uit

m-as pierde in ochii tai. serios, chiar ma pierd. uit adresa din buletin. uit ce am visat aseara, ce visez acum, ce voi visa peste un an. imi uit toate visele pentru ca incep sa graviteze in jurul gatului tau pana cand se aseaza pe piele intr-un oftat de placere. cum tremura glasul, cum iti tremura carnea pe tine cum crapa intr-o infinitate de cioburi nastrusnicul meu sine. ma pipai cu degetele cu varful nasului ca o leoaica ce-si haleste linistita prada si eu, prada ta, sunt impacat ca te satisfac. uita zeii de rugile oamenilor, uita cerul de stele, uita evreul de arab, uita frunza sa cada, uita ploaia sa cada si o ia in sus napoi spre cer, uita apocalipsa sa vina. toate personajele, toata scena, toata regia, totul uita sa fie tot si devine un uituc. daca n-ar fi asa, ar fi o gaura neagra care absoarbe nu doar lumina, sunetul si forma ci insasi esenta uitatului. din cauza ta renastem in fiecare sutime de secunda pentru ca ne uitam in ochii tai si uitam de noi insine.