati baieti, degajati. O sa fie vers dintr-un colind inghetat si fara zambet. Scapa cine poate, degajatorul devine degajat, nu va bucurati si in primavara o sa degajam ceva. Zeii nu sunt surprinsi, pe ei nu-i degajeaza nimeni, vesnici alunecosi intru stimabile limbi dagajate pe raze lungi de actiune. Metafore degajate si injuraturi printre dinti clantanind in guri-punga. De atata degajare si mutu se rusineaza. nasu` de la liga si corleone de la militie. Degajati baieti, degajati. Degajati si fetite, fetitele se autodegajeaza spre cea mai apropiata poarta. Sus in poarta Raiului, Sfantul Petru degajeaza si el pacatosi. Ninge acolo si heruvimi beti degajeaza ingeri obositi. Degajati baieti, degajati.
elfuldelamare 