uit

m-as pierde in ochii tai. serios, chiar ma pierd. uit adresa din buletin. uit ce am visat aseara, ce visez acum, ce voi visa peste un an. imi uit toate visele pentru ca incep sa graviteze in jurul gatului tau pana cand se aseaza pe piele intr-un oftat de placere. cum tremura glasul, cum iti tremura carnea pe tine cum crapa intr-o infinitate de cioburi nastrusnicul meu sine. ma pipai cu degetele cu varful nasului ca o leoaica ce-si haleste linistita prada si eu, prada ta, sunt impacat ca te satisfac. uita zeii de rugile oamenilor, uita cerul de stele, uita evreul de arab, uita frunza sa cada, uita ploaia sa cada si o ia in sus napoi spre cer, uita apocalipsa sa vina. toate personajele, toata scena, toata regia, totul uita sa fie tot si devine un uituc. daca n-ar fi asa, ar fi o gaura neagra care absoarbe nu doar lumina, sunetul si forma ci insasi esenta uitatului. din cauza ta renastem in fiecare sutime de secunda pentru ca ne uitam in ochii tai si uitam de noi insine.

Povesti cu luna

Si m-am trezit ca luna si-a aruncat cat colo ciorapii si a intrat brusc in pat, sub patura, sa mai fure putina caldura. E cam zaluda, luna asta a mea. Isi da asa un aer de coana fandosita, dar nu uita sa chicoteasca de sub vreo antena de bloc mai uitata de Dumnezeu. Si-a cam pierdut admiratorii de cand a pus carnita pe la solduri. Dar ea ramane mandra si eu ma uit, la fel de interzis, cand incepe sa ma fluiere. O desfranata.

De cand s-au inventat becurile si lumanarile parfumate, parca mai multi si-au coborat ochii din cer si au uitat  s-o salute pe a noastra eroina. Marirea si decaderea ghemotocului asta de lumina seaca ar face obiectul unei intregi cercetari sociologice. Romanticii de astazi au schimbat poezia cu scobitul in nas si opiul cu tigareta cu timbru. Iar trubadurii de ieri au muzica in difuzoare sau, cumva, o scot din notebook. Lumea e cu fundu`n sus, iar luna mai are putin si plange de nervi. Va inchipuiti cum ne vedem astazi?

Cine sa-si mai bate capul cu astrii astia? Si cine mai scrie povesti despre ei? Ca o vedeta trecuta de prima tinerete, luna incearca sa isi mai acopere ridurile cu niscaiva pulbere de meteoriti. Isi mai pudreaza nasul cu tot soiul de prafuri, doar doar cineva o mai baga in seama. Sta intr-un colt, cu o peruca haioasa, si face ochi dulci tinerilor. Lumea se impiedica de ea, cativa isi cer scuze. Hainele-i sunt ponosite, saraca habar n-are ce moda sa mai incerce. Miroase a parfum de doamna ajunsa la pensie si galosii ii sunt plini de noroi. A pierdut revolutia sexuala. Nu pricepe incotro s-o apuce, este putin dezorientata. Merge pe propriile-i urme, isi lasa in spate frimituri. Ii este frica sa nu uite. Ca orice starleta ar vrea, din nou, sa guste lumina reflectoarelor. Se impiedica, se scuza speriata. Ar trebui sa plece. Comanda un pahar de limonada, barmanul nu intelege ce vrea. O lasa in pace, sunt alti clienti mai interesanti care oricum nu sunt asa de prost imbracati.

Intr-o vreme i se aduceau ofrande. Era zeita, era si magie, era si fecioara, era si frumusete. Purtatorii tainelor o venerau, iar tacerea ei adapostea sunetul extazului. Ghida caravanele prin desert si lasa umbrele sa isi odihneasca picioarele. Intr-o vreme povestitorii traiau pe langa regi si califi, iar povestile cu luna le insoteau visele.

 

 

 

povesti vandute la colt de strada

Cand i-am atins buzele, prima data, avea ochii inchisi. Cu doar cateva secunde inainte, ma rugase sa o las in pace. Sa n-o mai tachinez si sa nu-i mai torn nisip pe umeri. Ii placea sa simta ploaia asta solida de praf si scoici. Eram pe pat, dar puteam fi si pe bloc la o cafea. Puteam fi oriunde. Credea ca spatiul in care ne-am atins spunea ceva despre trasaturile ce ne lipsesc. Ea nu intalnise pe cineva care sa-i spuna minciuni cu un aer serios sau care sa-o pacaleasca cu iubiri din carne de inger. Acum statea langa mine. Aceiasi ochi stransi, aceleasi vorbe impiedicate de dinti, si buze si limba sa iasa afara. Parca si-ar fi cenzurat fiinta pentru prima data. Se vroia atinsa, dar fara sa stie cum. Mi-era si teama si frica de ea. Avea o naivitate ghicita printre gene, iar atunci cand o apucam de mana s-o apropii, invariabil, o geana i se pierdea pe obraz. Un fel de protest in liniste al lucrurilor fragile din ea. Nu ma refuza, insa. Stia ce vreau, imi ghicea dorintele inainte ca ele sa apara. Doar trebuia sa am grija sa ii curat obrajii de lacrimi si de genele impiedicate. Plangea cu zambete si-mi spunea ca asa se uita. Ca uitatul trebuie mosit de lacrimi si gene. Uneori eram atent la ce-mi spunea. Buzele ii apasau cuvintele intr-un fel aproape excitant. As fi facut dragoste cu ea pe un stadion plin de scuipatori de seminte si televiziuni care relateaza stramb. Musca din fraze spuse la repezeala si le alunga pentru a putea respira. Atunci mi-era greu sa o pacalesc. Era ea, cu fiecare verb. Parca asistam la o nastere. Si bucurie si dezgust unite de o fascinatie bolnavicioasa. Imi oferea carnea ca si cum as fi fost la o macelarie de suflete. Nu puteam sa raman indiferent, dar nici nu admiteam un „ce ar fi daca”. O tranzactie la negru, care a scapat de taxe. Si care se poate transforma in dependente.

Tinea ploapele inchise inca. Imi ghicea cum imi zambesc ochii si cum mi se inrosesc obrajii de rusine. Schimbam rolurile; ea curva si eu sfant. Eu nebun si ea inerta. Ne rupeam cate putin din fiecare si ajungeam la un armistitiu al sexelor. Imi banuia rolul, ii spusesem ca sunt prea aerian sa ma ia in serios. Imi reprosase ca o chinui, ca stiu prea mult despre ea ca sa tremure. Orgasmele erau suparate pe noi pentru ca le amanam atat. Nu voiam sa terminam sau terminam prea incet. Ecuatii din care lipseau necunoscutele. Ne jucam atat de bine incat nu ne placea finalul. Eram amandoi bosumflati si ne intorceam spatele. Fumam neglijent. Si scrum si gene, aruncate pe un cearsaf murdar de noi. Faceam un dus si ne intorceam in mizeria sexului. Mirosea tare, ca dupa ploaie. Ciupercile eram noi, agatate de pat, fara vointa sa ne ridicam sau sa deschidem geamul. Ne prindeam degetele unul in altul, adormeam in sexul celuilalt si asteptam dimineata.

Puteam sa fim in orice loc voiam. Pe bloc, pe un stadion, in pat. Eram acoperiti de gene si lacrimi si de oftat si de povesti trunchiate si de scarba si de ploi si de regrete si de frici si de nervi si de angoase si de surasuri si de noi.